Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 197/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.197/
Ședința publică din 31 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
GREFIER - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, -ta, C, recurent, C, prin reprezentant legal cu domiciliul în G,-, - 4,. 52, împotriva sentinței civile nr.1827 din 13.12.2007 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimații - pârâți AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ G, cu sediul în-, MINISTERUL SANATATII PUBLICE, cu sediul în B,--3, sector 1, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, CONSILIUL NAȚIONAL AL DISCRIMINARII cu sediul în B, nr. 1-3, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta - reclamantă în nume personal și în calitate de reprezentant legal al recurenților reclamanți și pentru intimata - pârâtă AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ consilier juridic în baza delegației depusă la dosar - fila 17, lipsă fiind intimații - pârâți CONSILIUL NAȚIONAL AL DISCRIMINARII, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL SANATATII PUBLICE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că este al doilea termen de judecată fixat în recurs; recursul este motivat;
Recurenta - reclamantă depune la dosarul cauzei înscrisuri cu care face dovada că a fost împuternicită de reclamanții din cauză să promoveze prezentul recurs. Precizează că data menționată în procesul verbal depus la dosar este 7 ianuarie 2008.
.
Reprezentantului intimatei - pârâte depune la dosar cauzei acte cu opis așa cum s-a solicitat de instanță la termenul anterior și anume contractul colectiv de muncă la nivel de ramură și de unitate pe perioada anilor în discuție, respectiv 2001 - 2007. Precizează că nu contestă calitatea de mandatar a recurentei pentru exercitarea căii de atac și în numele celorlalți reclamanți.
Recurenta reclamantă arată că are cunoștință de înscrisurile depuse de reprezentantul intimatei la acest termen. Nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Recurenta - reclamantă arată că hotărârea pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală. Prima de vacanță este stipulată în contractele colective de muncă. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, admiterea acțiunii și obligarea pârâtelor la plata primelor de vacanță pentru anii 2001 - 2007. cu privire la prescripție, apreciază că a fost întrerupt cursul prescripției întrucât acordarea acestui drept a fost suspendat.
Reprezentantul intimatei - pârâte arată că aceste drepturi nu pot fi acordate întrucât nu există temei legal. În contractul colectiv de muncă se precizează că prima de vacanță se va acorda odată cu modificarea legislației. Apreciază că s-a prescris dreptul material de solicita prima de vacanță pentru anul 2003. Având în vedere și cele menționate în întâmpinare solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat sub nr. 6629/121/15.02.2008 la Curtea de Ale G - Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Galați reclamanții, reclamant, C, -, C, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Autoritatea de Sănătate Publică, Ministerul Sănătății Publice, Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, plata primei de concediu de odihnă pe anii 2003 - 2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Ulterior, și-au completat acțiunea solicitând și acordarea primei de vacanță pentru anii 2001-2002.
Motivându-și în fapt acțiunea, au învederat că drepturile solicitate își au temeiul în conținutul art. 49 alin.2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară și de asistență socială pentru perioada 2001 - 2002.
Ulterior, în conținutul fiecărui contract colectiv la nivel de ramură sanitară, cât și în conținutul celui încheiat la nivel de unitate, s-a regăsit acordarea acestui drept, respectiv prima de vacanță, însă niciodată acesta nu a fost acordat pe motiv că nu au fost alocate fonduri.
De asemenea, au mai precizat că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege și prin contractul colectiv de muncă, orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea sau limitarea acestor drepturi ale salariaților este lovită de nulitate, sens în care au considerat că sunt îndreptățiți la acordarea acestor drepturi.
În susținerea acțiunii, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Pârâtul Ministerul Sănătății Publice, în termen legal a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că răspunderea în ceea ce privește împărțirea pe capitole bugetare a bugetului alocat, aparține Autorității de Sănătate Publică Directorul executiv al acesteia fiind ordonator secundar de credite.
De asemenea, pârâtul a susținut că reclamanții fac parte din categoria personalul contractual, angajatorul fiind Autoritatea de Sănătate Publică G, așa încât nu poate fi chemat în instanța pentru a răspunde în locul acestuia.
A mai invocat pârâtul și excepția inadmisibilității cererii reclamanților, având în vedere că drepturile solicitate prin acțiune, au fost stabilite prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară, iar autoritățile de sănătate publică județene sunt unități descentralizate ale ministerului în teritoriu și nu unități sanitare în cadrul cărora se asigură asistență medicală, sens în care nu li se aplică dispozițiile actelor normative invocate de aceștia.
Pârâtul, față de disp. DL nr. 167/1958 și disp. art. 166 din Codul muncii, a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A arătat că atât contractul Colectiv la nivel național cât și Codul muncii, nu prevăd acordarea primei de vacanță, salariaților din instituțiile publice.
Mai mult, a susținut pârâtul că prevederile Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară, se aplică și produce efecte, numai în unitățile sanitare și de asistență socială, nu și unităților descentralizate ale ministerului, așa cum sunt autoritățile de sănătate publică județene.
De altfel, potrivit art. 49 alin.2 lit.c din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pentru 2001 - 2002, sumele aferente cheltuielilor de personal vor fi negociate de administrație și de sindicate, înaintea negocierii contractelor de prestări servicii, semnate cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate, pentru a acoperi integral și la timp cheltuielile cu personalul angajat în unitate.
A mai precizat, că autoritățile de sănătate publică, nu încheie contracte de prestări servicii cu casele de asigurări de sănătate, iar în cadrul acestor instituții publice, nu își desfășoară activitatea personal sanitar. Contractul colectiv de muncă, face trimitere la o negociere anterioară a drepturilor solicitate de reclamanți, negociere care în cazul autorităților de sănătate publică, nu era necesară a avea loc în condițiile în care contractul colectiv, nu se aplică și personalului contractual propriu.
Pârâtul a învederat că prevederile art. 53 din Constituție, nu poate fi incident în cauză, întrucât prime de vacanță este un drept salarial suplimentar, care nu este un drept constituțional funcțional.
În combaterea susținerilor reclamanților, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Pârâta Autoritate de Sănătate Publică a Județului G, prin întâmpinare a solicitat, respingerea acțiunii ca nefondată pentru următoarele considerente:
Drepturile salariale solicitate de reclamanți, nu sunt reglementate prin actul normativ de salarizare a personalului contractual, respectiv prin OG 115/2004, OG 24/2000 și OG 10/2007, așa încât acordarea acestora, ar fi lipsită de temei legal.
De asemenea, drepturile solicitate pe perioada 2001 - 2003, sunt prescrise, având în vedere disp. DL 167/1958.
În combaterea susținerilor reclamanților, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 1827/13.12.2007 Tribunalul Galația respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății Publice.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor și D
A admis excepția prescripției și a respins excepția inadmisibilității acțiunii.
A respins acțiunea formulată de reclamanții, reclamant, C, -, C, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice B și D B, pentru lipsa calității procesuale pasive.
A respins ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanți pentru perioada 2001-2003.
A respins acțiunea formulată de reclamanți pentru perioada 2004-2007 ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune instanța a reținut că potrivit disp. art. 283 al.1 lit."c" din Lg. 53/2003, "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat"
În cauză, față de data promovării acțiunii, respectiv 28.09.2007, și data nașterii dreptului la acțiune a reclamantei de a solicita plata drepturilor salariale 2001- se va reține că drepturile salariale aferente perioadei 2001 - 2003 sunt prescrise.
Astfel fiind, se va admite excepția prescrierii dreptului la acțiune și va respinge ca fiind prescrise aceste drepturi.
Excepția inadmisibilității va fi respinsă de către instanța de judecată, motivat de faptul că acțiunea civilă prin care un reclamant solicită plata unor drepturi salariale nu este inadmisibilă în principiu.
Instanța nu este ținută de temeiul de drept arătat în acțiune, potrivit art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii dedusă judecății, astfel că fundamentarea corectă a stării de fapt prin motivele de drept este o chestiune de fond, neputând fi tranșată pe calea excepției de inadmisibilitate.
Pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Reclamanții, personal contractual în cadrul Autorității de Sănătate Publică G, au solicitat plata primelor de vacanță, drepturi reglementate de art. 49 al. 2 din Contractul colectiv de muncă, la nivel de ramură sanitară și de asistență socială precum și prin contractul colectiv încheiat la nivel de unitate.
Prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară, se aplică și produce efecte numai pentru unitățile sanitare și de asistență socială.
Pârâta Autoritatea de Sănătate Publică G, este o unitate descentralizată a Ministerului Sănătății, și nu o unitate sanitară în cadrul cărora se asigură asistență medicală, așa încât se va reține că dispozițiile legale invocate de reclamanți prin acțiune, nu li se aplică.
Drepturile salariale la care aceștia sunt îndreptăți, sunt stabilite prin contractele individuale de muncă încheiate cu angajatorul, contractul colectiv de muncă la nivel național și Codul muncii.
Deși în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru 2005-2007 se prevede acordarea primei de vacanță, această prevedere este condiționată de modificarea legislației în acest sens.
Având în vedere că nu există nici un temei legal pentru acordarea acestei prime acțiunea va fi respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, -ta, C, recurent, C, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În primul rând a arătat că instanța de fond a reținut greșit că prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2005 - 2007 nu sunt aplicabile și salariaților din autoritățile de sănătate publică - care este format din personal medical cu studii superioare, personal medical cu studii medii, asistenți medicali, chimiști, etc.
Au mai arătat că beneficiază și de drepturile conferite de acest contract prin art. 94 lit. f privind prima de vacanță.
Este adevărat că acordarea acestui drept a fost suspendat în mod succesiv prin legile bugetului de stat dar începând cu anul 2007 acordarea acestui drept nu a mai fost suspendat.
În drept a invocat disp. art. 38, 166 din Legea nr. 53/2003, art. 15 al.2, art. 16 al.1, art.41 al.2, art. 53 al.1 din Constituția României, art. 74, 80 și 89 din Legea nr.168/1999, prevederile Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară și de asistență socială pentru perioada 2002 - 2002.
Prin întâmpinarea depusă pârâta Ministerul Sănătății Publice a solicitat respingerea recursului ca nefundat, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Autoritatea de Sănătate Publică Gas olicitat respingerea recursului ca nefondat cu motivarea că art. 94 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară încheiat pe perioada 2005 - 2007 și anume litera f "prima de vacanță - se va acorda o dată cu modificarea legislației".
De asemenea, prin legile bugetului anuale (Legea nr. 743/2001, Legea nr. 631/2003, Legea nr. 507/2003 și legea nr. 511/2004) referitoare la primele care se acordă cu ocazia plecării în concediu, se suspendă.
Analizând recursul declarat atât prin criticile formulate de recurentă cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept în conf. cu disp. art.304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe perioada 2005 - 2007 fost încheiat între Ministerul Sănătății în calitate de autoritate națională în domeniul sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate în calitate de coordonator de servicii medicale și patronat.
Astfel, acesta stipulează la art. 1 alin. 4 că, în sensul prezentului contract, termenul de patron desemnează pe cel care angajează, denumit în continuare angajator:
Ministerul Sănătății - autoritate centrală și organ de specialitate al administrației publice în domeniul asistenței de sănătate publică.
Direcțiile de sănătate publică reprezentate prin directorul executiv și unitățile sanitare reprezentate prin directorul general.
De asemenea, la alin. 5 din contract se stipulează că termenul de unitate desemnează: direcțiile de sănătate publică, instituțiile și centrele medicale, spitale și alte instituții care angajează personal medico-sanitar.
Conform art. 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2005 - 2007 stipulează: prevederile prezentului contract de muncă se aplică și produc efecte în toate unitățile sanitare indiferent de forma de organizare, de proveniența capitalului, de modul de finanțare și de caracterul activității și prin urmare rezultă în mod indubitabil că acesta se aplică și autorităților de sănătate publică care sunt de fapt succesoarele de drepturi și obligații ale direcțiilor de sănătate publică.
Așadar, prevederile acestui contract colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară se aplică și salariaților din autoritățile de sănătate publică care sunt de fapt fostele direcții de sănătate publică.
Din aceste considerente, nu împărtășim opinia instanței de fond cât și a pârâtei Ministerul Sănătății Publice că prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură pentru perioada 2005 - 2007 ar fi aplicabile numai unităților sanitare și de asistență socială, în condițiile în care chiar acest minister a semnat contractul susmenționat.
În ceea ce privește critica adusă hotărârii instanței de fond în se sul că reclamanții nu ar beneficia de prima de concediu apreciem că este întemeiată.
Conform art. 49 al. 2 lit.c din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pe perioada 2001 - 2005 salariul personalului sanitar se compune și din prima de vacanță.
Aplicarea acestui contract colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară s-a prelungit prin actul adițional nr-.
În baza prevederilor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară, la nivelul unității sanitare a fost încheiat contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru perioada 2002 - 2003 care la art. 45 al. 2 se prevede că, salariul personalului angajat în unitate se compune și din prima de vacanță.
Ulterior, în conținutul contractului colectiv de muncă la nivel de ramură cât și în conținutul contractului de muncă la nivel de unitate pe perioada 2005 - 2007, s-a regăsit acordarea acestui drept, respectiv prima de vacanță.
Din dispozițiile codului muncii și cele ale Legii nr. 130/1996 și ale Contractului colectiv de muncă unic la nivel național rezultă că orice contract colectiv constituie izvor de drept și că produce efecte față de angajatorii și salariații la care se referă.
Totodată s-a decis că rațiunea încheierii contractelor colective de muncă nu numai la nivel de unitate ci și la nivel de ramură și la nivel național constă tocmai în asigurarea în mod unitar a drepturilor salariale a tuturor salariaților din întreaga țară sau din unitățile care aparțin unei anumite ramuri a economiei.
Că orice contract colectiv de muncă reprezintă izvor de drept, rezultă expres din disp. legale. Astfel, se prezumă că aceste contracte încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Este adevărat că în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pe perioada 2005 - 2007 se stipulează în conținutul art. 94 lit.f că prima de vacanță se acordă o dată cu modificarea legislației dar această prevedere nu se regăsește și în conținutul art. 89 lit.h din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe perioada 2005 - 2007.
În ipoteza în care pârâta Autoritatea de Sănătate Publică apreciază că la încheierea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pe perioada 2005 - 2007 nu au fost respectate clauzele referitoare la drepturile minimale, aceasta avea posibilitatea să solicite instanței nulitatea absolută a clauzei.
Cum intimata nu a făcut dovada că art. 89 lit. H din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe perioada 2005 - 2007 fost modificat sau abrogat, se prezumă că respectivul contract a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale și prin urmare are putere de lege între părțile contractuale.
Asupra fondului cauzei apreciem că în mod greșit s-a pronunțat instanța de fond în sensul respingerii acțiunii și neacordării primei de vacanță.
Ne raliem opiniei potrivit căreia dreptul la prima de vacanță face parte din conținutul dreptului la muncă iar acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu.
Suspendarea succesivă a dreptului afectează însăși substanța dreptului respectiv, de altfel, un drept câștigat prin intrarea în vigoare a actului normativ.
Art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns într-o societate democratică.
Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și, practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală a acestei îngrădiri.
Pe de altă parte actele normative la care s-a făcut referire mai sus nu prevăd desființarea dreptului la prima de concediu ci doar suspendarea exercițiului acestuia ceea ce nu echivalează însă cu înlăturarea existenței dreptului respectiv.
Suspendarea exercițiului dreptului nu poate suprima un drept recunoscut de lege deoarece ar contraveni dispozițiilor constituționale menționate precum și prevederilor Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale conf. cărora nu se pot aduce atingeri sau îngrădiri unui drept deja câștigat.
În aceste condiții, ținând seama de faptul că normele legale prin care s-a dispus suspendarea acordării primelor de concediu pretinse de recurenți contravin prevederilor constituționale la care s-a făcut referire mai sus, dreptul la acordarea primei de concediu poate fi valorificat din moment ce existența lui nu a fost înlăturată.
Față de aceste considerente, reținem ca întemeiat acest motiv de recurs.
Nu se poate dispune obligarea la plata în viitor a unor drepturi salariale, sporuri, prime de vacanță, etc.
Nivelul salariilor, a sporurilor, sunt stabilite, pentru personalul bugetar prin acte normative, în funcție de anumite condiții: responsabilitățile funcției, vechimea în funcție, vechimea în muncă, etc. iar plata drepturilor salariale este condiționată de prestarea efectivă a muncii.
Elementele componente ale salariului așa cum sunt definite de art. 155 din Codul muncii pot suferi modificări în viitor atât ca, cuantum cât și ca, modalitate de acordare prin voința legiuitorului, la fel și modalitățile de indexare a salariilor.
În atare condiție instanța de judecată nu se poate substitui pentru viitor legiuitorului, stabilind acordarea unor drepturi salariale.
Salariatul, în cazul în care constată că a fost prejudiciat prin neacordarea unor drepturi salariale, sporuri urmare aplicării sau interpretării greșite a legii, iar angajatorul nu înțelege să le acorde de bunăvoie are la îndemână acțiunea civilă în justiție, pentru repararea prejudiciului suferit.
Deci nu se poate prezuma un eventual prejudiciu în viitor.
În atare condiții criticile formulate de recurenți se încadrează în motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și prin urmare, în temeiul disp. art. 312 al. 2 și 3 Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții, -ta, C, C, prin reprezentant legal cu domiciliul în G,-, - 4,. 52, împotriva sentinței civile nr.1827 din 13.12.2007 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr. 1827 din 13.12.2007 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
Admite în parte acțiunea civilă a reclamanților.
Obligă pârâții AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ G, cu sediul în-, și MINISTERUL SANATATII PUBLICE, cu sediul în B,--3, sector 1, să plătească reclamanților prima de vacanță pe perioada 28.09.2004 - 28.09.2007 actualizată cu rata inflației.
Respinge ca nefondat capătul de cerere privind plata în continuare a primei de vacanță.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31 Martie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /23.04.2008
: DC/2 ex/ 30.04.2008
Fond:/
Asistenți judiciari:/
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Ion Ioneci, Marioara Coinacel
