Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Sentința 16/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 16
Ședința publică de la 16 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Vișan
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu Tănăsoiu Nicolița
Asistent judiciar: - - -
Asistent judiciar: -
Grefier: -
Pe rol, judecarea acțiunii formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BRAȘOV, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRAȘOV și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin consilier juridic, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, învederându-se că, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242.Pr.Civ. s-a depus prin Serviciul Registratură raportul de expertiză, iar pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, a depus note de ședință.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, se constată cauza în stare de judecată și se acordă cuvântul părții prezente asupra acțiunii.
Consilier juridic, pentru pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, solicită respingerea acțiunii.
CURTEA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea formulată la data de 19.10.2007, reclamanta a formulat cerere de chemare în judecată a pârâților MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, Parchetul pe lângă TRIBUNALUL BRAȘOV, și Ministerul Finanțelor Publice B, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților la plata efectivă a drepturilor bănești reprezentând spor vechime în muncă calculat la indemnizație de încadrare lunară, pentru perioada 01.03.2006 - 23.03.2007, precum și actualizarea acestor drepturi bănești în raport de indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului material și până la data plății efective.
În motivarea acțiunii a arătat că începând cu data de 01.08.2005 a îndeplinit funcția de procuror stagiar în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, până la data 29.93.2007 când a fost numită în funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași, funcție pe care o îndeplinește și în prezent.
Anterior, în perioadele 14.09.1996 - 01.07.1997 și 01.12.1997 - 01.01.1998 a desfășurat activități în domeniul privat, iar în perioada 01.10.2003 - 30.06.2005 a avut calitatea de auditor de justiție, perioadă care constituie potrivit art.17 alin.5 din Lg.303/2004, vechime în muncă.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar înscrisuri, copie carnet de muncă.
Legal citat, pârâtul MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a depus întâmpinare la dosar și a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, prin care a solicitat ca în cazul în care va fi admisă cererea reclamantei, să se dispună prin aceeași hotărâre ca MEF să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2007, în care să includă sumele ce reprezintă pretențiile reclamantei.
Prin întâmpinare, MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ICCJ a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, motivat de faptul că potrivit art.36 alin.2 din OUG nr.27/2006, competența soluționării cererilor judecătorilor, procurorilor, ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor și ale asistenților judiciari, revine Curții de Apel București.
Pe fond, pârâtul a arătat că prin decizia nr.XXXVI a ICCJ a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ICCJ, și s-a interpretat dispoz.art.33 alin.1 din Lg.nr.50/1996, în sensul că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege. S-a solicitat ca instanța, în soluționarea cauzei să facă aplicarea acestei decizii a ICCJ.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a depus întâmpinare la dosar, prin care, pe cale de excepție a invocat lipsa calității procesual pasive în ceea ce o privește, întrucât între și reclamantă nu există raporturi juridice de muncă, angajatorul acesteia fiind MINISTERUL PUBLIC.
Art.2 din OG 22/2002 arată că ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare în condițiile legii pentru asigurarea în bugetele proprii și a instituțiilor din subordine, a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
În speță, calitatea de ordonator principal de credite o are MINISTERUL PUBLIC.
Pe fond s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin încheierea din 26 iunie 2008 pronunțată în dosar nr-, s-a scos cauza de pe rol și s-a trimis spre competentă soluționare Curții de APEL CRAIOVA.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta a îndeplinit funcția de procuror stagiar în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov începând cu data de 01.08.2005 - 29.03.2007, când a fost numită în funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași, unde-și desfășoară activitatea și în prezent.
Referitor la excepția necompetenței materiale invocate de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă, reține că aceasta nu este întemeiată, întrucât art.281 din prevede că jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau după caz, colective de muncă, precum și a cererii privind raporturile juridice dintre partenerii sociali.
De asemenea, potrivit art.295 alin.2 din, reiese că prevederile acestuia se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice care nu se întemeiază pe un contract individual de muncă, așa cum este cazul reclamantei, întrucât făcând parte din categoria personalului din unitățile din justiție - unități finanțate de la bugetul de stat, raportul juridic de muncă este guvernat de Codul muncii.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, Curtea reține că aceasta este întemeiată și urmează aoa dmite pentru următoarele considerente:
răspunde de elaborarea proiectului de buget de stat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor locale, respectând procedura reglementată în Legea finanțelor publice.
Această instituție este ordonator principal de credite, pentru subunitățile aflate în subordine, dar nu și pentru instanțele de judecată, Ministerul Justiției, MINISTERUL PUBLIC sau alți ordonatori principali de credite.
Se mai reține că nu există un raport juridic de muncă între reclamantă și pârâtul, care să genereze drepturi și obligații reciproce.
Așa fiind, urmează a fi respinsă acțiunea față de pârâtul ministerul Economiei și Finanțelor și pe cale de consecință, avându-se în vedere aceleași considerente, va fi respinsă și cererea de chemare în garanție, neîncadrându-se în prevederile art.60-63 pr.civ.
Pe fond, se reține că sporul de vechime în muncă a fost acordat prin 50/1996, iar prin OG 83/2000, vechimea în muncă nu a fost prevăzută dar nici nu a fost abrogat art.33 din 50/1996, republicată care reglementează acest drept atât pentru magistrați cât și pentru personalul auxiliar, dovadă în acest sens fiind faptul că personalul auxiliar continuă să primească sporul de vechime în baza aceluiași text de lege.
Este de reținut faptul că legiuitorul a menținut aproape toate celelalte drepturi: spor de fidelitate, salariu de merit, pentru personalul auxiliar, prin reglementarea lor în noua lege cu nr.83/2000, exceptând în schimb categoria magistraților în mod expres, de la aceste drepturi.
Cum textul de la art.33 continuă să producă efecte juridice pentru personalul auxiliar, în mod normal și firesc este ca acesta să producă efecte și față de magistrați.
Deși art.9 alin.4 din OG nr.83/2000, prevede că orice alte dispoziții contrare prezentei ordonanțe se abrogă se apreciază că art.33 din Lg.80/1996 nu este un text contrar OG 83/2000, ci unul complementar, deoarece pentru personalul auxiliar acesta este în ființă.
În susținerea ideii că dispozițiile art.33 din Lg.50/1996 trebuie să aibă eficacitate și în cazul magistraților, nu numai personalului auxiliar de specialitate, instanța de fond a reținut dispozițiile art.38 alin.2 din Constituția României potrivit căruia salariații au dreptul la protecția socială a muncii chiar dacă legiuitorul a optat pentru instituția restrângerii dreptului pentru că acesta este admisibilă numai prin lege și nu pe calea unei ordonanțe, și art.16 din Constituția României care arată că cetățenii sunt egali în fața legii și autorităților publice fără privilegii și fără discriminări.
Art.20 din Constituția României prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr.30/1994 prevede că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta Convenție trebuie să fie asigurate fără nici o deosebire, bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere sau orice altă situație.
Art.1 din protocolul nr.12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale adoptat la la 4.11.2000 și ratificat de România prin Legea nr.103/2006 prevede că dreptul de a se bucura de oricare din drepturile prevăzute de lege trebuie asigurat fără nici o discriminare și că nimeni nu poate face obiectul unei discriminări bazate pe orice situație din partea unei autorități publice.
Art.7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului semnată de România la 14.12.1955 consacră egalitatea în fața legii a cetățenilor, dreptul fără deosebire la o protecție egală a legii și dreptul la o protecție egală împotriva oricărei discriminări.
Art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului pct.2, consacră dreptul fără nici o discriminare la salarii egale pentru muncă egală iar Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale ratificat de România prin Decretul nr.212/1974 prevăd asigurarea pentru orice persoană a unei remunerații egale pentru o muncă de valoare egală fără nici o distincție.
În ce privește legislația internă, art.5 din Codul muncii interzice orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat în cadrul relațiilor de muncă.
Art.2 alin.1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede că "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, covingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infectare ori apartenență la o categorie defavorizatoare precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul public, economic, social, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Art.2 alin.2 din același act normativ stabilește că "sunt discriminatorii prevederile, criteriile, sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute de alin.1 față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare."
Prin neacordarea sporului de vechime magistraților, categorie profesională distinctă, în condițiile în care acest drept se păstrează pentru personalul auxiliar de specialitate, iar pentru acesta s-au păstrat toate drepturile prevăzute de Legea nr.50/1996 creează un tratament diferențiat, discriminatoriu pentru această categorie profesională din care fac parte și intimații reclamanți.
Măsura de a nu se mai acorda sporul de vechime magistraților nu poate fi apreciat că ar avea un scop legitim atât timp cât prin aceasta nu se realizează o îmbunătățire a salarizării, iar categoria acestora este plasată într-o situație discriminatorie față de alte categorii profesionale între care și funcționarii publici, pentru care Legea nr.188/1999 prevede sporul de vechime.
Magistrații sunt într-o situație discriminatorie în raport cu senatorii și deputații, Legea nr.53/1991 privind indemnizațiile și celelalte drepturi ale senatorilor și deputaților precum și salarizarea personalului din aparatul Parlamentului României, prin art.12 prevăzând dreptul la sporul de vechime în muncă de până la 25 % deși și magistrații reprezintă tot o autoritate publică.
Aceste aspecte atrag incidența dispoz.art.21 alin.1 din OG nr.137/2000 potrivit cărora persoana discriminată are dreptul la despăgubiri proporționale cu prejudiciul suferit, valoarea acestuia fiind valoarea sporului de vechime cuvenit fiecărui recurent reclamant.
De altfel, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, prin Decizia nr. XXXVI din 07.05.2007, a admis recursul în interesul legii, stabilind că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, beneficiau de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege". Potrivit art. 329 alin. 3 cod procedură civilă dezlegarea dată problemelor de drept judecate, în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe.
Față de considerentele arătate mai sus urmează a fi admisă în parte acțiunea și vor fi obligați pârâții să plătească reclamantei sporul de vechime pe perioada 01.03.2006 - 23.03.2007, în sumă de 21.520 lei RON, sumă care este actualizată la data de 23 martie 2007 conform raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză de exp. (filele 4-6 dosar), sumă ce urmează să fie actualizată la data plății efective cu indicele de inflație.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în parte, formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BRAȘOV, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRAȘOV.
Obligă pârâții să plătească reclamantei sporul de vechime pe perioada 01.03.2006 - 23.03.2007, în sumă de 21.520 lei RON, sumă actualizată la data de 23 martie 2007, ce va fi actualizată la data plății efective cu indicele de inflație.
Respinge acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Respinge cererea de chemare în garanție față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 16 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
08.10.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/7 ex.
Președinte:Doina VișanJudecători:Doina Vișan, Ioana Moțățăianu Tănăsoiu Nicolița
