Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1634/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1634/
Ședința publică din 23 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta, domiciliată în Tg. M,-.4, împotriva sentinței civile nr.527din 30 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 13 octombrie 2009, când instanța a dispus amânarea pronunțării pentru data de 20 octombrie 2009, apoi pentru astăzi 23 octombrie 2009, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1300 din 20.06.2008 Tribunalul Mureșa admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Direcția Silvică Tg.M;
- a fost obligată pârâta la calcularea și plata în favoarea reclamantei a drepturilor bănești de natură salarială reprezentând spor de mobilitate (în cuantum de 25% din salariul de încadrare) și spor de confidențialitate (în cuantum de 25% din salariul de încadrare), începând cu data de 20.05.2005 și până la data pronunțării prezentei hotărâri;
- s-a dispus ca drepturile bănești mai sus menționate cuvenite reclamantei să fie actualitate în funcție de rata inflației, calculată de la data scadenței lunare a fiecărui spor mai sus menționat și până la data executării efective a prezentei hotărâri;
- a fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a drepturilor bănești de natură salarială reprezentând spor de mobilitate (în cuantum de 25% din salariul de încadrare) și spor de confidențialitate (în cuantum de 25% din salariul de încadrare) începând cu data pronunțării prezentei hotărâri și pentru viitor, pe toată perioada în care reclamanta va presta activitatea de consilier juridic în cadrul societății pârâte.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale de mobilitate și de confidențialitate instituite de angajatorul pârât, care, încălcând prevederile art.8 din Codul munciia refuzat să negocieze conținutul acestor drepturi, săvârșind un abuz de drept.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta Direcția Silvică Tg.M, solicitând admiterea recursului și respingerea acțiunii formulate, cu cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Tg-M, prin decizia civilă nr.1566/R din 14 noiembrie 2008 admis recursul pârâtei, a casat integral hotărârea atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, Tribunalul Mureș.
Tribunalul Mureș, în rejudecare, prin sentința civilă nr.527 din 30 martie 2009, respins excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei -Romsilva-Direcția Silvică Tg-M; a respins excepția lipsei capacității de exercițiu a pârâtei -Romsilva-Direcția Silvică Tg-M; a respins excepția lipsei capacității procesuale pasive a pârâtei -Romsilva-Direcția Silvică Tg-M; a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele -Romsilva și -Romsilva-Direcția Silvică
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță, în opinia majoritară, a reținut următoarele:
Reclamanta a fost încadrată la Filiala Teritorială Tg-M a Romsilva SA începând cu data de 30.03.1992 ca și consilier juridic pe perioadă nedeterminată.
La data de 22.06.2008 între reclamantă și pârâta Romsilva-Direcția Silvică Tg-M a fost încheiat un act adițional la contractul individual de muncă iar ulterior la data de 12.02.2007, respectiv 23.06.2008, între reclamantă și Direcția Silvică Tg-M s-a încheiat un nou act adițional.
Potrivit art.137 pr.civ. instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor două fonduri, în cauză fiind invocate trei excepții de către pârâta Direcția Silvică Tg-
După cum rezultă din aspectele mai sus enunțate, reclamanta a fost angajată a Direcției Silvice Tg-M și a prestat muncă în favoarea acesteia astfel că aceasta are calitate procesuală pasivă în cauză.
În ceea ce privește excepția lipsei capacității procesuale de folosință, respectiv excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu invocate de pârâta Direcția Silvică Tg-M, din cadrul Romsilva, instanța apreciază că și acestea sunt neîntemeiate.
Capacitatea procesuală de folosință constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual. Capacitatea procesuală de exercițiu constă în aptitudinea unei persoane de a-și valorifica singură drepturile procesuale și de a-și îndeplini singură obligațiile procesuale, deci de a sta în instanță.
Potrivit HG nr.1105/2003 direcțiile silvice sunt organizate ca unități fără personalitate juridică în structura Romsilva și sunt conduse de către un director, director tehnic, director economic, director comercial, care fac parte din comitetul director ale căror atribuții se stabilesc prin regulament.
Art.41 pr.civ. prevede că asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere.
Cum pârâta Direcția Silvică Tg-M are organe proprii de conducere aceasta dispune de capacitate procesuală, motiv pentru care în baza art.41 pr.civ. instanța a respins ca neîntemeiate excepția lipsei capacității procesuale de folosință și excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu invocate de pârâta Direcția Silvică Tg-M din cadrul Romsilva.
Pe fondul cauzei instanța a apreciat că acțiunea reclamantei este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Prin fișa postului, reclamantei i-au fost impuse, ca obligație de serviciu, obligația de confidențialitate și obligația de mobilitate.
Părțile nu au negociat, potrivit art.14 din Contractul colectiv de muncă, acordarea acestor sporuri iar acestea nu au fost înscrise în anexa la contract.
Existența unor astfel de obligații nu impune remunerarea lor distinctă sau cuprinderea în remunerația unică stabilită prin contract.
În opina majoritară a instanței de fond reclamanta putea și trebuia să solicite instanței obligarea pârâtei la încheierea unui contract cu astfel de clauze și nu să solicite intervenția în derularea contractului individual de muncă încheiat prin voința părților.
Instanța a mai reținut că angajatorul nu a discriminat-o pe reclamantă aplicând condiții diferite unor angajați aflați în situații similare. mult obligațiile de confidențialitate și mobilitate rezultă din voința părților sau dispozițiile legale ambele fiind în acord cu prevederile art.16 alin. 1 și art.41 alin.2 din Constituție, art.5, 6 și 154 Codul muncii.
Clauza de confidențialitate este o clauză facultativă prevăzută de Codul muncii și o obligație legală cuprinsă în Statutul consilierilor juridici. Din această perspectivă clauza de confidențialitate este o clauză obligatorie, o obligație legală care nu presupune în mod obligatoriu remunerarea acesteia.
Cu referire la clauza de mobilitate instanța a reținut susținerile pârâtei apreciind că specificul profesiei de consilier juridic presupune deplasări în reprezentarea intereselor angajatorului în raporturile cu terții sau instituțiile statului.
Reținând inexistența obligației remunerării celor două obligații, instanța de fond a mai apreciat ca fiind incorectă și cuantificarea procentuală a acestora.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta invocând în drept prevederile art.304 pct.1 pr.civ. și art.312 pr.civ.
Recurenta reclamantă a solicitat modificarea integrală a hotărârii atacate, rejudecarea în fond a cauzei în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta a arătat că în mod greșit a apreciat instanța de fond că obligațiile de confidențialitate și mobilitate sunt incluse în remunerația de bază întrucât așa cum rezultă din contractul individual de muncă salariul de bază al reclamantei este cel corespunzător clasei 45 da salarizare fără alte adausuri sau sporuri.
Cu referire la pretinsa discriminare reclamanta recurentă a arătat că susținerile sale privitoare la discriminare au avut în vedere modul în care angajatorul a înțeles să aplice legislația specială personalului silvic omițând să procedeze în mod similar și în ceea ce privește consilierul juridic.
Prin contractul de muncă, fișa postului și contractul colectiv de muncă reclamantei recurente i-au fost stabilite obligația de mobilitate și confidențialitate. Cele două obligații caracter contractual fiind respectate de reclamantă pe toată durata derulării raportului juridic de muncă.
Având în vedere că și cele două obligații au fost respectate de reclamantă sunt incidente prevederile art.25, 26 din Codul munci.
Recurenta a subliniat că prevederea în fișa postului în mod distinct a obligației de confidențialitate conferă acesteia caracterul unei obligații contractuale și nu legale așa cum în mod eronat a reținut instanța de fond.
Cu referire la obligația de mobilitate, profesia de consilier juridic presupune derularea activității specifice în afara unui loc de muncă stabil fără posibilitatea de a refuza deplasarea sau limitarea în timp a acestei obligații.
În fine s-a mai arătat că cele două clauze, clauza de confidențialitate cu caracterul său obligatoriu și clauza de mobilitate ce ține de exercitarea profesiei, au generat obligația reclamantei de a negocia conținutul salarial al celor două clauze însă pârâta a ignorat solicitările reclamantei formulate în conformitate cu dispozițiile art.16 din Legea nr.514/2003 și art.60 alin.2 din Statutul profesiei, precum și prevederile art.8 din Codul muncii.
Intimatele Romsilva și Direcția Silvică M au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Intimatele au arătat că părțile contractului de muncă nu au negociat, potrivit art.14 din Contractul colectiv de muncă acordarea acestor sporuri acestea nefiind incluse în anexa la Contractul colectiv de muncă.
Nu în ultimul rând s-a reținut că atât clauza de confidențialitate cât și cea de mobilitate sunt obligații legale, specifice felului muncii prestate de reclamantă.
Cu referire la perioada pentru care reclamanta a solicitat acordarea sporurilor intimatele au arătat că aceasta nu a formulat nicio solicitare în acest sens. Adresa cu nr.2.662/05.07.2004 - invocată, nu îndeplinește condițiile unei astfel de solicitări. Cererea formulată de reclamantă la data de 13.05.2008, a fost soluționată în sensul respingerii acesteia pe considerentul că cele două sporuri nu sunt prevăzute în anexa contractului colectiv de muncă la nivelul -Romsilva.
Nu în ultimul rând se arată, în cuprinsul întâmpinării, că prin Hotărârea nr.3/04.04.2005 a Consiliului de administrație a s-a aprobat Regulamentul privind organizarea, funcționarea și limitele de competență ale organelor de conducere din structura -Romsilva.
Potrivit prevederilor din Regulament, Directorul direcției silvice poate negocia contractele individuale de muncă cu salariații asigurând îndeplinirea prevederilor Contractului colectiv de muncă.
În opinia intimatelor sporurile solicitate de reclamantă nefiind cuprinse în anexele Contractului colectiv de muncă nu pot forma obiect al negocierilor individuale întrucât ar depăși limitele de competență ale directorului direcției silvice.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă precum și prin prisma dispozițiilor art.304 ind.1 pr.civ. instanța apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Cu referire la clauza de mobilitate:
Potrivit art.25 Codul muncii părțile contractului individual de muncă stabilesc că, în considerarea specificului muncii, executarea obligației de serviciu de către salariat nu se realizează într-un loc stabil. În acest caz salariatul beneficiază de prestații suplimentare în bani sau în natură.
Reclamanta recurentă a susținut, iar pârâtele au confirmat implicit existența premisei generatoare a clauzei de mobilitate respectiv desfășurarea muncii și în afara unui loc stabil. Mai mult, prin fișa postului pârâtele au impus această obligație reclamantei.
Dispoziția legală citată naște dreptul pârâtei la prestații suplimentare diferite de cele reglementate de art.42-44 din Codul muncii, dispoziții referitoare la indemnizația de delegare.
Sub acest aspect, în opinia separată formulată la pronunțarea hotărârii atacate, s-a reținut în mod temeinic împrejurarea că obligația de mobilitate presupune renunțarea totală și necondiționată la caracterul stabil al locului de muncă în condițiile în care specificul muncii presupune disponibilitate pentru deplasări în sau înafara localității, fără limitare de timp și fără posibilitate de opoziție.
Instanța de fond, în opinia majoritară, a apreciat că la încheierea contractului individual de muncă părțile au avut în vedere această obligație de mobilitate incluzând-o ca "element" component al salariului de bază. Având în vedere caracterul sinalagmatic al contractului de muncă instanța a mai apreciat că peste voința părților nu se poate interveni.
Punctul de vedere al instanței de fond nu poate fi împărtășit prin prisma dispozițiilor legale citate anterior. In acest sens, așa cum s- arătat, clauzei de mobilitate (ca obligație contractuală) îi corespunde dreptul laprestații suplimentare. În mod evident prestațiile suplimentare sunt cele evidențiate în mod distinct de salariul de bază respectiv un "supliment" la acesta.
În același sens sunt și prevederile art.60 alin.2 din Statutul profesiei de consilier juridic, prevederi potrivit cărora "consilierul juridic poate negociaprestații suplimentare în bani, reprezentând clauza de mobilitate".
Contractul colectiv de muncă, de prevederile căruia părțile s-au prevalat, enumără explicit "clauzele specifice" respectiv clauza de mobilitate și confidențialitate, clauze care, potrivit aceluiași contract colectiv de muncă "între părți pot fi negociate și cuprinse în contractul individual de muncă și alte clauze specifice".
Cu referire la clauza de confidențialitate:
Potrivit prevederilor art.26 Codul muncii existența clauzei de confidențialitate și obligațiile ce decurg din aceasta sunt convenite de părți la încheierea contractului individual de muncă și își produc efectele pe toată durata derulării acestuia cât și ulterior.
În situația acestei clauze, respectiv obligația contractuală asumată de angajat, Codul muncii nu prevede obligația corelativă de plată a unei prestații suplimentare.
Dispozițiile generale însă, citate anterior, se întregesc cu dispozițiile speciale cuprinse atât în contractul colectiv de muncă cât și în art.60 alin.2 din Statutul profesiei de consilier juridic, art.16 din Legea nr.514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic și art.35 din Contractul colectiv de muncă.
Din economia textelor de lege prima instanță a reținut că obligația de confidențialitate este o obligație legală (art.16 din Legea nr.514/2003). Contractul colectiv de muncă particularizează această obligație definind-o ca o clauză specială a contractului de muncă pe care părțile o pot negocia și cuprinde distinct în contractul colectiv de muncă (art.35 Contractul colectiv de muncă).
Ca atare norma specială aplicabilă raporturilor de muncă dintre reclamantă și pârâte enumără în mod distinct, alături de clauzele generale (art.33 Contractul colectiv de muncă lit.a-m), clauzele speciale printre care și cea de confidențialitate.
Aceasta din urmă își pierde caracterul de dispoziție legală generală aplicabilă tuturor raporturilor de muncă transformându-se într-o clauză negociabilă, neobligatorie.
Reclamanta, în calitate de consilier juridic, a consimțit la înserarea în fișa postului a obligațiilor de confidențialitate și mobilitate iar pârâtele au recunoscut îndeplinirea acestora.
Instanța de fond a mai reținut, în opinia majoritară, că reclamanta putea formula o acțiune distinctă solicitând, în contradictoriu cu aceleași pârâte, încheierea unui contract individual de muncă, contract prin care cele două obligații să fie prevăzute distinct. În aceeași opinie obligațiile solicitate prin fișa postului nu se transformă în obligații contractuale și nu generează obligația remunerării acestora ci doar "reiterarea" sau "reamintirea" unor obligații legale. Continuând același raționament instanța de fond a mai reținut că nu întotdeauna o obligație legală este și remunerată acest lucru depinzând exclusiv de voința părților.
Acest raționament nu poate fi primit.
Potrivit art.25 din Codul muncii, art.35 din Contractul colectiv de muncă, art.60 alin.2 din Statutul profesiei de consilier juridic clauza de mobilitate generează dreptul la prestații suplimentare.
Potrivit art.26 din Codul muncii, clauza de confidențialitate poate fi stabilită de părți iar potrivit art.35 din Contractul colectiv de muncă și art.60 alin.2 din Statutul profesiei de consilier juridic, aceasta poate fi și trebuie impusă consilierului juridic însă naște în mod corelativ dreptul de a negocia prestații suplimentare în bani.
Atât clauza de mobilitate cât și clauza de confidențialitate au fost impuse reclamantei prin fișa postului deci ca obligații contractuale întrucât potrivit art.34 alin.2 din Contractul colectiv de muncă "fișa postului face parte din Contractul individual de muncă".
Reclamanta a solicitat prin acțiunea principală obligarea pârâtelor la plata unui procent de 25% reprezentând spor de confidențialitate și respectiv spor de mobilitate începând cu 20.05.2005.
Din dispozițiile art.35 din Contractul colectiv de muncă și art.60 alin.2 din Statutul profesiei de consilier juridic, rezultă că prestațiile suplimentare reprezentând plata în procente a celor două sporuri pot fi negociate.
În acest sens, reclamanta, potrivit înscrisurilor de la dosar (8 dosar recurs -), adresat o cerere pârâtei înregistrată sub nr.4001/13.05.2008, cerere prin care, invocând dispozițiile legale, a solicitat în mod expres acordarea acestor sporuri.
Solicitarea reclamantei a fost respinsă motivat de împrejurarea că aceste categorii de sporuri nu sunt cuprinse în anexa IV a Contractului colectiv de muncă. Cu alte cuvinte pârâtele nu au negat dreptul reclamantei la aceste sporuri și nu au invocat împrejurarea că cele două obligații nu au fost îndeplinite.
Nu în ultimul rând mai trebuie subliniat că potrivit art.133 din Contractul colectiv de muncă "sporurile la salariile de bază se acordă în raport de condițiile concrete în care se desfășoară activitatea".
Pretenția reclamantei are în vedere tocmai condițiile concrete în care aceasta și-a desfășurat activitatea.
Neincluderea acestor sporuri în anexa 4 la Contractul colectiv de muncă nu prezintă relevanță întrucât în conformitate cu prevederile art.134 din Contractul colectiv de muncă anexa 4 stabilește: locurile de muncă și categoriile de personal cărora li se acordă sporuri; cuantumul și criteriile de diferențiere de care beneficiază acestea.
Niciunul din cele două texte ale Contractului colectiv de muncă nu exclud posibilitatea acordării altor categorii de sporuri.
Având în vedere argumentele expuse, Curtea va admite recursul declarat, va modifica în parte hotărârea atacată, apreciind ca întemeiate în parte pretențiile reclamantei în sensul în care aceasta avea dreptul dar și obligația de a solicita pârâtelor acordarea celor două categorii de sporuri (art.35 CCM, art.60 alin.2 Statut).
Întrucât acest demers a fost inițiat de reclamantă la data de 13 mai 2008 instanța admițând acțiunea formulată va obliga la plata în favoarea reclamantei a drepturilor bănești reprezentând sporul de confidențialitate în procent de câte de 25% și sporul de mobilitate în procent de câte 20% cu începere de la data la care reclamanta a inițiat procedura negocierii.
Instanța va menține modul de soluționare al excepțiilor fără a reitera argumentele instanței de fond care vor fi menținute ca legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta, domiciliată în Tg-M,-,.4, județul M, împotriva sentinței civile nr.527 din 30 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Modifică în parte hotărârea atacată.
Admite în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele -Romsilva și -Romsilva-Direcția Silvică
Obligă pârâtele la plata în favoarea reclamantei a drepturilor bănești de natură salarială reprezentând spor de mobilitate în procent de 20% și spor de confidențialitate în procent de 25% din salariul de încadrare începând cu data de 13 mai 2008 până la data încetării efective a raporturilor de muncă, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective raportat la data scadenței lunare a fiecărui spor.
Respinge restul pretențiilor formulate.
Menține modul de soluționare al excepțiilor formulate de pârâta -Romsilva-Direcția Silvică Tg-
IREVOCABILĂ.
Pronunțată azi, 23 octombrie 2009, în ședință publică.
PRESEDINTE JUDECĂTORI
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
5 exp.
29.12.2009
Jud.fond:-
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
