Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 179/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 179/2009
Ședința publică de la 16 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Lodoabă Manuela Stoica vicePREȘEDINTE: Alina Lodoabă Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Ana Doriani
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului promovat de reclamanta recurentă împotriva sentinței civile nr. 1432 din 5 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal efectuat în cauză se constată lipsa recurentei și a intimatei pârâte " DE " SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că pârâta intimată " de " SA a înregistrat la dosar Întâmpinare.
Instanța, având în vedere lucrările dosarului și împrejurarea că intimata solicită prin întâmpinare și judecarea cauzei în lipsă, constată pricina în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Alba în dosar nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC de SA solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtei la plata primei de concediu neacordată prevăzută în contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru perioada când a fost angajată a societății pârâte.
Prin precizarea de acțiune de la fila 41 reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata primei de concediu aferentă perioadei 2001-2006 precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta susține că are dreptul la prima de concediu prevăzută în contractul colectiv de muncă la nivel național.
Deși a formulat două cereri în acest sens către pârâtă nu a primit nici un răspuns.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la fila 12, pârâta solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
Astfel, potrivit art.59 al.3 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, text identic la același număr de articol și în Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2005-2006 "prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu să se plătească și o primă de vacanță.
Prealabil analizării acțiunii reclamantei instanța s-a va pronunțat mai întâi asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune în baza art.137 Cod procedură civilă invocată de pârâtă.
Astfel, raportat la data introducerii acțiunii, 26.08.2008, Tribunalul a constat că acțiunea reclamantei este prescrisă pe perioada 2001-2004 având în vedere prevederile art.3 din Decretul-Lege nr.167/1958.
Pe fondul cauzei Tribunalul a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată reținând următoarele considerente:
Potrivit art.59 al.3 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 precum și în Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005-2006 prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu să se plătească și o primă de vacanță.
Prin urmare această primă de vacanță este prevăzută ca o posibilitate și nu ca o obligație din partea societății.
Mai mult în Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu a fost negociată și prevăzută o asemenea posibilitate de acordare a unei prime de vacanță, pe lângă indemnizația de concediu (filele 16-24).
În baza art.274 Cod procedură civilă reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei suma de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea soluției în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta susține că instanța de fond nu a aplicat corect textele de lege incidente în cauză. De asemenea se susține că nu s-a ținut seama de probele depuse la dosar din care rezultă că activitatea pârâtei în perioada în litigiu a fost profitabilă.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea recursului susținând că soluția instanței de fond este legală și temeinică.
Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate și din oficiu în limitele prev. de art. 306 alin 2 din codul d e procedură civilă Curtea reține următoarele:
Reclamanta a avut calitatea de angajat al pârâtei în perioada 2001 - 2006 aspect necontestat de niciuna dintre părți.
Pentru perioada 2001- 2004 instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului la acțiune iar în ce privește această soluție recurenta nu a formulat nici o critică.
În ceea ce privește pretențiile formulate pentru perioada 2004- 2006 soluția instanței de fond este legală și temeinică.
Potrivit dispozițiilor Contractelor colective de muncă încheiate la nivel național:
CONTRACT COLECTIV DE MUNCĂ UNIC LA NIVEL NAȚIONAL PE ANII 2005 - 2006 Nr. 20.01 din 31 ianuarie 2005
Art. 59 - (1) Pe durata concediului de odihnă, salariații vor primi o indemnizație ce reprezintă media zilnică a veniturilor din luna/lunile în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu.
(2) Indemnizația de concediu nu poate fi mai mică decât salariul de bază, sporul de vechime și indemnizația pentru funcția de conducere, luate împreună, corespunzător numărului de zile de concediu.
(3) Prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță.
(4) Indemnizația de concediu și, după caz, prima de vacanță se plătesc înainte de plecarea în concediu."
Din cuprinsul acestui text rezultă că în mod corect instanța de fond a reținut că angajatorul are doar facultatea nu și obligația de a stabili în contractul colectiv de muncă dreptul angajatului de a beneficia de o primă de vacanță. Textul din contractul colectiv de muncă este dispozitiv, folosindu-se expresia " se poate stabili" nu "vor stabili". În consecință chiar dacă unitatea înregistra o activitate profitabilă nu era obligată să prevadă în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate dreptul la o primă de vacanță.
În ceea ce privește contractul de muncă încheiat la nivelul unității pârâte pentru perioada în discuție în cuprinsul acestuia nu este reglementat dreptul la primă de concediu solicitat de reclamantă.
În ceea ce privește temeiul de drept al pretențiilor reclamantei acesta nu poate fi Contractul colectiv de muncă la nivel național pentru perioada 2007- 2010 în condițiile în care se solicită drepturi pentru o perioadă anterioară intrării în vigoare a acestui contract, care ca și orice altă normă produce efecte numai pentru viitor nu și pentru trecut. Însă distinct de aceasta nici în contractul colectiv de muncă pe anii 2007- 2010 norma referitoare la prima de concediu nu are un caracter imperativ ci este tot o normă dispozitivă, care permite negocierea acordării sau nu a acestui drept prin contractele colective de muncă încheiate la nivelul unităților " Art. 59 - (1) Pe durata concediului de odihnă, salariații vor primi o indemnizație ce reprezintă media zilnică a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu.
(2) Indemnizația de concediu nu poate fi mai mică decât salariul de bază, sporul de vechime și indemnizația pentru funcția de conducere, luate împreună, corespunzător numărului de zile de concediu.
(3) Prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță."
Articolul 67 din Contractele colective de muncă, invocat de reclamantă în cererea de chemare în judecată, reglementează alte aspecte decât cele referitoare la prima de vacanță. Astfel art. 67 din CONTRACTUL COLECTIV DE MUNCĂ UNIC LA NIVEL NAȚIONAL PE ANII 2007 - 2010 prevede: "Art. 67 - În caz de deces al mamei, drepturile ce s-ar fi cuvenit acesteia pentru creșterea copilului până la doi ani se vor acorda tatălui, dacă acesta are copilul în îngrijire." iar art 67 din CONTRACTUL COLECTIV DE MUNCĂ UNIC LA NIVEL NAȚIONAL PE ANII 2005 - 2006 Nr. 20.01 din 31 ianuarie 2005 conține aceeași prevedere " - În caz de deces al mamei, drepturile ce s-ar fi cuvenit acesteia pentru creșterea copilului până la doi ani se vor acorda tatălui, dacă acesta are copilul în îngrijire."
Față de cele ce preced Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva sent.civ. nr. 1432/5.11.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.02.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored. 2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Alina Lodoabă Manuela StoicaJudecători:Alina Lodoabă Manuela Stoica, Ana Doriani
