Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 157/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 157/2010
Ședința publică de la 01 FEBRUARIE 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Stoica președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Ana Doriani
- - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Vesa
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului promovat de pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului A împotriva sentinței civile nr. 961 din 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă consilier juridic pentru pârâtul recurent Inspectoratul Școlar al Județului A și avocat G în calitate de reprezentant al reclamantei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, reținând că nu sunt chestiuni prealabile de discutat ori cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat ca și fondat și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei față de Inspectoratul Școlar întrucât inspectoratul nu are calitate procesuală pasivă, nefiind nici angajator și nici finanțator al unităților de învățământ preuniversitar.
Totodată, solicită instanței cu privire la cuantumul onorarului apărătorului reclamantei, să facă aplicarea disp. art. 274 alin.3 Cod procedură civilă, care statuează că judecătorul are posibilitatea să micșoreze sau să mărească onorariile avocaților funcție de complexitatea acțiunii, având în vedere că se solicită 1.000 lei la fond și recurs.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului pârâtului și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurent, solicită a fi respinsă, învederând că inspectoratul școlar coordonează activitatea la nivelul școlilor, având și responsabilitatea cheltuielilor de personale.
Față de motivele dezvoltate pe fond, de asemenea solicită respingerea recursului.
Cu privire la criticile vizând cuantumul onorariului de apărător, precizează că se impune a fi respinse întrucât nu fac obiectul recursului.
Instanța, având în vedere lucrările dosarului și concluziile prezentate în dezbateri, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față:
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr- reclamanta i-a chemat în judecată pârâții Inspectoratul Școlar al Județului A și Școala Generală, solicitând obligarea pârâților la acordarea tranșelor suplimentare de vechime prevăzute la art. 50 alin.1 și 2 din Legea nr. 128/1997 și a diferențelor de drepturi salariale aferente ultimilor trei ani anteriori introducerii acțiunii, actualizate cu rata inflației; să fie obligați pârâții să-i plătească, în continuare, diferența lunară la salariu, diferență rezultând ca urmare a aplicării tranșelor suplimentare de vechime prev. de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare, privind Statutul personalului didactic; să fie obligați pârâții să facă mențiunile cuvenite în carnetul de muncă, privind acordarea acestor tranșe, cuantumul acestora și data când au fost ele acordate; să fie obligați pârâți la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii sale reclamanta arată că a lucrat în perioada ultimilor 3 ani, în calitate de educatoare la Grădinița, aparținând de Școala Generală, având o vechime în activitatea didactică de peste 37 de ani, iar conform art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 era îndreptățită la tranșe suplimentare de vechime conform unei vechimi în muncă de peste 35 de ani, tranșe care nu i-au fost acordate.
În probațiune s-au depus practică judiciară, copie carnet de muncă, adeverința emisă de Școala cu clasele I-VIII.
Pârâtul Inspectoratul Școlar A, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, dat fiind faptul că nu se află în raporturi contractuale de muncă cu reclamanta; pe fond solicită respingerea acțiunii, arătând că pretențiile reclamantei nu au temei legal; deoarece textul invocat precizează că aplicarea creșterii să se facă față de tranșa anterioară de vechime, prevede care a fost respectată încă din anul 1997(filele 38, 39).
Pârâta Școala Generală prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, considerând că textul alin.2 al art. 50 din Legea nr. 128/1997 nu poate fi interpretat separat de textul alin.1, creșterea cu 1/25 a coeficientului de ierarhizare prevăzut la tranșa 30-35 ani fiind făcută față de coeficientul de ierarhizare a tranșei anterioare de vechime - 25-30 ani, prevede care a fost respectată încă din anul 1997.(40)
În drept invocă art.115 pr.civ, nr.OG 15/2008, art.50 alin.1 și 2 din Legea nr. 128/1997 privind
Prin sentința civilă nr. 961/10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în cauză s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de A;
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Școlar al Județului A și Școala Generală și în consecință:
Au fost obligați pârâții să acorde și să plătească reclamantei, corespondent raportului de serviciu drepturile bănești reprezentând tranșa suplimentară de vechime în muncă pentru perioada 22.05.2006-31.08.2006, 15.09.2006-11.05.2007, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material până la data plății efective.
Au fost obligați pârâții să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei, conform prezentei.
S-a respins cererea reclamantei privind plata drepturilor bănești reprezentând tranșa suplimentară de vechime pe perioadele 01.09.2006-14.09.2006, 12.05.2007-la zi și pentru viitor.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut în ceea ce privește excepția invocată de A că este nefondată cu motivarea că Inspectoratul Școlar A se află în subordinea Ministerului Educației și Cercetării, coordonează activitatea tuturor unităților de învățământ, îndrumă activitatea directorilor acestor unități și stabilește numărul de norme și posturi vacante în învățământul preuniversitar.
Pe fond, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta a avut calitatea de personal didactic din învățământul preuniversitar-educatoare la Școala Generală, cu o vechime de peste 35 de ani în învățământ.
În conformitate cu prevederile art. 50 din Legea nr. 128/1997 personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la 40 de ani de activitate în învățământ.
Aliniatul 2 al aceluiași text de lege individualizează aceste tranșe și arată că pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime (30, 35 și peste 40) se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Potrivit dispozițiilor art. 48 alin.1 din Legea nr. 128/1997, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii și o parte variabilă, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare, numite în cuprinsul legii.
Din reglementarea acestor norme legale, în acord cu conceptul general de salariu din dreptul muncii, tribunalul a reținut că elementele sistemului de salarizare proprii personalului didactic sunt reprezentate pe de o parte de salariul de bază care constituie elementul principal al salariului, iar pe de altă parte de sporurile, adaosurile la salariul de bază, care reprezintă elemente accesorii ale salariului.
Din actele dosarului, tribunalul a constatat că reclamantei nu i-a fost acordat acest spor salarial, nedepunându-se nici o dovadă în acest sens.
Pârâții în cauză urmează a răspunde față de reclamantă, în calitatea lor de partener contractual în contractul de muncă al acestora, potrivit dispozițiilor art. 58 alin. 1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură - învățământ ca angajator care stabilește în concret drepturile salariale cuvenite fiecărui cadru didactic și întocmește statele de plată.
Cât privește capătul de cerere privind actualizarea sumelor cu indicele de inflație de la data nașterii drepturilor și până la data plății efective, instanța a constatat că ceea ce face obiectul reparației este prejudiciul real, suferit de cadrele didactice ca urmare a neacordării unor drepturi bănești de natură salarială.
Repararea prejudiciului se face în condițiile răspunderii civile contractuale.
Beneficiul nerealizat, ca parte a prejudiciului suferit de cadrele didactice este datorat devalorizării monetare survenite între data când aceste drepturi ar fi trebuit acordate și data plății efective, pe cale de consecință, măsura reparatorie adecvată fiind actualizarea sumelor cu indicele de inflație, de la data scadenței fiecărei sume, la data plății efective.
Cererea reclamantei privind plata drepturilor salariale reprezentând tranșa suplimentară de vechime în muncă pentru restul perioadelor, cât și pentru viitor au fost respinse ca neîntemeiate reținându-se că reclamanta nu prestat activitate ca și cadru didactic, în prezent fiind pensionară.
Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termenul prevăzut de lege, recurs pârâtul Inspectoratul Școlar Județean, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, cu consecința respingerii acțiunii formulată de reclamantă împotriva acestei instituții.
În expunerea de motive arată că recurenta nu poate fi obligat la plata diferențelor salariale dispuse prin hotărârea sentinței recurate, deoarece, în coeficientul de multiplicare prev. la ultimele tranșe de vechime din învățământ sunt cuprinse și creșterile de 1/25 prev. de art. art.50 alin.2 din Legea nr. 128/1997, așa cum reiese din art.5 alin.2 din Ordonanța nr.15/2008. Se arată că instanța de fond a interpreta greșit prev. art. 50 alin.1 și 2 din legea nr. 128/1997, care statuează fără echivoc modul de calcul al coeficientului de multiplicare pentru fiecare anexa la grila de salarizare.
În drept. art.299 și urm Cod procedură Civilă, art.304 punct 9 Cod procedură Civilă, Ordonanța nr.15/2008, Legea nr. 154/1998.
CURTEA, analizând sentința atacată prin raportare la criticile aduse cât șidin oficiu conform cerințelor art. 3041Cod procedură civilă în limitele statuate de art.306 alin2. constată următoarele:
Recursul este nefondat.
Principala apărare formulată de către recurent este aceea că tranșa suplimentară solicitată de către reclamanți este prevăzută de lege și deci le-a fost acordată încă de la momentul apariției textului de lege pe care aceștia își fundamentează acțiunea, raportat la prevederile art. 5 alin. 2 din OG nr. 15/2008.
Potrivit art. 1169 cod civil "cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească",dispoziție care în materia litigiilor de muncă are o caracteristică specială și anume art. 287 Codul muncii prevede expres că "sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare".
Instanța de fond a reținut corect că pârâtul recurent nu au făcut dovada că a acordat reclamanților, conform prevederilor art. 50 din Legea nr. 128/1997, pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime - 30, 35 și peste 40 ani, o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Este, de menționat că apărarea pârâtului în acest sens se fundamentează strict pe prevederile art.5 alin.2 din Ordonanța Guvernului nr.15/2008, text de lege care a fost declarat, de altfel,neconstituțional, prin<LLNK 12009 9831701701 0 56>DECIZIA CURȚII CONSTITUȚIONALE nr. 983 din 30 iunie 2009, publicată în OF. nr. 531 din 31 iulie 2009.
Așadar, având în vedere că însuși recurentul nu contestă dreptul reclamanților la beneficiul acestei tranșe de vechime, iar la dosar nu există nici o dovadă a acordării efective a acestui drept salarial, instanța constată că prima instanță, în mod temeinic a apreciat acțiunea ca fiind fondată și a admis-o în consecință.
Față de cele ce preced, sentința fiind legală și temeinică, nefiind incident nici unul din motivele de casare sau modificare a hotărârii prev. expres și limitativ de art.304 punct 1-9 cod procedură civilă, Curtea, în conformitate cu prevederile art. 312 din Codul d e procedură civilă va respinge ca nefondat recursul de față.
Văzând și prev. art. 274 cod procedură civilă va fi bligat recurentul Inspectoratul Școlar al Județului A să plătească intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecată, în recurs, reprezentând onorariu apărător, probat cu chitanța depusă la fila 16.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului A împotriva sentinței civile nr. 961/10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-.
Obligă recurentul Inspectoratul Școlar al Județului A să plătească intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecată, în recurs.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din 1.02.2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Tehnored. AD 5 ex.IM /05.-
Jud.fond.
Președinte:Manuela StoicaJudecători:Manuela Stoica, Ana Doriani, Nicoleta Vesa
