Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1635/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1635/
Ședința publică din 28 noiembrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T B, de pârâta Direcția -ă a Finanțelor Publice M, în numele Ministerului Economiei și Finanțelor și pârâtul Municipiul Tg-M împotriva sentinței civile nr.1614 din 23 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reprezentanta pârâtului-intimat Consiliul local Tg-M, consilier juridic, lipsă fiind pârâții-recurenți, pârâții-intimați Tg-M, Inspectoratul Școlar Județean M și reclamantul-intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile au fost declarate în termenul prevăzut de lege, fiind scutite de plata taxei judiciare de timbru, iar intimatul Inspectoratul Școlar Județean Mad epus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare.
Neformulându-se alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursurilor declarate în cauză.
Reprezentanta pârâtului-intimat solicită respingerea recursurilor și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică
CURTEA,
Prin cererea înaintată la 1 septembrie 2008 la Tribunalul Mureș, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții " " Tg-M, Primăria Tg-M, Consiliul local Tg-M, Inspectoratul Școlar Județean M, Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Educației,Cercetării și T, solicitând obligarea în solidar la calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale reprezentând sporul, prev. de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 și neacordat pe perioada cuprinsă de la data promovării acțiunii și până la împlinirea a 30 de ani de activitate în învățământ, dar nu mai mult de 3 ani în urmă. Reclamanții au mai solicitat actualizarea sumei solicitate și acordarea drepturilor salariale și în continuare, astfel cum se prevede în cadrul legal invocat, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.1614 din 23 septembrie 2008, Tribunalul Mureșa respins excepția lipsei calității procesual pasive a Primăriei municipiului Tg-M, a Consiliului local al municipiului Tg-M, a Inspectoratului Școlar Județean M și a Ministerului Educației, Cercetării și T și a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții " " Tg-M, Inspectoratul Școlar Județean M, Primăria municipiului Tg-M, Consiliul local al municipiului Tg-M, Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Educației,Cercetării și T; a obligat în solidar pârâții la plata în favoarea reclamantului a unei despăgubiri egale cu diferențele de drepturi salariale reprezentând creșterea salarială prevăzută de art.50 alin.1 și alin.2 din Legea nr.128/1997, începând cu data de 11.09.2005 și în continuare, până la încetarea calității de cadru didactic al reclamantului, sume ce vor fi actualizate în funcție de rata inflației, calculată de la data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale și până la data plății efective; obligat pârâții la plata în favoarea reclamantului a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile menționate, DGFP M în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, a înaintat în termen legal recurs, solicitând modificarea în tot a acesteia și respingerea acțiunii ca inadmisibilă față de minister și, în subsidiar, ca nefondată.
În drept s-a invocat motivul prev. de art.304 pct.9 pr.civ. relevându-se că hotărârea atacată este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea dispozițiilor legale în materia dedusă judecății.
Prin memoriul de recurs, s-a relevat că ministerul nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât nu există nici un raport juridic între părțile litigante, respectiv raporturi de muncă. Prin Legea nr.84/1995 s-a statuat că finanțarea cheltuielilor de personal din cadrul învățământului preuniversitar se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale și nicidecum de către minister. Rolul ministerului este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetare ale ordonatorilor principali de credite ai acestui buget și a proiectelor bugetelor locale. În plus, atât în doctrină cât și în practica judiciară s-a statuat că cererea de chemare în garanție nu poate fi admisă în cadrul acțiunilor personale patrimoniale și nici în litigiile de muncă, întrucât raporturile de muncă există între instituția angajatoare și angajații acesteia.
Pe fondul cauzei recurentul a mai arătat că începând cu iunie 1998 conform dispozițiilor art.24 coroborate cu art.23 din Legea 154/1998, raportat la anexa VII/1 din același act normativ, coeficienții de ierarhizare a personalului didactic au fost modificați inclusiv sub aspectul prev. de art.50 alin.1 și 2 din Legea 128/1997. Prin OG 8/2000 și OG 11/2007, a fost reglementată în detaliu salarizarea personalului didactic fiind prevăzuți coeficienți de salarizare distincți și crescători pentru fiecare tranșă de vechime menționată de art.50. În opinia recurentei anexele la actele normative trebuie apreciate ca fiind părți integrante ale ordonanțelor și aplicate ca atare.
În termen legal, s-a declarat recurs și de către Ministerul Educației, Cercetării și T, invocându-se excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât și netemeinicia acțiunii reclamantului.
În opinia recurentului, cheltuielile de salarizare ale cadrelor didactice nu se regăsesc în bugetul, potrivit art.167 din Legea nr.84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar fiind finanțate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale, finanțarea de bază cuprinzând și cheltuielile de personal. Recurentul mai învederează și faptul că instanța de fond nu a fost investită cu o cerere de chemare în judecată privind emiterea unui ordin de ministru, elaborarea unor norme, instrucțiuni sau metodologii. Obiectul dedus judecății este plata unor drepturi salariale și, prin urmare, prima instanță nu trebuia să constate că ministerul elaborează cadrul normativ financiar, ci trebuia să verifice dacă într-adevăr ministerul are calitatea de ordonator de credite pentru instituțiile din învățământul preuniversitar.
Pe fondul cauzei, Ministerul Educației, Cercetării și Taa rătat că instanța a apreciat în mod greșit creșterea de 1/25 ca fiind un coeficient diferit denumindu-l astfel "adaos salarial". În acest fel, reclamanta a beneficiat de o plată dublă. În acest sens recurentul a exemplificat modalitatea de calculul cuprinsă în anexă, evidențiind faptul că trecerea de la o tranșă de vechime la alta pentru cadrele didactice cu o vechime în învățământ de pesete 30 de ani, s-a făcut prin aplicarea proporției prev. de art.50, astfel că raportându-se la anexele actelor normative vizând salarizarea personalului didactic în opinia recurentului, pretențiile reclamantei sunt neîntemeiate.
Recurentul Municipiul Tg.M invocat prevederile art.304 pct.9 pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că atât Primăria municipiului Tg-M cât și Consiliul local al municipiului Tg-M nu au calitate procesuală pasivă în cauză. În acest sens se invocă art.167 din Legea nr.84/1995 care prevede că bugetul de venituri și cheltuieli se întocmește anual de fiecare unitate de învățământ preuniversitar conform normelor metodologice la care face trimitere legea, respectiv HG nr.538/2001. Obligația calculării drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar este responsabilitatea instituției de învățământ preuniversitar de stat.
În fine între Consiliul local al municipiului Tg-M și Primăria municipiului Tg-M, pe de o parte, și reclamant, pe de altă parte nu există raport de muncă, astfel că cele două organe ale administrației locale de stat nu se află în culpă procesuală cu privire la neplata drepturilor salariale restante solicitate de reclamant.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, în limitele prev.de art.3041și 306 alin.2 Cod pr.civilă instanța constată că recursurile declarate sunt nefondate, din următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a, aceasta va fi respinsă ținând seama de următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.167 alin.2 din Legea nr.84/1995 (18), finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde finanțarea de bază și finanțarea complementară. Potrivit alin.3 teza a II-a a aceluiași articol, finanțarea de bază se asigurăprinbugetele locale ale unităților administrativ teritoriale din sumele defalcate din unele venituri ale bugetelor de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Finanțarea de bază cuprinde printre altele și cheltuielile de personal (art.167 alin.5 din Legea nr.84/1995, 18). Potrivit aliniatului 15 al aceluiași articol directorul unității de învățământ de stat este ordonator terțiar de credite iar potrivit alin.17 de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Educației și Cercetării se asigură cheltuielile aferente unităților de învățământ preuniversitar potrivit enumerării făcute de legiuitor. Mai mult, Ministerul Educației, Cercetării și T precum și structura sa teritorială respectiv Inspectorul Școlar Județean este responsabil de modul de organizare și funcționare rețelei de învățământ preuniversitar, asigură aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ, asigură calitatea învățământului etc. Toate aceste atribuții ale ministerului nu pot fi examinate separat de componenta socială, obiect a prezentului litigiu, respectiv dreptul oricărui cadru didactic de a fi retribuit potrivit dispozițiilor legale aplicate în litera dar mai ales în spiritul lor.
Ministerul Educației, Cercetării și T este semnatar a contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, fiind responsabil așadar de îndeplinirea obligațiilor asumate prin acest contract.
În altă ordine de idei potrivit art.4 lit.d și s din HG 366/2007, Ministerul Educației, Cercetării și T are atribuții privind elaborarea cadrului normativ metodologic, funcțional, operațional și financiar în care se realizează politicile în domeniul învățământului(incluzând și politicile salariale), și asigură modul de formare și utilizare aresurselorumane, materiale șifinanciare, necesare realizării procesului de învățământ și educație.
Referitor la calitatea procesuală pasivă a MEF se rețin următoarele:
Potrivit art.16 din HG 2192/2004 "finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigura din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii". Astfel fiind calitatea procesual pasivă a pârâtului recurent decurge din prevederile legii și nu din raportul de muncă. Potrivit art.167 din Legea 84/1995, finanțarea cheltuielilor de personal se asigurăprinbugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ,de la bugetul de stat și din alte surse potrivit legii.
Textul citat de recurentă în motivele de recurs și în susținerea excepției este incomplet, respectiv, nu cuprinde și precizarea indicată mai sus.
Potrivit aceluiași art.167 din Legea 84/1995 finanțarea unităților de învățământ cuprinde atât finanțarea de bază cât și finanțarea complementară. Finanțarea de bază, potrivit alin.5 cuprinde și cheltuielile de personal.
Din cuprinsul art.167 nu rezultă așa cum recurentul a invocat împrejurarea că de la bugetul de stat sunt finanțate numai categoriile de cheltuieli enumerate de art.17 lit.a - Ca atare, legiuitorul nu a distins în mod expres cu privire la acest aspect astfel că susținerile recurentului nu sunt întemeiate iar excepția lipsei calității procesual pasive nu este fondată.
Responsabilitatea recurentului pârât privind proiectul bugetului de stat respectând procedura reglementată de Legea 500/2002 atrage după sine în mod neechivoc calitatea procesual pasivă a acestui pârât.
Pârâtul Consiliul local al municipiului Tg-M are calitate procesuală pasivă în cauză conform art.15 și art.19 din Legea nr.273/2006 coroborat cu art.13 din OUG nr.32/2001. Calitatea procesuală pasivă a consiliului rezultă și din dispozițiile art.167 alin.3 din legea nr.84/1995, acest pârât asigurând aprobarea bugetului local a sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamant.
Primăria municipiului Tg-M prin primar, dispune de asemenea de calitate procesuală pasivă, conform art.63 alin.1 și 4 din Legea nr.215/2001 și art.20 alin.1 și 4 din Legea nr.500/2003, întrucât acest pârât îndeplinește funcția de ordonator de credite în privința sumelor solicitate de reclamant.
Pe fondul cauzei susținerile recurenților sunt de asemenea neîntemeiate:
Legea 128/1997, prin art.50 a acordat personalului didactic din învățământul preuniversitar două categorii distincte de tranșe de vechime respectivtranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime.
Aceste două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare, modificări care suprapuse peste inconsecvența terminologică, au dus la apariția prezentului conflict de muncă.
În această ordine de idei noțiunea de "noile tranșe de vechime introduse suplimentar" nu reprezintă altceva decât expresia modificării numărului de tranșe de vechime față de vechea reglementare. Anterior apariției Legii nr.128/1997 prin OG nr.39/1994 personalul didactic era salarizat potrivit grilelor ce cuprindeau 8 segmente de vechime. După apariția Legii nr.128/1997 prin HG nr.467 au fost introduse 10 segmente de tranșe de vechime fiind astfel vorba de noile tranșe de vechime introduse suplimentar.
Aceste transe de vechime vizează două componente pentru stabilirea salariului respectiv: coeficientul de multiplicare și valoarea de referință sectorială. de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta în sensul în care acesta crește progresiv. Creșterile salariale față de segmentele de vechime anterioare sunt proporționale de la o tranșă la alta fără a include, așa cum greșit susțin pârâții, majorările aferentetranselor suplimentare de vechime.
Altfel spus, alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat "tranșa suplimentară" însoțit de "o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime", în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 și peste 40 de ani de activitate in învățământ.
Susținerile pârâților potrivit cărora noile tranșe de vechime includ în rezultanta finală (salariul) și aceste tranșe suplimentare de vechime (creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior) nu pot fi primite întrucât pe de o parte legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru nici în lege și nici în anexele ce o însoțesc, iar pe de alta parte acest drept nu a fost abrogat sau modificat prin nici o dispoziție legală ulterioară expresă sau tacită.
Dintr-o analiză sumară a modului în care coeficienții de multiplicare (ierarhizare) se modifică de la o tranșă (segment) de vechime la altul nu evidențiază o creștere de 1/25 suplimentară ci creșteri proporționale similare celorlalte tranșe.
Este, așadar, evidentă intenția legiuitorului de a acorda un adaos salarial special corespunzător vechimii în învățământ alături de creșterile salariale specifice trecerii dintr-o tranșă de vechime în alta.
Susținerile recurentului potrivit cărora anexele la actele normative nu pot fi interpretate decât sistematic ca parte integrantă a actului normativ menționat și ca prevederi care reglementează în amănunt aspectele enunțate de prevederile cadru din corpul legii nu pot fi primite întrucât, așa cum s-a arătat anterior, reglementarea în amănunt a modalității de salarizare a personalului didactic prin anexele la actele normative nu poate fi de natură a înlătura un drept conferit de legea de bază, drept calificat ca fiind un adaos salarial special.
Față de cele de preced, ținând seama și de prev.art.312 Cod pr.civilă, urmează să se respingă recursurile declarate ca nefondate, nefiind incident vreun motiv de nelegalitate prev.de art.304 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de Ministerul Educației,Cercetării și T cu sediul în B,--30, sector 1,Ministerul Economiei și Finanțelor prin M cu sediul în Tg-M,m str.-.- nr.1-3, și Municipiul Tg-M, cu sediul în Tg- nr.3,prin primar, împotriva sentinței civile nr.1614 din 29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Mureș.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 28 noiembrie 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp./15.12.2008.
Jud.fond: -
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
