Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 187/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.187
Ședința publică din data de: 12.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ileana Ruxandra Dănăilă
JUDECĂTOR 2: Georgeta Stegaru
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanta pârâtă SC SRL împotriva sentinței civile nr. 854/17.06.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă - și intimata pârâtă SC SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta pârâtă SC SRL prin avocat, cu împuternicire avocațială nr.-/29.04.2009 aflată la fila 25 din dosarul de fond, intimata reclamantă - prin avocat, care depune împuternicirea avocațială nr.-/11.11.2009, lipsind intimata pârâtă SC SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care învederează Curții că cererea de apel este netimbrată și că intimații au fost citați cu copia motivelor de apel, citația comunicată intimatei-pârâte SC SRL la sediul din B, Șos.--- nr.14, sectorul 4, fiind restituită cu mențiunea că destinatarul s-a mutat de la adresă, citația și motivele de apel fiind comunicate legal la adresa de domiciliu a administratorului.
Reprezentantul apelantei pârâte SC SRL învederează Curții că nu a avut cunoștință despre faptul că la termenul de judecată de astăzi ar fi trebuit să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 19,5 lei. Totodată solicită amânarea cauzei pentru lipsa de procedură cu intimata pârâtă SC SRL.
Reprezentantul intimatei reclamante - arată că în ceea ce privește procedura de citare cu intimata pârâtă, aceasta a fost citată la două sedii, iar una dintre citații a fost restituită cu mențiunea că a fost afișată, astfel că solicită a se aprecia asupra procedurii de citare de la termenul de judecată de astăzi.
Curtea, după deliberare, constată că la fila 40 în dosarul de fond se află înscrisul eliberat de ONRC, care atesta că sediul social al intimatei pârâte SC SRL se afla în B,-, sectorul 4, precum și că în fața primei instanțe la data de 02.06.2009, la filele 48-49, intimata pârâtă SC SRL a depus întâmpinare prin care a indicat sediul din B, Șos.--- nr.13, sectorul 4 și a arătat că este reprezentată de administrator, indicând și domiciliul acesteia, întâmpinarea fiind întocmită și semnată de un avocat. Totodată, pentru termenul de judecată de astăzi partea a fost citată la sediul indicat al societății și de asemenea și la domiciliul administratorului indicat în acea cerere, sens în care omisiunea de a aduce la cunoștința instanței un alt sediu la care ar trebui citată este sancționată de dispozițiile art. 98 Cod procedură civilă cu neluarea în seamă. În consecință, constată că la termenul de judecată de astăzi procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul intimatei reclamante - depune la dosar întâmpinare, un exemplar al acesteia este comunicat și către reprezentantul apelantei pârâte.
Reprezentantul apelantei pârâte SC SRL solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de întâmpinarea ce i-a fost comunicată la termenul de judecată de astăzi și pentru a face dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Reprezentantul intimatei reclamante - arată că nu se opune la cererea de amânare a cauzei, iar cu privire la timbrare arată că lasă la aprecierea instanței.
Curtea, după deliberare, constată că anterior discutării cererii de amânare pentru a se lua la cunoștință de întâmpinare, se impune ca reprezentantul apelantei pârâte să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru, astfel că dispune lăsarea cauzei la ordine.
La strigarea cauzei la ordine, la apelul nominal au răspuns apelanta pârâtă SC SRL prin avocat, cu împuternicire avocațială nr.-/29.04.2009 aflată la fila 25 din dosarul de fond, intimata reclamantă - prin avocat, care depune împuternicirea avocațială nr.-/11.11.2009, lipsind intimata pârâtă SC SRL.
Reprezentantul apelantei pârâte depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și revine asupra cererii de amânare în sensul că nu mai solicită amânarea cauzei.
Părțile prezente învederează Curții că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de apel.
Reprezentantul apelantei pârâte SC SRL solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței apelate în sensul respingerii cererii de obligare a societății apelante la plata cheltuielilor de judecată. În susținerea cererii de apel solicită a se avea în vedere modalitatea de preluare a acestor produse de la SC SRL precum și faptul că imediat ce a primit cererea de chemare în judecată, pentru că nu au fost notificați nici o dată în acest sens, s-a încetat orice fel de activitate de vânzare a produselor preluate de la SC SRL, care purtau denumirea de sau. Cu privire la cheltuielile de judecată apreciază că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 275 Cod procedură civilă. Nu solicită cheltuieli de judecată. Totodată solicită a se lua act că renunță la excepția invocată.
Reprezentantul intimatei reclamante - solicită respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. Totodată arată faptul că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 275 Cod procedură civilă, iar singurul fapt recunoscut prin întâmpinare de pârâtă a fost deja stabilit de către executorul judecătoresc.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând, constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă la data de 24.03.2009 sub nr-, reclamanta -, persoană juridică de naționalitate germană, a chemat în judecată pe pârâtele și, solicitând obligarea pârâtelor la a înceta fabricarea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau importul produsului purtând denumirea, precum și retragerea de pe piață a tuturor produselor care poartă această denumire și a materialelor promoționale referitoare la aceste produse, încetarea oricărei alte activități de natură a aduce atingere drepturilor de proprietate industrială aparținând reclamantei asupra mărcii (marcă internațională nr. -, nr. - și nr. -), obligarea, în cazul nerespectării de bună-voie a obligație, la plata unei amenzi cominatorii, de 50 lei pe zi de întârziere și publicarea în presă, pe cheltuiala pârâtelor, a hotărârii în trei cotidiane de circulație națională.
În motivare, reclamanta a susținut că este o companie farmaceutică germană cu peste 75 de ani de experiență, fiind extinsă internațional, recunoscută ca lider de piață în ceea ce privește remediile pe bază de plante medicinale și care comercializează și în România un medicament sub denumirea de, protejat prin înregistrarea mărcilor menționate.
Reclamanta a arătat că în 2008 constatat că pârâta comercializa un produs farmaceutic sub denumirea de prin intermediul unei farmacii care în prezent este operată de cea de-a doua pârâtă. folosită cuprinde aceleași elemente, singura diferență fiind litera "y", similitudinea fonetică fiind evidentă. Pe lângă asemănările vizuale și conceptuale, reclamanta susține că pârâta a prezentat produsul ca fiind o variantă a medicamentului său sub formă de granule, iar nu de picături ca produsul original.
Sub aspect probator, reclamanta a uzat de procedura prevăzută de art. 239.Proc.Civ. constatările executorului judecătoresc la fața locului fiind cuprinse în procesul verbal din 23.03.2009 încheiat de BEJ.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 35, 83 și 87 din Legea nr. 84/1998.
Pârâta a formulat, la data de 14.04.2009, întâmpinare, iar pârâta, la data de 2.06.2009, cele două acte procesuale având cuprins similar. S-a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată, excepție la care s-a renunțat la ultimul termen de judecată. Pe fond, s-a susținut că produsele au fost inițial preluate de la Medica de către pârâta, în urma cedării părților sociale și a fondului de comerț în ianuarie 2007 și această preluare a privit o cantitate foarte mică de produse. Ulterior ele au fost cedate celei de-a doua pârâte care a încercat să lichideze stocul de produse achiziționate.
S-a susținut că pârâtele nu au fost notificate cu privire la faptul că le era interzisă comercializarea acestor produse și că nici una dintre cele două societăți comerciale nu produse, nu importă și nu comercializează produse.
Prin sentința civilă nr.854/17.06.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis cererea de chemare în judecată, a obligat pârâtele să înceteze fabricarea, oferirea spre vânzare, vânzarea, sau importul produsului purtând denumirea, să retragă de pe piață toate produsele care poartă această denumire și materialele promoționale referitoare la aceste produse; să înceteze orice altă activitate de natură a aduce atingere drepturilor de proprietate intelectuală ale reclamantei asupra mărcii, a obligat pârâtele în cazul nerespectării de bună voie a obligației la amendă cominatorie în favoarea statului de 50 lei pe zi de întârziere, a obligat pârâtele să publice pe cheltuiala lor dispozitivul hotărârii în trei cotidiane de circulație națională și să plătească reclamantei 39.919,32 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamanta - este titulara drepturilor de proprietate industrială asupra mărcii protejate internațional prin mărcile nr. -, - și -, pentru clasa 5 de medicamente, cu protecție pe teritoriul României din 1967, potrivit art. 65-66 din Legea nr.84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, raportate la prevederile art. 4 din Protocolul referitor la de la Madrid, precum și la dispozițiile art. 4 din, În consecință, potrivit art. 35 din Lege, reclamanta are un drept exclusiv de folosire a mărcii fiind îndreptățită să solicite interzicerea folosirii de către terțe persoane în activitatea comercială din același domeniu și fără consimțământul său a unor semne asemănătoare sau identice cu marca sa.
În cadrul procedurii de asigurare de dovezi, executorul judecătoresc a constatat la data de 23.02.2009, că la farmacia aparținând pârâtei din- se comercializează produsul homeopat. Din declarațiile lui și din eticheta produsului (fila 21) rezultă că producătorul produsului homeopat este cealaltă pârâtă, în ciuda celor susținute prin întâmpinările formulate. S-a constatat și faptul că în farmacie se comercializa și produsul homeopat.
Potrivit art. 35 alin. 2 lit. b din aceeași lege, titularul mărcii este îndreptățit să solicite folosirea de către un terț a unui semn care, dată fiind identitatea sau asemănarea cu marca ori dată fiind identitatea sau asemănarea produselor sau serviciilor cărora li se aplică semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost Înregistrată, ar produce în percepția publicului un risc de confuzie, incluzând și riscul de asociere a mărcii cu semnul.
Procedând la compararea semnelor figurative prin prisma prevederilor art.35 alin.1 și alin. 2 lit. b din Legea nr.84/1998, tribunalul a reținut în prealabil identitatea de produse (medicamente homeopate), iar apoi existența similarității între marca al cărei titular este reclamanta și semnele aplicate pe produsele comercializate de pârâte. dintre mărci este dată de numărul asemănărilor dintre ele, prezentând relevanță, în concret, aspectul fonetic (pronunția identică a cuvintelor), numărul de litere din care una singură este diferită, însă cu pronunție identică, aspectul vizual precum și conceptual, respectiv faptul că cele două denumiri sunt exprimate printr-un singur cuvânt.
Asemănarea dintre cele două semne conflictuale este mai mult decât evidentă, nici chiar pârâtele, în apărările formulate, neindicând acele deosebiri pregnante și esențiale care să estompeze asemănările dintre semne.
Prin urmare, la nivelul consumatorului mediu, există riscul de confuzie între semnele comparate, având în vedere și faptul că ambele produse sunt homeopate, măsura cea mai adecvată pentru repararea prejudiciului suferit de reclamantă ca urmare a faptei ilicite fiind admiterea cererii acesteia, inclusiv sub aspectul publicării dispozitivului hotărârii în trei cotidiene de circulație națională, ca modalitate de reparare integrală a prejudiciului. Având în vedere că obligațiile stabilite nu pot fi îndeplinite prin altă persoană, tribunalul a constatat că sunt îndeplinite cerințele art. 580 ind. 3 alin. 1.Proc.Civ. cu privire la stabilirea amenzii cominatorii în favoarea statului.
Potrivit art. 274.Proc.civ. a obligat pârâtele la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declaratapelpârâta SC SRL, solicitând instanței modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii cererii de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a IX-a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală la data de 16.09.2009 sub nr-.
În dezvoltarea motivelor de apel, întemeiate pe dispozițiile art.282 și următoarele Cod Proc.Civ. apelanta pârâtă a susținut că a recunoscut în fața primei instanțe să a vândut produsele în discuție și că firma de la care le-a preluat cu a informat-o că ar exista vreo restricție sau vreun drept de proprietate intelectuală asupra produselor cedate, astfel că, față de dispozițiile art.275 Cod Proc.Civ. consideră că nu a fost în culpă procesuală, nefiind pusă în întârziere de reclamantă și recunoscând pretențiile acesteia la prima zi de înfățișare și încetând orice formă de activitate.
În aceste condiții, în mod neîntemeiat a fost obligată apelanta pârâtă la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Examinând sentința apelată în raport de motivul de critică expus mai sus și față de dispozițiile art.295 Cod Proc.Civ. curtea constată căapelul este nefondat.
Singura critică adusă sentinței este limitată la aspectul obligării apelantei pârâte la plata cheltuielilor de judecată, apelanta-pârâtă invocând incidența în cauză a prevederilor art.275 Cod Proc.Civ.
Acest text prevede că pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția situației când a fost pus în întârziere anterior introducerii acțiunii, această din urmă situație neregăsindu-se în cauză.
Din cuprinsul întâmpinării formulate de apelanta pârâtă în fața primei instanțe, curtea reține că aceasta a invocat excepția prematurității cererii, față de omisiunea îndeplinirii procedurii prealabile cuprinsă în art.7201și următoarele Cod Proc.Civ. iar pe fondul cauzei s-a arătat că pârâta a comercializat produsele purtând denumirea de "", lichidând un stoc preluat de la un alt comerciant, fără a cunoaște existența drepturilor reclamantei asupra denumirii de "" și fără a fi notificată de reclamantă sub acest aspect.
Or, pentru a nu fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, întâmpinarea trebuia să cuprindă o recunoaștere expresă și totală a pretențiilor reclamantei, sub toate aspectele cuprinse în cererea de chemare în judecată, iar apărări precum invocarea prematurității (deci, una de ordin procedural) exclud ipoteza recunoașterii despre care vorbește art.275 Cod Proc.Civ.
Dimpotrivă, pârâta a solicitat instanței în mod expres respingerea cererii reclamantei ca urmare a examinării și admiterii excepției invocate, și, chiar dacă ulterior, la termenul de judecată din 17.06.2009, pârâta a renunțat la susținerea acesteia, nu se poate reține o atitudine procesuală de recunoaștere, mai ales că, la dezbaterile pe fond, având cuvântul reprezentantul convențional al pârâtei a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, după cum rezultă din partea introductivă a sentinței apelate.
În consecință, nu sunt incidente prevederile art.275 Cod Proc.Civ. și în mod legal a fost obligată apelanta pârâtă la plata cheltuielilor de judecată, apelul găsindu-se nefondat.
În temeiul art.274 Cod Proc.Civ. și față de căderea în pretenții a apelantei în calea de atac, aceasta va fi obligată să plătească intimatei reclamante suma de 6444, 15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial conform facturii depuse la fila 15 în dosarul de apel.
Văzând și dispozițiile art.299 și art.377 alin.1 pct.3 Cod Proc.Civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta pârâtă SC SRL, cu sediul în B,-, Corp A, parter,. 1, sector 4,împotriva sentinței civile nr. 854/17.06.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - cusediul ales la Cabinet de Avocat, și Asociații,în B, Bd. - nr. 52-54, sector 1 și intimata pârâtă SC SRL, cu sediul în B,-, sector 4, ca nefondat.
Obligă apelanta-pârâtă să plătească intimatei-reclamante SC - suma de 6444, 15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
Thred. AP,
5 ex.
Secția a III-a civilă - Judecător
Președinte:Ileana Ruxandra DănăilăJudecători:Ileana Ruxandra Dănăilă, Georgeta Stegaru
