Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 193/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 193
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Dan Andrei Enescu
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SA B, (fostă, prin reprezentant legal - și Asociații, cu domiciliul ales la B,-,.3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2572 din 13 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură - - municipiul P,-, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații reclamanți, -, reprezentați de avocat - din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică încheiat la 29 ianuarie 2009, lipsind recurenta pârâtă SA.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta pârâtă a depus la dosar concluzii scrise, la care atașat în copie, un set de acte, respectiv: adresa nr.1231 din 27 martie 2008 emisă de Ministerul Muncii, Familie și Egalității de Șanse - Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului B, Hotărârea Comisiei Paritare a SC SA cu din data de 31 martie 2008, adresa nr.938 din 1 aprilie 2008 SC SA - Departamentul Resurse Umane privind evoluția salariului mediu de bază în perioada 2003-2007, contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 încheiat conform art.10 și 11 din Legea nr.130/1996, republicată, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familie cu nr.2895/21/ din 29 decembrie 2006, publicat în Partea a Va nr.5 din 29 ianuarie 2007, certificatul de înscriere mențiuni emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București eliberat la data de 4 aprilie 2008 și încheierea nr.28702 din 2 aprilie 2008 pronunțată în dosarul nr.-/2008 de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București privind modificarea denumirii recurentei-pârâte din SC "" SA în " " SA.
Avocat - având cuvântul pentru intimații reclamanți, arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat - având din nou cuvântul pentru intimații reclamanți, solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că prin sentința recurată Tribunalul Prahova a acordat reclamanților suplimentările salariale datorate în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, însă, la executarea acestei sentințe s-a reținut din suma stabilită impozitul datorat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea inregistrată la sub nr- pe rolul Tribunalul Prahova, reclamanții, și -, au chemat în judecata pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta către fiecare dintre aceștia la plata sumei de 10.500 lei, mai puțin pentru fiecare din reclamanții și, care au solicitat suma de 4650 lei, reprezentând prime de Paște și de C pe anii 2005-2007, reactualizarea sumelor și calculul dobânzilor urmând să fie făcute în conformitate cu prevederile art. 3712alin. 2.pr.civ. de către executorul judecatoresc, conform dispozițiilor legale în vigoare.
In motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că au fost salariați la SC SA - Rafinărie, încă din anul 1989, funcționând în cadrul secțiilor acestei societăți, în diverse funcții, până la momentul la care, prin decizii individuale, contractul de muncă le-a fost desfăcut în temeiul art. 65 și 66 din Codul muncii, motivat de aceea că posturile pe care le ocupau au fost desființate.
Au mai susținut reclamanțiii că, deși contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2007, prevedea în art.168 alin.1 suplimentări salariale de Paște și de C în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA nu au primit aceste suplimentări, iar salariul de bază mediu pe societate a avut următoarea evoluție de-a lungul anilor despre care fac vorbire: anul 2005 - 1400 lei, anul 2006 - 1850 lei, anul 2007 - 2000 lei.
In drept au fost invocate disp. art. 168 alin. 1 și 2 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul SNP, art. 281 Codul muncii.
La acțiune au fost anexate înscrisuri.
La data de 12.08.2008 reclamanții și-au precizat acțiunea, arătând că în mod eronat au chemat în judecată SNP SA în calitate de pârâtă, înțelegând să se judece în contradictoriu cu SA
In cosecință, în ședința publică din data de 15.09.2008 instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SA și a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a SA.
Deși legal citată, pârâta nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.2572 din 13.10.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanții, -, în contradictoriu cu pârâta SC. SA ( fostă, a fost obligată pârâta să plătească pentru fiecare dintre reclamanți drepturile salariale cuvenite și neacordate reprezentând prima de Paște și de C pe anii 2005-2007 astfel:pentru fiecare dintre reclamanți, suma brută de 10.500 lei reprezentând prima de Paște și C pe anii 2005-2007, pentru fiecare dintre reclamanții, - suma brută de 4.650 lei reprezentând prima de Paște pe anul 2005-2006 și prima de C pe anul 2005, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective și totodată, a fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 800 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că din înscrierile din carnetele de muncă depuse la dosarul cauzei, rezultă că reclamanții au avut calitatea de salariați ai societății pârâte SC SA B, în perioada dedusă judecății.
De asemenea, a mai reținut instanța de fond, că prin Contractul colectiv de muncă la nivel de unitatepentru anul 2004, în cuprinsul art. 168, prevede cu prilejul sarbatorilor de Paște și C, dreptul angajaților SC SA de a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de baza mediu pe societate.
Prin alin. 2 al aceluiași articol, se prevedea că pentru anul 2003 suplimentările de la alin. au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractul colectiv muncă pe unitate negociat și aplicabil la nivelul societății pârâte a menținut pe anii 2004-2007 suplimentările salariale prevăzute la alin. al art. 168 din Contractul colectiv de muncă.
Coroborând disp. art. 168 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu cele ale art.168 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2005, 2006, tribunalul a apreciat că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevazute de art.l al aceluiași articol din Contractul Colectiv de muncă și în cuprinsul anilor 2004-2005, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
A mai reținut instanța de fond că, după cum rezulta din probele administrate în cauză, pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit art. 168 alin.l din Contractul colectiv de muncă, întrucât deși avea obligația conform Codului Muncii de a dovedi că a inclus primele de C și de Paște în salariul de bază al angajatilor, nu a facut dovada plății către reclamanți a acestor suplimentări salariale de și Paște pentru anii 2005 - 2007, astfel că drepturile salariale neachitate pentru fiecare dintre reclamanții, se ridică la suma de 10.500 lei reprezentând prima de Paște si de C pe anii 2005-2007 și suma brută de 4.650 lei reprezentând prima de Paște pe anii 2005-2006 și prima de C pe anul
2005 pentru fiecare dintre reclamanții și .
Pe cale de consecință, în baza prev. art. 161 alin. din Codul muncii tribunalul a admis acțiunea precizată după cum s-a arătat mai sus.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea pentru că în realitate primele de sărbători nu au fost incluse în salariu numai în anul 2003 ci și ulterior și ca urmare o plată dublă nu este justificată.
A mai pretins recurenta că în oricare din ipoteze cuantumul primelor nu este echivalent cu salariul mediu pe unitate așa cum s-a reținut la fond ci reprezintă echivalentul unui salariu de bază mediu brut pe unitate așa cum se prevede în mod expres în art.168.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia așa după cum se va arăta în continuare.
În conformitate cu art.168 alin.1 2004 cu ocazia sărbătorilor de Paște și C salariații unității recurente beneficiază de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate, menționându-se că înainte de fiecare eveniment vor avea loc negocieri cu în vederea stabilirii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
A 2 al aceluiași articol face mențiunea că pentru anul 2003 suplimentările salariale sus menționate au fost incluse în salariul de bază.
Aceste dispoziții au fost reluate și în pe anii 2005, 2006, 2007.
În ipoteza în care primele de sărbători ar fi fost incluse în salariu și pentru anii următori, acest lucru ar fi trebuit să fie prevăzut în CCM la fel ca pentru anul 2003, ori acest lucru nu apare menționat în niciunul din aceste contracte.
Concluzia care se desprinde din interpretarea acestor prevederi contractuale este aceea că primele de sărbători urmau să fie calculate și plătite separat, excepție făcând doar anul 2003, ori dacă lucrurile ar fi stat așa cum pretinde recurenta și respectivele prime ar fi fost incluse în salariu, aceasta avea obligația să probeze acest lucru și să arate prin macheta de calcul a salariului reclamanților că la stabilirea cuantumului acestuia s-au avut în vedere și sumele reprezentând primele de sărbători.
În raport cu aceste considerente prima critică a recursului este nefondată.
Cu privire la cea de a doua critică, Curtea reține că într-adevăr potrivit prevederilor contractuale citate mai sus, cuantumul primelor a fost determinat ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu pe unitate calculat la nivelul lunii anterioare efectuării plății și nu un salariu mediu pe unitate care include pe lângă salariul de bază și sporurile, așa cum s-a calculat la instanța de fond, astfel că în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul că va obliga pârâta la plata către reclamanți a primelor de Paște și C la valoarea unui salariu de bază mediu brut conform art.168 CCM pentru fiecare reclamant conform perioadei lucrate.
Totodată, va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SA B, ( fostă, prin reprezentant legal - și Asociații, cu sediul în B,-,.3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2572 din 13 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură - - municipiul P,-, jud.P și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâta la plata către reclamanți a primelor de Paște și C la valoarea unui salariu de bază mediu brut conform art.168 CCM pentru fiecare reclamant conform perioadei lucrate.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 29 ianuarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Dan Andrei Enescu
- - - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
3 ex./09.02.2009
dosar fond- - Tribunalul Prahova
judecători fond -
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Dan Andrei Enescu
