Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1688/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1688
Ședința publică de la 09 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier -a -
*********************************
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanții, C, împotriva sentinței nr. 109 din 10 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN - MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DGFP D, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DGFP D, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta reclamantă, lipsind recurenții reclamanți -, -a, C, -a, intimații pârâți STATUL ROMÂN - MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DGFP D, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DGFP
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat cererea de judecată în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 cod procedură civilă.
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurenta reclamantă, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Curtea de Apel Craiova prin sentința civilă nr. 109 de la 10 noiembrie 2008 luat act de renunțarea intervenientului, la judecata cererii de intervenție în nume propriu.
A respins acțiunea formulată de reclamanții -, -a, C, -a, împotriva pârâților Statul Român - Ministerul Finanțelor Publice B, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism B, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că la data de 28 octombrie 2008, intervenientul depus cerere prin care renunță la judecată.
Asupra cererii de intervenție formulate de intervenientul, instanța a luat act de renunțarea acestuia la judecata cererii de intervenție, în temeiul dispozițiilor art. 246 din Codul d e procedură civilă, potrivit căruia eclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.
În drept, dispozițiile legale incidente în cauză sunt:
Legea nr. 567/2004
art. 91 - (1) Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, aflat în funcție la data intrării în vigoare a prezentei legi, se consideră că îndeplinește condițiile legale pentru ocuparea funcțiilor în care este numit.
(2) La intrarea în vigoare a prezentei legi, grefierii dactilografi în funcție vor fi încadrați ca grefieri, prin transformarea corespunzătoare a posturilor, cu menținerea salariilor de încadrare avute.
Art. 60 - (1) Pentru activitatea desfășurată, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea are dreptul la o salarizare stabilită în raport cu nivelul instanței sau parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în muncă și în specialitate, precum și cu alte criterii prevăzute de lege.
(4) Salarizarea personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea se stabilește prin lege specială.
Textele menționate anterior au fost modificate prin Legea Nr. 17 /2006, în vigoare din 19.01.2006, astfel:
Art. 91 - (1) Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, aflat în funcție la data intrării în vigoare a prezentei legi, se consideră că îndeplinește condițiile legale pentru ocuparea funcțiilor în care este numit.
(2) dactilografi ale căror posturi au fost transformate în posturi de grefieri urmează să fie salarizați corespunzător legii speciale de salarizare.
Art. 60 - (1) Pentru activitatea desfășurată, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea are dreptul la o salarizare stabilită în raport cu nivelul instanței sau parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în muncă și în specialitate, precum și cu alte criterii prevăzute de lege.
(4) Salarizarea personalului auxiliar de specialitate, a funcționarilor publici și a personalului contractual din cadrul instanțelor judecătorești, parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul Ministerului Justiției, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri se stabilește prin lege specială.
(5) Până la intrarea în vigoare a legii speciale de salarizare, rămân aplicabile în continuare dispozițiile legale referitoare la salarizarea personalului prevăzut la alin. (4).
Potrivit Legii nr. 17/2006 art. VII, rezenta p. lege intră în vigoare la data intrării în vigoare a legii speciale de salarizare, prevăzută la art. 60 alin. (4), cu excepția dispozițiilor art. I pct. 11 și 35, care intră în vigoare la 3 zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial al României, Partea
Legea specială de salarizare este Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 și aceasta a intrat în vigoare la data de 02.02.2007.
Dat fiind că textele legale menționate anterior au stabilit în mod expres modul de salarizare a refierilor dactilografi ale căror posturi au fost transformate în posturi de grefieri, dreptul acestora de a fi salarizați cu un salariu corespunzător coeficientului de ierarhizare egal cu cel al grefierilor de ședință s-a născut la data de 02.02.2007, dată de la care s-a și acordat o astfel de salarizare.
Acesta a fost și motivul pentru care reclamații au pretins că au fost discriminați în raport cu ceilalți grefieri.
Potrivit art. 27 al 1 din OG nr. 137/2000 republicată, persona care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării.
Potrivi dispozițiilor art. 2 alin.(1) din OG nr. 137/2000, "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Potrivit art. 2 alin. 3 din OG nr. 137/2000 republicată, sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Întemeiată pe ideea de discriminare, cererea de chemare în judecată supune comparației două situații juridice: situația salarizării grefierilor comparativ cu aceea a grefierilor dactilografi ale căror posturi au fost transformate în posturi de grefieri în intervalul de timp 01.01.2005-02.02.2007.
Reclamanți au susținut, în esență, faptul că există două situații comparabile tratate juridic diferit fără nicio justificare obiectivă.
La analiza unei cereri în despăgubiri întemeiate pe ideea de discriminare, judecătorul trebuie să verifice dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: (1) existența unui tratament diferențiat între situații comparabile sau analoage manifestat prin deosebire, excludere, restricție sau preferință, (2) existența unui criteriu de discriminare, potrivit art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/2000, (3) tratamentul diferențiat trebuie să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege, (4) tratamentul diferențiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop să nu fie adecvate și necesare.
Examinând cererea de chemare în judecată prin prisma condițiilor expuse mai sus, instanța a constatat că situațiile invocate de reclamanți sunt comparabile, sub aspectul complexității atribuțiilor de serviciu exercitate efectiv în intervalul litigios.
Însă, deși reclamanții susțin ideea că tratamentul discriminatoriu a fost creat prin modul de salarizare a personalului auxiliar în cadrul instanței, aceștia nu precizează care ar fi fost criteriul discriminatoriu pe care l-ar fi utilizat angajatorul pentru restrângerea exercitării dreptului pretins de salariații reclamanți, în sensul prevăzut de art. 2 alin. 1 și 3 din OG nr. 137/2000.
Cererea formulată de reclamanți este întemeiată pe ideea că prin prevederile Legii nr. 564/2004 "s- încălcat unul dintre principiile fundamentale ale legislației muncii privind dreptul la plată egală pentru muncă egală și totodată dispozițiile acestei legi, prin care s-a modificat fișa postului, fără a se modifica și grila salarială, sunt discriminatorii pentru persoanele aflate instituții comparabile".
Prin urmare, situația discriminatorie invocată de reclamanți rezultă din lege.
Prin deciziile Curții Constituționale nr. 818, nr. 819, nr. 820 și nr. 821 din 3 iulie 2008, dispozițiile art. 27 alin. (1) din OG nr. 137/2000 au fost declarate neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Curtea Constituțională a constatat că unele dispoziții ale Ordonanței Guvernului nr. 137/2000, și anume prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1), lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional, în virtutea căruia, așa cum s-a și întâmplat în cauzele în care au fost ridicate excepțiile, instanțele judecătorești au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății.
Prin art. 27 alin. (1) al ordonanței, se instituie dreptul persoanei care se consideră discriminată de a cere instanței de judecată, între altele, restabilirea situației anterioare și anularea situației create prin discriminare.
Așa cum lesne se poate observa, art. 2 alin. (3) din ordonanță caracterizează ca discriminatorii, între altele, prevederile care dezavantajează anumite persoane, față de alte persoane, fără să facă vreo distincție cu privire la natura juridică a acestor prevederi, ceea ce poate fi înțeles că se referă și la acte normative cu putere de lege, cum sunt cele adoptate de Parlament și ordonanțele Guvernului, emise în virtutea delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituție.
Luând în considerare și dispozițiile art. 27 alin. (1) din ordonanță, prin care se instituie dreptul persoanei care se consideră discriminată de a cere instanței de judecată, între altele, restabilirea situației anterioare și anularea situației create prin discriminare, deci și a prevederilor cu caracter discriminatoriu, instanța de judecată poate să înțeleagă - ceea ce s-a și petrecut în una din cauzele analizate - că are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și, pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport cu care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.
Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție, precum și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală -, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
În consecință, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției și a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Potrivit art. 31 alin.1 din Legea nr. 47/1992, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.
Cererea reclamanților întemeiată pe dispozițiile nr.OG 137/2000 este argumentată pe ideea că legea este discriminatorie tocmai pentru că favorizează anumite categorii de personal, propunând practic înlăturarea aplicării dispozițiilor legale care au reglementat, în perioada 01.01.2005-01.02.2007, modul de salarizare.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât în mod greșit a fost respinsă acțiunea. Se arată că instanța nu a dezbătut fondul sub toate aspectele, ignorând principiul disponibilității reclamanților în sensul că obiectul judecății l-a reprezentat solicitarea reclamanților de a li se acorda diferențele la salariul aferentei funcției de grefier, în fapt fiind plătiți mai puțin, corespunzător funcției de grefier-dactilograf.
Recurenții - reclamanți arată că instanța de fond a fost în eroare cu privire la solicitarea acestora, aceștia precizând că nu au cerut recunoașterea în funcția de grefier, ci doar plata drepturilor aferente acestei funcții.
Recursul este nefondat.
Odată cu intrarea în vigoare a Legii privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, grefierii - dactilografi au fost încadrați ca grefieri, prin transformarea corespunzătoare a posturilor, cu menținerea salariilor de încadrare avute.
Legea specială de salarizare, la care face referire acest text de lege, a fost adoptată prin OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că potrivit art. 91 alin.2 din legea 567/2004, grefierii - dactilografi ale căror posturi au fost transformate în posturi de grefieri, urmează să fie salarizați corespunzător legii speciale de salarizare.
Susținerea recurenților-reclamanți în sensul că sunt discriminați nu este întemeiată, întrucât acordarea unor drepturi salariale numai anumitor categorii profesionale nu constituie o discriminare, astfel cum este definită de OG 137/2000. De asemenea, nu poate fi considerată discriminare faptul că legiuitorul a prevăzut pentru recurenții - reclamanți o lege specială de salarizare, elaborând acte normative speciale de salarizare distincte pentru toate categoriile de personal, în raport de criterii de diferențiere obiectivă privind pregătirea profesională diferită, specializarea, atribuțiile de serviciu concrete ale diferitelor categorii de personal.
În aceste condiții este corectă opinia instanței de fond în sensul că instanțele judecătorești nu au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală, în virtutea textelor constituționale, Parlamentul și, prin delegare legislativă, Guvernul au o astfel de competență.
Criticile recurenților în sensul că instanța de fond a fost în eroare cu privire la cererea lor este neîntemeiată, din întreaga argumentație a instanței de fond rezultă că s-a răspuns la toate solicitările de fapt și de drept formulate de reclamanți.
Față de aceste considerente în baza art. 312 Cod pr.civilă se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanții, C, împotriva sentinței nr. 109 din 10 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN - MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DGFP D, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DGFP D,
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Aprilie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, -a - |
08.05.2009
Red.jud.-
2 ex/AS
Președinte:Sorin PascuJudecători:Sorin Pascu, Cristina Raicea, Marian Lungu
