Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1585/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1585/2008-
Ședința publică din 06.11.2008
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 2: Stanaurelia Lenuța
JUDECĂTOR 3: Trif Doina
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant SINDICATUL în reprezentarea angajaților contractuali în aparatul de specialitate al Primarului Comunei, cu sediul în S M, P-ța. 25 Octombrie nr. 1, județul S M, în contradictoriu cu intimatul pârât CONSILIUL LOCAL, cu sediul în -, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 1006/D din data de 04.06.2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, prin care s-a respins acțiunea, având ca obiect litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare a părților este completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, precum și faptul că, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, conform dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța, consideră cauza lămurită și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1006/D din data de 04.06.2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții, cu domiciliul ales în S M, 25 Octombrie, nr.1, reprezentați de SINDICATUL "" din Consiliul Județean S M, cu sediul în S M, 25 Octombrie, nr. 1, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL COM.-, jud.S M, având ca obiect plata contravalorii tichetelor de masă și a tichetelor cadou.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă"salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă.pot primio alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator".Aliniatul 2 al aceluiași articol dispune că"tichetele de masă se acordăîn limita bugetului de statsau, după caz, ale bugetelor locale,pentru unitățile din sectorul bugetar.
Analizând aceste dispoziții legale se reține căangajatorul nu are obligația, ci doar posibilitatea de a acordaalocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă. Mai mult, unitățile din sectorul bugetar - categorie din care fac parte și pârâții- pot acorda această alocație numai în limita bugetului de stat.
Analizând și prevederile legilor bugetului de stat raportat la perioada pentru care reclamanții solicită sumele ce reprezintă contravaloarea tichetelor de masă neacordate se poate constata că pretențiile acestora sunt neîntemeiate.
Astfel art. 40 din Legea bugetului de stat pe anul 2005, nr. 511/2004, dispune că"în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare.nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație".Aceste dispoziții au fost preluate identic în, precum și în Legea bugetului de stat pe anul 2006, nr. 379/2005 art. 24.
Este adevărat că prin Legea 142/1998 privind tichetele de masă s-a instituit o anumită formă de protecție socială a salariaților, însă se constată că această formă de protecție socială este, prin lege, facultativă pentru angajator, nu este garantată prin Constituție, nefiind astfel un drept constituțional, fundamental.
Art. 41 alin. 2 din Legea fundamentală, a cărui încălcare o invocă reclamanții, dispune că"salariații au dreptul la măsuri de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice,stabilite de lege",în consecință, Constituția lasă la latitudinea legiuitorului acordarea altor măsuri de protecție socială și criteriile de acordare a acestora. De altfel, instanța nici nu este în drept să aprecieze dacă prin modul de reglementare a dreptului la tichete de masă se încalcă dispozițiile constituționale întrucât ar încălca atribuțiile puterii judecătorești. Eventual, reclamanții ar fi putut invoca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale menționate, cu consecința soluționării acestei excepții de către Curtea Constituțională.
De altfel prin Decizia nr. 14/18 februarie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dezlegat problema de drept privind aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 142/1998, respectiv modul de interpretare a textului de lege în ce privește personalul din sistemul bugetar, în sensul că "aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă".
Reclamanții nu au făcut dovada negocierii acestor drepturi prin contractul colectiv de muncă aferent perioadei solicitate și nici a includerii acestor sume în buget.
În susținerea acțiunii, reclamanții au depus în probațiune Hotărârea Consiliului local nr.17/2001 privind acordarea tichetelor de masă pentru personalul primăriei pe anul 2001, și arată instanței că dreptul invocat s-a născut în baza acestui act administrativ de autoritate.
Analizând Hotărârea Consiliului local nr.17/2001, instanța a constatat că această hotărâre are aplicabilitate limitată, respectiv doar pentru anul 2001, ori, reclamanții nu au făcut dovada că s-a adoptat o nouă hotărâre care să prevadă aceste drepturi și pentru perioada solicitată.
Problema se pune în mod similar și în cazul tichetelor cadou.
Din aceste considerente de fapt și în temeiul dispozițiilor legale menționate, acțiunea reclamanților a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Sindicatul, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii.
În motivarea cererii de recurs, sunt învederate următoarele:
- soluția pronunțată de Tribunalul Satu Mare este consecința aplicării greșite a legii;
- acordarea tichetelor de masă și a tichetelor cadou retroactiv și pentru viitor este o cerere actuală, atâta timp cât există calitatea de angajat, iar Legile nr. 142/1998 și nr. 193/2006 sunt în vigoare;
- Consiliul Local a aprobat acordarea tichetelor de masă angajaților, manifestându-și voința în sensul realizării vocației recunoscute de lege în favoarea angajaților;
- Acordarea dreptului la tichete de masă și tichete cadou este condiționată de existența raportului de muncă cu angajatorul.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Deși legal citat, intimatul pârât nu și-a exprimat poziția cu privire la recurs.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 329 alin. 3 Cod pr. civilă, soluțiile pronunțate în cadrul recursurilor date în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, sunt obligatorii pentru instanțe, referitor la problemele de drept dezlegate. Sigur că, tocmai pentru că, la nivel de țară au existat la nivelul instanțelor soluții diferite referitor la problema dedusă judecății - acordarea tichetelor de masă conform cu disp. art. 1 alin. 1 din Legea nr 142/1998, instanța competentă a unifica practica judiciară a dispus prin decizia civilă nr. XIV/18.02.2008 în sensul că, aceste beneficii nu reprezintă un drept ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzut în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractul colectiv de muncă, aspect nedovedit în speță, conform de altfel și corectei rețineri a instanței de fond.
Există într-adevăr un astfel de drept prevăzut ca o măsură de protecție socială în sensul art. 6 al Codului muncii, însă acesta este condiționat de o procedură ce conform celor expuse nu s-a îndeplinit în cauză, nefiind astfel încălcate dispozițiile legale invocate.
Față de cele expuse, nefiind aplicabile disp. art. 304 Cod pr. civilă instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă va respinge ca nefondat recursul, urmând a menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurentul reclamant SINDICATUL în reprezentarea angajaților contractuali în aparatul de specialitate al Primarului Comunei, cu sediul în S M, P-ța. 25 Octombrie nr. 1, județul S M, în contradictoriu cu intimatul pârât CONSILIUL LOCAL, cu sediul în -, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 1006/D din data de 04.06.2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 06.11.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - - 19.11.2008
- judecător fond -,
- dact. gref. - - - 19.11.2008 - ex.
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stanaurelia Lenuța, Trif Doina
