Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 191/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 191
Ședința publică de la 01 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de, I, și I - împotriva sentinței civile nr. 1374 din 29.11.2007 a Tribunalului Vaslui (dosar nr-), intimați fiind MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL IAȘI, TRIBUNALUL VASLUI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR (FOST ).
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al treilea termen și că s-a solicitat judecata în lipsă de către recurenți.
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la TRIBUNALUL VASLUI, reclamanții, I, și I - au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, TRIBUNALUL VASLUI și Ministerul Finanțelor Publice solicitând obligarea pârâților la plata, actualizată, a sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 25 mai 2004, până la data de 22 iulie 2007.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Ulterior, prin art. 50 din G nr. 177/2002, a fost abrogat și art. 47 din Legea nr. 50/1996, abrogare care a fost înlăturată prin art. 41 din nr.OUG 27/2006 prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate G nr. 177/2002, dar nu și Legea nr. 50/1996.
Au apreciat reclamanții că dreptul prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 a rămas în vigoare și trebuie acordat în continuare. Mai mult, condițiile de risc și suprasolicitare neuropsihică în care își desfășoară activitatea nu s-au schimbat, ci s-au acutizat o dată cu intrarea României în Uniunea Europeană. La acestea se adaugă și presiunile indirecte venind din partea justițiabililor, care, abuzând de dreptul de petiționare, au formulat împotriva judecătorilor numeroase reclamații, sesizări și plângeri total nejustificate, care au drept consecință creșterea suprasolicitării neuropsihice și a stresului.
Au mai susținut reclamanții că un act normativ cu puterea juridică a unei legi nu poate fi modificat sau abrogat decât de un alt act normativ de aceeași forță juridică.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea poziției sale procesuale, pârâtul a arătat că art. 47 din Legea nr. 50/1996, invocat de reclamanți, a fost abrogat total și expres prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000. Abrogarea dispozițiilor legale reprezintă o opțiune a legiuitorului, iar legea de salarizare a personalului din organele judecătorești nu este o lege organică, ci o lege ordinară, deci se poate interveni printr-o ordonanță simplă.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice V, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
La termenul de judecată din 1.11.2007, instanța a invocat din oficiu excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune al reclamanților, pentru perioada 25 mai 2004-5 septembrie 2005.
Prin sentința civilă nr. 1374 din 29.11.2007, TRIBUNALUL VASLUIa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și a respins acțiunea formulată de reclamanții, I, și I - în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, TRIBUNALUL VASLUI și Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor este întemeiată, întrucât între reclamanți și această instituție nu există raporturi contractuale și nici de subordonare, reclamanții fiind salarizați de Ministerul Justiției.
Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este cel de constituire și gestionare generală a resurselor financiare publice, iar elaborarea proiectelor bugetare sau rectificare bugetară se face numai în baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite, astfel încât nu îi incumbă acestuia obligația de a plăti drepturile salariale solicitate de reclamanți.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamanții, în calitate de judecători la Judecătoria Huși, au solicitat acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, însă textul de lege invocat de reclamanți a fost abrogat prin nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, intrată în vigoare la data de 1.10.2000.
Potrivit art. I pct. 42 din acest act normativ, Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești se modifică și se completează după cum urmează: "art. 47 se abrogă."
Având în vedere că textul de lege invocat nu mai este în vigoare, prevăzându-se în mod explicit abrogarea acestuia, s-a apreciat că pretențiile reclamanților sunt neîntemeiate.
În ceea ce privește abrogarea unei legi printr-o ordonanță, s-a constatat că Legea nr. 50/1996 este o lege ordinară, nu una organică, astfel încât, potrivit art. 115 alin. 1 din Constituția României, "Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legii organice".
S-a mai constatat că nr.OG 83/2000, prin care a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996, a fost aprobată prin lege ( Legea nr. 334/2001), act de același nivel cu Legea nr. 50/1996.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, I, și I -.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041Cod proc. civilă, se susține, în primul rând, că în mod greșit TRIBUNALUL VASLUIa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor. Interpretarea corectă a dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002 nu poate duce decât la concluzia că pârâtul are calitate procesuală pasivă, întrucât, în cazul unei soluționări favorabile a acțiunii, ar urma să dispună aprobarea bugetului cu privire la aceste drepturi.
În al doilea rând, sentința este nelegală, deoarece abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 prin art. 42 din nr.OG 83/2000, nu poate produce efecte. G nr. 83/2000 este un act normativ inferior Legii nr. 50/1996, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art. 54 pct. 2). În aceste circumstanțe, este inadmisibil ca un drept general, stipulat într-o lege, să nu poată fi concretizat în practică. Necesitatea respectării principiului protecției încrederii în stat implică ca evenimentele legislative să poată fi dispuse doar prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior și cere eliminarea obstacolelor juridice care împiedică titularii drepturilor recunoscute legal să se bucure de ele.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul Ministerul Justiției a solicitat respingerea recursului arătând că susținerile recurenților referitoare la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică sunt neîntemeiate.
Recurenții și intimatul au depus copii de pe hotărâri judecătorești.
La solicitarea instanței, recurenții au depus adeverința nr. 405/A din 20 februarie 2008 eliberată de TRIBUNALUL VASLUI.
Nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurenți, Curtea constată următoarele:
Calitatea procesuală pasivă a intimatului Ministerul Economiei și Finanțelor, în ceea ce privește cererea având ca obiect obligarea acestuia la alocarea sumelor necesare plății drepturilor salariale pretinse, este justificată, așa cum susțin recurenții, prin prisma dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Însă recurenții reclamanți nu au solicitat, prin acțiunea introductivă, ca intimatul pârât Ministerul Economiei și Finanțelor să fie obligat să aloce sumele necesare plății drepturilor salariale, ci au solicitat obligarea acestuia, în solidar cu ceilalți trei pârâți, la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%. În aceste condiții, în mod corect prima instanță a reținut că intimatul pârât, care nu are raporturi contractuale cu recurenții reclamanți și nici obligația de plată a drepturilor salariale solicitate, nu are calitate procesuale pasivă în cauză.
În ceea ce privește sporul de 50%, se reține că salarizarea personalului din organele autorității judecătorești nu face parte din domeniile care se reglementează prin legi organice, prevăzute în art. 72 alin. 3 din Constituția României în vigoare la data adoptării nr.OG 83/2000. Potrivit art. 114 alin. 1 din Constituție, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului de a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, deci și în domeniul salarizării personalului din organele autorității judecătorești.
În aceste condiții, Parlamentul a adoptat Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să adopte ordonanțe în mai multe domenii, printre care și salarizarea. Astfel, potrivit art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
La data de 29 august 2000, în temeiul legii de abilitare, Guvernul a adoptat Ordonanța nr. 83 de modificare și completare a Legii nr. 50/1996, care prevedea, în art. 47, că, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Deși Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996, prin nr.OG 83/2000, art. 1, pct. 42, s-a prevăzut că art. 47 se abrogă. Conform art. 54 alin. 1 din Legea nr. 24/2000, în vigoare la data adoptării nr.OG 83/2000, modificarea, completarea și abrogarea sunt evenimente legislative distincte, care pot interveni pe durata existenței unui act normativ. 2 prevede că evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv. Or, actul normativ ulterior de același nivel cu Legea nr. 50/1996 a fost Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul i-a fost delegată competența numai pentru două evenimente legislative, respectiv modificare și completare, nu și pentru abrogare.
În același sens, este și Decizia nr. 21 din 10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 329 alin. 3 Cod proc. civilă, care, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Prin urmare, recurenții sunt îndreptățiți la plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, pentru perioada 5.09.2004-3.02.2007, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective pentru a se asigura repararea prejudiciului produs, în condițiile art. 161 alin. 4 Codul muncii.
Pentru perioada 25.05.2004-4.09.2004, în mod corect prima instanță a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune. Cererea recurenților reclamanți a fost înregistrată la TRIBUNALUL VASLUI la data de 5.09.2007. În conformitate cu dispozițiile art. 18 din Decretul nr. 167/1958, instanța este obligată ca, din oficiu, să cerceteze dacă dreptul la acțiune este prescris.
Potrivit dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. În același sens sunt și dispozițiile art. 166 alin. 1 Codul muncii, care prevăd că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Având în vedere dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958, se constată că, în cazul prestațiilor succesive, cum sunt drepturile salariale, dreptul la acțiune pentru fiecare prestație se stinge printr-o prescripție deosebită, care începe să curgă de la data la care drepturile salariale erau datorate.
În ceea ce privește data până la care recurenții au solicitat plata sporului de 50%, se reține că aceasta este data la care a fost abrogată Legea nr. 50/1996, respectiv data intrării în vigoare a nr.OG 8/2007, care este 3.02.2007, nu 22. 07.2007.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 2 și 3 Cod proc. civilă, constatând că este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, se va admite recursul și se va modifica în parte sentința, în sensul că se va admite, în parte, acțiunea formulată de reclamanții, I, și I - în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI și TRIBUNALUL VASLUI, care vor fi obligați să plătească reclamanților sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația brută lunară, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective, pentru perioada 5.09.2004-3.02.2007.
Se va respinge, ca prescrisă extinctiv, cererea reclamanților privind plata sporului de 50% pentru perioada 25.05.2004-4.09.2004, precum și cererea reclamanților privind plata cheltuielilor de judecată, nedovedite în cauză.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, I, și I-- împotriva sentinței civile nr.1374 din 29.11.2007 pronunțată de TRIBUNALUL VASLUI, sentință pe care o modifică în parte:
Admite, în parte, acțiunea formulată de reclamanții, I, și I-- în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI și TRIBUNALUL VASLUI.
Obligă pârâții să plătească reclamanților sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația brută lunară, începând cu data de 5.09.2004, până la data de 3.02.2007, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
Respinge, ca prescrisă extinctiv, cererea reclamanților privind plata sporului de 50% pentru perioada 25 mai 2004 - 4 septembrie 2004.
Respinge cererea reclamanților privind plata cheltuielilor de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored./
TRIBUNALUL VASLUI:
-
-
16.IV.2008.-
2 ex.-
Asupra recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la 01 Aprilie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
06 Aprilie 2008
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina Moruzi, Carmen
