Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 195/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.195/ Dosar nr-
Ședința publică in data 25 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Carmen Tică judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Daniel
Grefier: -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta - - împotriva sentinței civile nr.1465/M din data de 26 octombrie 2009 pronunțată de tribunalul Brașov, în dosarul nr--
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din 22 februarie 2010, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea de a formula și depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi 25 februarie 2010.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1465/2009 a Tribunalului Brașov, s-a luat act de renunțarea reclamantului la capătul de cerere privind plata salariilor restante actualizate:
A fost admisă acțiunea formulată și precizată de reclamantul Sindicatul Independent -Forța în numele membrilor de sindicat, în contradictoriu cu pârâta - - B și a dispus obligarea pârâtei să plătească fiecărui membru de sindicat prima de vacanță aferentă anului 2008, conform art. 59 alin 1 lit a din CCM la nivel de unitate reprezentând 40 % din salariul brut lunar, prima de vacanță aferentă anului 2008 conform prevederilor art. 59 alin 1 lit b din reprezentând 30 % din salariul brut, și de asemenea a obligat pârâta să plătească fiecărui membru de sindicat prima de vacanță aferentă anului 2009 conform prevederilor art. 59 alin. 1 lit. c din CCM.
A obligat pârâta să plătească fiecărui membru de sindicat, drepturile de natură salarială menționate anterior actualizate în raport de rata inflației, începând cu data când trebuiau acordate și până la plata efectivă.
A obligat pârâta să plătească la o parte din membrii de sindicat contravaloarea antidotului și a alimentației de întărire a organismului pentru anii 2007 și 2008;
A obligat pârâta să plătească la o parte din membrii de sindicat ajutorul de deces, reglementat de art. 83 din CCM, ce trebuia achitate din anul 2008.
A obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată de 2500 RON către reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că:
În art. 59 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anii 2008-2009 s-a prevăzut obligația angajatorului de a acorda salariaților, în timpul unui an următoarele drepturi:
a) prima de vacanță - reprezentând 40% din salariul lunar brut;
b) prima de crăciun- reprezentând 30% din salariul lunar brut;
c) prima de paști - reprezentând 30% din salariul lunar brut.
Totodată, conform art.70 alin.3, pentru prestarea activității în locuri de muncă cu condiții deosebite, stabilite conform legislației în vigoare, precum și în alte locuri de muncă care nu îndeplinesc integral condițiile de locuri de muncă cu condiții deosebite, dar există factori de risc cu îmbolnăvire profesională, salariații pot beneficia, după caz, de antidot și alimentație de întărire a rezistenței organismului".
Art.81 din același contract menționează faptul că, salariații activi ai societății pot beneficia în concediu de odihnă programat, de bilete de tratament sau odihnă recuperatorie pentru maxim 18 zile într-o stațiune balneo climaterică.
O altă obligație a pârâtei, asumată prin același contract, este cea inserată în cuprinsul art.83 lit.c- respectiv un ajutor material în cuantum de 500-800 lei - pentru decesul soțului sau unei rude apropiate de gradul
Pârâta se apără în sensul că nu a achitat drepturile cuvenite salariaților cu titlu de primă de vacanță și primă de crăciun datorită insuficienței fondurilor pentru susținerea costurilor de producție, fapt ce a condus la un deficit financiar.
Această apărare nu poate fi reținută întrucât pârâta s-a obligat, prin contractul colectiv de muncă, să acorde aceste drepturi salariaților astfel încât situația financiară dificilă în care se află nu poate fi exoneratoare.
Pârâta recunoaște în nota de ședință depusă la dosar- vol III că membrii de sindicat - și sunt îndreptățile la plata ajutorului de deces în cuantum de 500 lei, depunând documente justificative în acest sens.
Instanța, apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 243 din Codul Muncii care precizează:" executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți. Neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta".
Pentru considerentele expuse, instanța în temeiul art.243 din Codul Muncii coroborat cu art.287 din Codul Muncii și art. 59 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anii 2008-2009 va admite acțiunea astfel cum a fost precizată și va obliga pârâta să acorde fiecărui membru de sindicat drepturile salariale constând în primă de vacanță, de paști și de crăciun în cuantumul menționat prin precizarea de acțiune- 150, întrucât pârâta nu a contestat acest mod de calcul.
Cât privește petitul privind plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea antidotului și a alimentației de întărire a organismului pentru salariații, -a, instanța apreciază că reclamanții sunt îndreptățiti la plata acestor drepturi în temeiul art.70 alin.3 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anii 2008-2009, pârâta nefăcând dovada plății acestor drepturi, deși sarcina probei îi incumbă potrivit art.287 din Codul Muncii.
Sunt întemeiate și pretențiile reclamanților - și privind plata sumei de 500 lei reprezentând ajutorul de deces, reglementat de art. 83 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ce trebuia achitat în anul 2008.
Cât privește actualizarea creanței, instanța constată că potrivit prevederilor art.1084 cod civil creditorul este îndreptățit să pretindă atât repararea pagubei suferite, reprezentând suma datorată, cât și beneficiul de care a fost lipsit. Pentru o reală despăgubire, se impune actualizarea creanței în raport de indicele de inflație și cu aplicarea dobânzii legale, conform art.1084 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenta - -, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că sumele stabilite prin sentința atacată sunt eronate fiind menționat cuantumul sumelor brute, nefiind determinate corect prin aplicarea prevederilor din contract a procentelor de 40, 30 și 30 % din salariul de bază și nu s-au efectuat deducerile corespunzătoare obligațiilor bugetare datorate în regim de reținere la sursă.
La dosar s-a depus o listă cu angajații unității recurente, precum și sumele reale, ce se cuvin a fi încasate de aceștia.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursul este întemeiat și în consecință va fi admis și sentința primei instanțe va fi casată cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanța în baza dispozițiilor art. 312 alin 5 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
Prima instanță a pronunțat sentința atacată prin prezentul recurs, acordând drepturile salariale, solicitate de reclamanți, în cuantumul menționat în cuprinsul precizării de acțiune depusă de reclamantă la file 15 din dosarul de fond. În recurs aceste sume au fost contestate, menționându-se că în realitate nu s-au avut în vedere reținerile către bugetul de stat și cel de asigurări sociale, ocazie cu care s-a depus un calcul al sumelor nete, și nu brute.
Constatându-se că sunt neconcordanțe între sumele de bani solicitate de reclamanți și sumele de bani pe care unitatea pretinde le-ar datora reclamanților potrivit dispozițiilor se apreciază în recurs, că instanța de fond nu a cercetat fondul cauzei, achiesând la sumele indicate de reclamanți.
Pentru determinarea corectă a pretențiilor reclamanților, se impune completarea probatoriului, eventual și cu un raport de expertiză, după ce se va stabili poziția procesuală a fiecărei părți, în raport de cele solicitate și învederate instanței de recurs, și ținându-se cont și de numărul de zile de concediu de odihnă efectuat de aceștia.
Pentru toate aceste considerente, se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta - - B, împotriva sentinței civile nr.1465/2009 a Tribunalului Brașov, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.NG/01.03.2010
Tehnored. 08.02.2010 - 5 ex.
Jud fond /
Președinte:Maria Carmen TicăJudecători:Maria Carmen Tică, Nicoleta Grigorescu, Daniel
