Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1850/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1850
Ședința publică din 24 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu DR.- -
JUDECĂTOR 3: Ioan Jivan
GREFIER: - -
S-a fixat termen de pronunțare asupra recursului declarat de reclamanții, I, -, A, -, -, -, A, -, C, R, C, și împotriva sentinței civile nr.1157/14.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați AGENȚIA JUDEȚEANĂ pentru OCUPAREA FORȚEI de MUNCĂ T, STATUL ROMÂN reprezentat prin MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR B, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au fost lipsă părțile
Procedura completă.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 18 noiembrie 2009; mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate potrivit încheierii aceleiași zile care face parte integrantă din prezenta hotărâre când pronunțarea s-a amânat pentru data de 20 noiembrie 2009 și 24 noiembrie 2009.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr.1157 din 14 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a respins demersul judiciar declanșat de reclamanții, a, i, R, C, C, a, în contradictoriu cu pârâții Agenția Județeana Pentru Ocuparea Forței de munca T si Statul R, reprezentat prin Ministerul Economiei si Finanțelor,
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că legiuitorul a înțeles să sprijine persoanele care urmează a fi disponibilizate, dar, odată cu acordarea acestei facilități, să și limiteze unitățile care beneficiază de acest beneficiu, prin art. 60 alin. 1 al aceluiași act normativ nr.OUG98/1999 privind protecția socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, conform căruia:"Începând cu data de 22 iunie 2000 beneficiază de plăți compensatorii acordate din bugetul Fondului pentru plata ajutorului de șomaj numai persoanele disponibilizate prin concedieri colective din unitățile prevăzute în Planul de restructurare în vederea aplicării Programului de restructurare a întreprinderilor și de reconversie profesională (), cuprinse în anexa la legea de aprobare a prezentei ordonanțe de urgență, care devine anexa nr. 2 "Lista cuprinzând unitățile prevăzute în Planul de restructurare în vederea aplicării Programului de restructurare a întreprinderilor și de reconversie profesională ()".
Analizând anexa la care textul sus indicat face referire, instanța a constatat că unitatea angajatoare SC România SRL nu se regăsește printre unitățile prevăzute în Planul de restructurare în vederea aplicării Programului de restructurare a întreprinderilor și de reconversie profesională ().
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, în sensul de a se dispune în principal, obligarea pârâtei Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă T la achitarea plăților compensatorii la care sunt îndreptățiți în temeiul OUG98/1999 privind protecția socială a persoanelor a căror contracte individuale de muncă au fost desfăcute ca urmare a concedierilor colective, în cuantumul prevăzut în precizarea de acțiune, determinate pentru fiecare persoană în parte, iar în subsidiar, în cazul în care se va aprecia că intimata de I nu are calitate procesuală pasivă, obligarea pârâtei de II, la achitarea plăților compensatorii la care sunt îndreptățiți în temeiul menționată.
OUGA arătat că instanța de fond nu a analizat corect dispozițiile legale incidente în speță, respectiv nr.OUG98/1999, trebuind a fi avută în vedere și jurisprudența, referitoare la măsura discriminatorie inserată în Cap.6 al OUG98/1999 prin adoptarea Legii 312/2001, că prevederile art.601din nr.OUG98/1999 sunt redactate într-o măsură suficientă a crea discriminări între persoane aflate în aceeași situație, lucru împărtășit și de Curtea de APEL TIMIȘOARA printr-o încheiere de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții.
De asemenea, prin introducerea acestui nou articol, dispozițiile legale privitoare la această existență a dreptului nu au suferit modificări, legiuitorul nelimitând sfera persoanelor care vor beneficia de plățile compensatorii la salariații unităților prevăzute în Planul și faptul că s-a omis determinarea în mod exact a capitolului bugetar care va suporta aceste costuri, nu poate nega existența dreptului.
Cu privire la petitul subsidiar, a arătat că prima instanță nu a motivat soluția de respingere raportat la faptul că nu pot fi invocate în motivarea soluției aceleași argumente care au fost invocate pentru respingerea cererii principale.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă de Direcția Generală a Finanțelor Publice T în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice a solicitat să se constate lipsa calității procesuale pasive a acestui minister, respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Tas olicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, întrucât reclamanții recurenți nu au fost disponibilizați de la un angajator care să fie cuprinși în programul conform art.601din OUG98/1999, așa încât nu există temei legal pentru acordarea plăților compensatorii suportate din bugetul public al asigurărilor pentru șomaj.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, instanța de fond a reținut o corectă situație de fapt și a dat o justă interpretare textelor legale incidente în cauză, respectiv a dispozițiilor nr.OUG98/1999, în sensul că reclamanții recurenți nu au fost disponibilizați de la un angajator care să fie cuprins în Programul de restructurare a intreprinderilor și de reconversie profesională ( ).
Într-adevăr, art.1 din OUG98/1999 vizează că măsurile de protecție prevăzute de această ordonanță se aplică salariaților încadrați cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată și care sunt disponibilizați prin concedieri colective, efectuate în procesele de restructurare, reorganizare, închidere operațională parțială sau totală a activității, privatizare sau lichidare, de către unitățile inserate în acest articol, însă, prin Legea 312/2001 a fost introdus art.601în această ordonanță prin care s-a prevăzut că nu toate unitățile descrise la art.1 din OUG98/1999 beneficiază de facilitățile acestei legi, ci doar cele disponibilizate de la unitățile cuprinse în anexa nr.2 la lege.
În aceste condiții, nu există temei legal pentru acordarea plăților compensatorii, solicitate de către reclamanți în temeiul nr.OUG98/1999 privind protecția socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, din moment ce inițierea procedurii concedierilor colective privitoare la reclamanți, de către societatea intimată s-a făcut începând cu luna februarie 2008.
Susținerea că salariații disponibilizați de la alți angajatori beneficiază de plăți compensatorii în temeiul OUG98/1999, chiar fără a fi indicată sursa de finanțare, nu poate fi reținută, în considerarea faptului că față de reclamanții recurenți nu este aplicabilă nr.OUG98/1999, întrucât angajatorul nu a fost cuprins în Programul și nu pentru neindicarea sursei de finanțare.
Nici motivul de recurs referitor la presupusa discriminare introdusă de art.601alin.1 din OUG98/1999, la care ar fi supuși reclamanții nu poate fi reținut, constatându-se că prin decizia nr.223 din 7.03.2006, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a acestui articol, motivând expres că potrivit jurisprudenței acesteia, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, principiul egalității nu exclude aplicarea unor tratamente juridice diferite în situații diferite, dacă aceasta se justifică în mod rațional și obiectiv.
Așa cum s-a reținut și de către Curtea Constituțională, prin art.601alin.1 din OUG98/1999, au fost prevăzute măsuri speciale pentru salariații din anumite unități, fără ca prin aceasta să se aducă atingere prevederilor constituționale privind egalitatea în drepturi. Programul în cauză a făcut obiectul Memorandumului de finanțare din 30.12.1999 dintre Guvernul României și Comisia Europeană ratificat prin OUG62/2000 publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr.248 din 5.06.2000, aprobată prin Legea nr.207/2000 publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr.618/30.11.2000.
Așa fiind, petenții aveau dreptul la plăți compensatorii suportate de angajatori în cazul concedierilor colective, în temeiul prevederilor Contractului colectiv de muncă aplicabil, raportat la prevederile Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010
Față de cele ce preced, cum sentința atacată este legală și temeinică sub aspectul motivelor de recurs invocate, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul reclamanților ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul reclamanților, I, -, A, -, -, -, A, -, C, R, C, și declarat împotriva sentinței civile nr.1157/14.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați AGENȚIA JUDEȚEANĂ pentru OCUPAREA FORȚEI de MUNCĂ T, STATUL ROMÂN reprezentat prin MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - DR.- - - -
GREFIER,
- -
Red./25.11 2009
Thred./25.11.2009
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan
