Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1905/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(3253/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1905/
Ședința publică din data de 26 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă SC SA (SC B, împotriva sentinței civile nr. 687 din 06 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-(5371/2007), în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta pârâtă SC SA B, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.83606/06.04.2004 atașată la fila 18 dosar, lipsind intimata reclamantă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul recurentei pârâte SC SA B, susține verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă și solicită admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.687/6.02.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman -Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal în Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, ăn dosarul nr-, în opinie majoritară, s-a admis cererea formulată de reclamanta, împotriva pârâtei SC " SA B; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând suplimentări salariale pentru sărbătorile de Paști și C, aferente perioadei 2004-2005, în raport de salariul de bază mediu pe societate, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație, de la nașterea dreptului până la efectuarea plătii.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Art.168 al. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății pentru anii 2003 - 2006 are aceeași formulare, în toate contractele prevăzând că salariații, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale egală în cuantum cu salariul de bază mediu pe unitate.
Potrivit aceluiași articol "cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
De asemenea art.168 al.2 din contractele colective de muncă pentru anii 2003 - 2004 prevede că, "pentru anii 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu, iar pentru anii 2005 - 2006, același articol prevede că " în anul 2003, suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Astfel, prima instanță a concluzionat că drepturile salariale prevăzute de art.168 al. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003 - 2007, au fost incluse în salariile salariaților societăți pârâte, doar pentru anul 2003, întrucât, în ipoteza în care nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi pentru anii următori, nu le-ar fi prevăzut la art.168 alin.1.
Împrejurarea că prin adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007 se arată că " părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art.168 al. 1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003 primele de Paști și de C să fie incluse în salariile de bază ale fiecărui angajat " nu confirmă susținerea pârâtei în sensul că s-ar fi acordat toate drepturile salariale.
Astfel, acest înscris vizează o reinterpretare a clauzei cuprinsă în art.168 al. 1 și 2, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual, respectiv în anul 2007, ceea ce nu poate fi admis atâta timp cât dispozițiile din contractele colective de muncă pe care reclamantul își întemeiază acțiunea nu au fost desființate și prin urmare, conform art.969 cod civil au căpătat putere de lege între părțile contractuale, astfel că trebuie să-și producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii.
Pe de altă parte adresa nr.3793 din 18.06.2007, emisă de Comisia Paritară nu poate susține apărarea pârâtei, întrucât din examinarea acesteia nu rezultă dacă persoanele semnatare ale acesteia au avut calitatea de reprezentant legal al părților și mandatul necesar pentru aos emna.
Absența acestor date nu poate susține decât concluzia că prin modificarea retroactivă a clauzelor contractelor de muncă pentru perioada 2004 - 2007 nu s-a urmărit decât interesul societății, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada că suplimentările salariale au fost incluse în salarii, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 din Codul muncii.
Referitor la celelalte apărări ale pârâtei s-a constatat de către instanța de fond, că aceasta a invocat atât prematuritatea formulării cererii de chemare în judecată, aspect ce s-a analizat în raport de data nașterii dreptului, cât și prescripția dreptului la acțiune care s-a analizat în raport de data scadenței fiecărui drept solicitat, excepții respinse de instanță.
Însă, prin invocarea prevederilor art.283 lit.e din Codul muncii în susținerea excepției de prescripție a dreptului la acțiune, pârâta implicit a recunoscut că dreptul la acțiune este născut și actual, astfel că nu se putea susține că acțiunea este prematur formulată.
De altfel prematuritatea formulării acțiunii este întemeiată pe absența negocierilor dintre patronat și sindicat, împrejurare ce nu poate fi imputată reclamantului și nu poate nega dreptul acestuia de a beneficia de suplimentările salariale prevăzute în contractele colective de muncă.
În ceea ce privește cuantumul drepturilor reprezentând suplimentări salariale, instanța de fond a constatat că potrivit art.168 al. 1, acesta se raportează la salariul de bază mediu pe SA și nu la salariul brut pe unitate ce a fost avut în vedere de reclamant la calculul sumelor solicitate.
Prin urmare, cum pârâta a comunicat instanței cuantumul salariului de bază mediu pe în intervalul 2004 - 2006 care ar fi făcut obiectul negocierilor conform art.168 al. 1 și cum, reclamantul prezent fiind în instanță a achiesat la aceste valori, instanța a admis acțiunea conform precizării acestuia.
A fost obligată pârâta SC la plata către reclamantă a drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști și C aferente perioadei 2004-2005, calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății iar conform art.161 al.4 din Codul muncii suma urmând a fi actualizată cu indicele de inflație de la nașterea dreptului până la data plătii efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal, pârâta SA B, criticând-o pentru nelegalitate, în esență pentru următoarele aspecte:
Date fiind prevederile art.977,983 Codul Civil și având în vedere prevederile art.9 și 10 din, concluzia care se impune în speță este aceea a inexistenței dreptului subiectiv la acordarea primelor de Paști și de C, după ce în anul 2003 părțile au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat. Arată recurenta că redactarea clauzei conținută în art.168 din este neclară, de aceea a fost necesară instituirea unei Comisii Paritare, care să valideze interpretarea corectă a respectivei clauze.
Operațiunea de interpretare a clauzei s-a concretizat în documentul intitulat "Nota asupra situației primelor de Paști și de C, prevăzute de art.168 din al SC SA".
S-a constatat că pct.II al acestei Note atestă că începând cu anul 2003, respectivele suplimentări salariale au fost incluse în salariul de bază ale angajaților, părțile înțelegând că prevederile art.168 alin.1 au rămas practic fără obiect.
Totodată, Nota emisă de Comisia Paritară nu reprezintă o modificare a și nu are un rol constitutiv de drepturi, ci reprezintă o interpretare a unui text confuz. Apreciază recurenta că stingerea dreptului subiectiv la încasarea primelor în discuție este susținută și de concordanța susmenționatei interpretări a clauzei cu textul analog din la nivel superior, respectiv art.176 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006, înregistrată la Ministerul Muncii sub nr-. Un text similar se regăsește și în materia sporurilor din Contractul Colectiv de Muncă la nivel național pe anii 2007-2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei sub nr.2895/21/29.12.2006, în art.41, ce stipulează că " sporurile se acordă numai la locurile de muncă unde acestea sunt cuprinse în salariul de bază". Ori, este evident susține recurenta, că suntem în ipoteza stingerii dreptului la primă prin novație, ca urmare a operațiunii de includere în salariul de bază din anul 2003.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă recurată, în baza art.312 alin.1,3,5 Cod procedură civilă, făcând aplicarea corespunzătoare a art.3041Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei decizii:
Prin acțiunea introdusă de intimatul-reclamant, acesta a solicitat, în calitate de salariat al recurentei-pârâte, obligarea SA la plata contravalorii unor drepturi bănești (suplimente salariale de Paști și C pe anii 2004-2007) invocând în susținerea acestor pretenții dispozițiile art.168 alin.1 din la nivelul societății în discuție.
Potrivit acestui text, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe unitate.
Însă în motivarea acțiunii reclamantul nu a arătat care a fost criteriul pe baza căruia a stabilit cuantumul drepturilor bănești pretinse. Mai precis nu a evidențiat dacă și-a calculat pretențiile deduse judecății în funcție de nivelul salariului mediu pe unitate, ori a celui brut.
În mod corect, Tribunalul a sesizat aspectul decurgând din conținutul art.168 alin.1 din CCM (anume acela că primele de Paști și C trebuiau raportate la salariul de bază mediu pe unitate), fapt care se reflectă mai ales în dispozitivul hotărârii atacate în prezentul proces, dispozitiv în care s-a menționat obligarea pârâtei la plata sumelor constând în suplimentarea drepturilor salariale în cuantum de câte un salariu de bază mediu la nivelul unității, datorate cu ocazia sărbătorilor de C și de Paști din anii 2004-2005, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Ceea ce însă nu a observat prima instanță este împrejurarea că fusese învestită cu o acțiune în pretenții (în despăgubiri), reclamanta solicitând ca pârâta să fie obligată a-i plăti o sumă de bani determinată în concret. Or, față de modul în care a fost conceput dispozitivul hotărârii, este evident că instanța fondului nu s-a pronunțat asupra a ceea ce i s-a cerut (neacordând în concret o anumită sumă de bani reclamanților), ci a acordat altceva decât i se solicitase, încălcând astfel dispozițiile imperative ale art.129 alin. ultim Cod pr.civilă, potrivit cu care în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Practic, în acest fel Tribunalul nu a intrat în cercetarea fondului pricinii, ceea ce impune a se face aplicarea sancțiunii prevăzute de art.312 alin.5 Cod pr.civilă.
Această soluție este necesară și pentru că prima instanță, era obligată, în virtutea principiului prevăzut de art.129 alin.5 Cod pr.civilă (rolul activ al judecătorului în vederea aflării adevărului), să pună în discuția părților administrarea probei cu expertiză contabilă (al cărei obiectiv să fie determinarea sumei eventual cuvenite reclamanților în raport de conținutul art.168 alin.1 din CCM) și, chiar dacă părțile se împotriveau, să încuviințeze o asemenea dovadă, care apare ca fiind esențială pentru o justă soluționare a cauzei.
Proba cu expertiza contabilă se impune și datorită împrejurărilor că deși Tribunalul susține că pârâta ar fi comunicat instanței cuantumul salariului de bază mediu pe, în intervalul 2004-2006, o astfel de comunicare nu există la dosarul cauzei, sens în care reclamanta nu putea achiesa la aceste valori.
De altfel, o precizare la acțiune în sensul menționat nu a fost realizat expres, doar cu prilejul concluziilor pe fondul cauzei reclamanta a arătat că solicită ca primele de Paști și de C,să fie calculate prin raportare la salariul de bază mediu pe unitate. În aceste condiții există evident o contrarietate între considerentele și dispozitivul sentinței atacate, sub aspectul cuantumului drepturilor reprezentând suplimentările salariale, în considerente se face referire la valorile comunicate de, inexistente în dosar, iar în dispozitiv se acordă generic drepturile salariale-raportate la salariul de bază mediu pe unitate.
Cum proba cu expertiză contabilă nu poate fi administrată în faza judecății în recurs (date fiind dispozițiile art.305 Cod pr.civilă), se impune admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a se asigura o soluționare unitară a pricinii, în faza rejudecării în fond, Tribunalul va avea în vedere și celelalte aspecte invocate de către pârâtă în motivarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă SC SA B (fostă SC împotriva sentinței civile nr.687/6.02.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal în Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-(5371/2007), în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Casează sentința atacată.
Trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
17.04.2009
Jud.fond:
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Elena Luissa Udrea
