Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1768/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 1768
Ședința publică de la 31 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 3: Tamara
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, C, împotriva sentinței civile nr.4766 din 13 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu MINISTERUL JUSTIȚIEI B, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR-prin D, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL DOLJ, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, reclamanta, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru intimatul pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR-PRIN D, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, instanța constatând că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat a apreciat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic, pentru intimatul pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR-prin D, a solicitat respingerea recursului, în raport de motivele invocate în întâmpinare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr.4766 din 13 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamanții:, -, C, împotriva pârâtilor: MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL DOLJ, CONSILIUL DISCRIMINĂRII.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
In ceea ce privește excepția lipsi calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța considerat-o întemeiată, având în vedere că între acest pârât și reclamanți nu există raporturi juridice de muncă. De asemenea, Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de ordonator de credite raportat la reclamanți.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că de sporul de confidențialitate beneficiază, potrivit art 3 alin 1 din OG 19/2006, aprobată prin Lg nr 444/2006, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, care operează cu informații clasificate.
De asemenea, beneficiază funcționarii publici din aparatul de lucru al Guvernului, funcționarii publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministrul Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliul Legislativ, conform art. 15 din OG 6/2007; unele categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, care, de asemenea, gestionează informații clasificate conform art. 20 al 3 din Lg 656/2002, astfel cum a fost modificată prin Lg 405/2006; personalul din cadrul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, conform art 30 al 3 din OG nr 137/2000 republicată.
Așadar, categoriile de personal menționate anterior beneficiază de sporul de confidențialitate în baza unor legi speciale.
Reclamanții nu se încadrează în nici una din aceste categorii, pentru a putea beneficia de sporul de confidențialitate.
Ei au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul instanțelor judecătorești, cu drepturi și obligații stabilite prin legi speciale - Legea nr 567/2004 și OG 8/2007,care nu prevăd acest spor.
Reclamanții au invocat faptul că, deși au obligația păstrării confidențialității nu le-a fost prevăzut și un spor corespunzător,așa cum legiuitorul a statuat pentru alte categorii profesionale care au aceleași obligații, creându-se astfel o discriminare între persoanele care au asemenea obligații, contrar dispozițiilor OG 137/2000.
Instanța constatat că potrivit art 78 din Lg 567/2004, " personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este obligat să păstreze secretul profesional,confidențialitatea in legătură cu faptele și informațiile de care ia cunoștință în exercitarea funcției cu privire la procesele aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul ".
In legea de salarizare nu este prevăzut sporul de confidențialitate.
Conform art 2 alin 3 din OG 137/2000, sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre ce dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prev la al 1, față de alte persoane, în afara cazurilor în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim,iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate și necesare.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede în art 14 că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de convenție trebuie să fie asigurată, fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice ale opinii, origine materială sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere,naștere orice altă situație.
Legat de art 14 din Convenție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că diferența de tratament devine discriminatorie atunci când se introduc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
In același timp însă, Curtea a mai arătat că "dreptul de a nu fi discriminat garantat de Convenție este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage, fără a oferi justificări obiective și rezonabile, dar și atunci când statele omit să trateze diferit,tot fără justificări obiective și rezonabile, persoane aflate în situații, necomparabile"(cauza Thlimmenos contra Greciei).
Instanța a constatat că reclamanții și categoriile de personal la care se raportează nu se găsesc în situații analoage și comparabile. Salarizarea personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea este reglementată printr-o lege specială, ținându-se seama de particularitățile, răspunderea, complexitatea funcției pe care o deține.
Categoriile de personal care beneficiază de sporul de confidențialitate se găsesc in situații diferite față de personalul auxiliar de specialitate, operând cu categorii de informații diferite, care determină soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește salarizarea acestora.
Principiul egalității și al nediscriminării se aplică doar situațiilor egale și analoage, iar tratamentul juridic diferit, instituit în baza unor situații obiectiv diferite, nu reprezintă nici privilegii și nici discriminări.
Este opțiunea liberă a legiuitorului ca, ținând seama de importanta și complexitatea diferitelor funcții, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază,pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții
În motivarea recursului recurenții au arătat că în scopul asigurării mai eficiente a confidențialității informațiilor clasificate au fost concretizate o serie de acte normative menite să confere categoriilor de persoane - salariați ce gestionează astfel de informații, sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la asemenea informații.
Astfel, prin art. 3 din Legea 444/2006 pentru aprobarea OG nr. 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publicii cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, s-a prevăzut că pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul-avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază.
De asemenea, art. 15 alin. 1 din OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici s-a prevăzut că sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15% se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzute în Legea 444/2006, ci și altor categorii de funcționari publici, respectiv celor din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Președințiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Prin art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 405/2002, s-a acordat acest spor de confidențialitate de până la 15% și membrilor plenului, precum și altor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
În conformitate cu prevederile art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului purtând titlul "Interzicerea discriminării", exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație, acesta fiind principiul egalității tuturor în fața legii. Lista cuprinsă în art. 14 nu este limitativă, dreptul la nediscriminare "protejând persoanele fizice și persoanele juridice aflate în situații asemănătoare, împotriva aplicării unui tratament diferit".
Conform art. 21 alin. 1 din OG 137/2000 personalul auxiliar de specialitate, în calitate de persoane discriminate, au dreptul să pretindă despăgubiri proporționale cu prejudiciul suferit, potrivit dreptului comun și procedurii prevăzute de OG 137/2000.
Conform art. 16, egalitatea în drepturi din Constituția României, potrivit cu care cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice fără privilegii și fără discriminări, și judecătorii trebuie să beneficieze de sporul de confidențialitate de 15%, atâta timp cât sunt obligați să păstreze secretul confidențialității ca și alte categorii de persoane, dar fără a beneficia ca și acestea de sporul menționat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
În fapt, recurenții-reclamanți sunt încadrați ca personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Băilești.
Legislația salarizării pentru această categorie de personal nu reglementează în favoarea acestora dreptul la plata unui spor de confidențialitate.
De aceea, reclamanții au invocat ca temei al cererii de chemare în judecată art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000, pretinzând despăgubiri pentru pretinsa situație de discriminare în care se află.
Potrivit rt. 27 - (1) din OG nr. 137/2000 "ersoana p. care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun".
Potrivi dispozițiilor art. 2 alin.(1) din OG nr. 137/2000, "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Potrivit art. 2 alin. 3 din OG nr. 137/2000 republicată, sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Pentru a ne afla în prezența unei discriminări, trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: (1) existența unui tratament diferențiat manifestat prin deosebire, excludere, restricție sau preferință, (2) existența unui criteriu de discriminare, potrivit art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/2000, (3) tratamentul diferențiat trebuie să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege, (4) tratamentul diferențiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop să nu fie adecvate și necesare.
Examinând cererea de chemare în judecată prin prisma condițiilor expuse mai sus, instanța de fond a stabilit în mod corect că situațiile invocate de reclamanți nu sunt comparabile, cu atât mai puțin analoage, fiind diferite sub aspectul complexității și importanței informațiilor confidențiale gestionate de categoriile de personal supuse comparației.
De asemenea, instanța de fond a argumentat în mod temeinic soluția și prin prisma dispozițiilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (text invocat în cuprinsul cererii de chemare în judecată și în recurs). Astfel, diferența de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din Convenție, atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe justificare obiectivă, rezonabilă.
Pentru considerentele expuse anterior, constatând că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legii, că sentința criticată este legală și deplin argumentată juridic, Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, C, împotriva sentinței civile nr.4766 din 13 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu MINISTERUL JUSTIȚIEI B, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR-prin D, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL DOLJ, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, reclamanta, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 31 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- --- - - - -
Grefier
15.04.2008
Red. Jud.
Tehn./Ex.2
/ și
Președinte:Manuela Preda PopescuJudecători:Manuela Preda Popescu, Ioana Bodri, Tamara
