Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 2061/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
DECIZIA NR. 2061
Ședința publică din data de 03 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTOR 2: Vera Andrea Popescu
Judecător - - -
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtaSC SA, cu sediul profesional ales la - și Asociații - B,-, etaj 3,.7, sector 1, prin administrator judiciarInsolvency Specialists - SA, cu sediul în B,--. 4, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 208 din data de 23 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții și domiciliați în M,-, Sc.A, etaj 3,.16, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenta-pârâtă SC SA B și intimații-reclamanți și .
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că reclamanții au solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Curtea, în raport de modificarea art. 36 din Legea nr. 85/2006,potrivit cu care de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau măsurile de executare silită cu excepția căilor de atac declanșate de debitor, constată că nu mai este incident temeiul ce a condus la suspendarea judecății și se impune continuarea judecății recursului.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și față de împrejurarea că reclamanții au solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și rămânând în deliberare, pronunță următoarea hotărâre:
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, în baza lucrărilor dosarului reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată inițial sub nr- la Tribunalul Prahova, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, în prezent SC SA, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de câte 7200 RON reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, cu ocazia Sărbătorilor de C și Paște pentru perioada 2005-2007, actualizate conform indicelui de inflației de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că pe lângă salariul de bază urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constând în suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de C și Paște, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioada sus-menționata.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Societatea pârâtă, fiind legal citată nu s-a înfățișat la judecata cauzei.
Prin sentința civilă nr.2077/07.08.2008, Tribunalul Prahovaa admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de câte 7200 RON, reprezentând drepturi salariale neacordate pentru sărbătorile de Paște și de C pe anii 2005, 2006 și 2007 actualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere faptul ca reclamanții sunt salariații pârâtei însă în perioada 2005-2007 nu au încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de C și Paște, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamanților, mai ales că nu există nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta.
Curtea de APEL PLOIEȘTI prin decizia nr.1988/8 octombrie 2008, admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, considerând că pentru determinarea corectă a sumei solicitate de reclamanți este necesară efectuarea unei expertize contabile-salarizare, precum și administrarea tuturor probatoriilor necesare și utile cauzei pentru corecta stabilire a situației de fapt.
Cauza a fost reînregistrată la instanța de fond sub nr-.
Părțile deși legal citate, nu s-au prezentat la judecată, astfel încât la soluționarea cauzei au fost avute în vedere probele administrate în primul ciclu procesual.
Prin sentința civilă nr. 208 din data de 23 ianuarie 2009, Tribunalul Prahovaa admis acțiunea formulată de reclamanții si, și obligat pârâta să le plătească contravaloarea primei de Paște 2005-2007 și de 2005-2007 conform art. 168 din CCM la nivel de societate, calculat la nivelul salariului mediu brut din luna anterioara celei în care trebuiau achitate, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective, cu ocazia executării silite.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit actelor existente la dosar, reclamanții sunt salariații pârâtei însă în perioada 2005-2007 nu au încasat drepturile salariale reprezentând suplimentări salariale pentru C și Paște.
De asemenea, instanța de fond a reținut că disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004, stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, menționându-se ca pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și în contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
În ceea ce privește cuantificarea drepturilor salariale, instanța de fond a reținut obligația pârâtei să plătească reclamanților prima de Paște 2005-2007 și 2005-2007, conform art. 168 din CCM la nivel de unitate calculat la nivelul salariului mediu brut pe societate din luna anterioară celei în care trebuia achitat dreptul, sume ce urmează a fi calculate și actualizate cu indicele de inflație de la data scadentei pana la data platii efective cu ocazia executarii silite.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta SC SA B, fostă SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie (filele 4-9).
Recurenta a susținut sub un prim aspect că instanța de rejudecare a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, de art.105 cod pr.civ, în sensul că a pășit la judecată în lipsa părților, fără ca vreuna dintre ele să fi cerut judecata în lipsă, situație ce impunea suspendarea judecății în temeiul art.242 alin2, cod pr.civ.
Recurenta a mai arătat că în mod greșit a fost aplicată legea de către prima instanță deoarece din interpretarea dispozițiilor art.168 (1 și 2) din contractul colectiv de muncă pe anul 2003 rezultă că toate primele negociate cu salariații prin reprezentanții sindicali vor fi incluse în salariile de bază ale acestora, ceea ce s-a și întâmplat, reclamanții primindu-și drepturile salariale majorate și indexate începând cu anul 2003 dar pe care le-au pretins din nou prin acțiunea lor, deși acest drept nu mai există.
Pentru aceste motive, s-a cerut admiterea recursului și în principal casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare iar în subsidiar modificarea hotărârii și respingerea acesteia ca neîntemeiate.
La termenul de judecată din 5 mai 2009, Curtea, la cererea recurentei, prin administratorul judiciar a constatat suspendată de drept judecata conform art.36 din Legea nr.85/2006 (fila 19) iar după modificarea acestei dispoziții legale, dosarul a fost repus pe rol constatându-se că temeiul de drept al suspendării nu mai subzistă.
Intimații-reclamanți au fost legal citați fără a se prezenta la judecata recursului.
Curtea, verificând sentința recurată prin prisma criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat de pârâtă este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele care succed:
În ceea ce privește critica privind încălcarea normelor de procedură sancționate cu anularea actului, conform art.105 cod pr.civ, Curtea constată că reclamanții au solicitat prin cererea de chemare în judecată (filele 2-3 dosar -) soluționarea cauzei în lipsa lor, potrivit art.242 cod pr.civ. așa încât, dând eficiență acestei cereri, instanța de rejudecare a procedat corect la judecată, nefiind incidente dispozițiile invocate de recurentă pentru a se suspenda de drept judecata în lipsa nejustificată a părților.
Referitor la critica privind fondul dreptului dedus judecății, Curtea reține că potrivit art.287 din codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților, așa cum a susținut prin cererea de recurs în condițiile în care în cele două cicluri procesuale nu a administrat nicio dovadă în acest sens.
Începând cu anul 2003, anual, s-a negociat acordarea acestor drepturi de către părțile contractului colectiv de muncă la nivel de societate, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă, disputa juridică a părților nefiind legată de sintagma includerii lor în salariu ci a efectivității plății lor.
În acești termeni, în mod corect prima instanță a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că-incluse ori nu în salariile reclamanților-aceste drepturi le-au fost efectiv plătite, statele de plată nefiind depuse la dosar de către recurenta pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din codul muncii.
Recurenta a susținut că salariile angajaților au fost majorate și indexate începând cu anul 2003 inclusiv cu valoarea primelor convenite ca suplimentări salariale de Paște și C, însă din nici un mijloc de probă administrat în cauză nu rezultă o atare situație, care nefiind dovedită, nu poate fi verificată și deci primită.
Astfel fiind,criticile aduse sentinței nu sunt justificate, obligația plății respectivelor drepturi către reclamați fiind legal si temeinic stabilită de instanța fondului, care a pronunțat o hotărâre legală și temeinică sub toate aspectele.
Drept consecință, Curtea va respinge recursul exercitat de pârâtă ca nefondat în temeiul art.312 Cod pr.civ.menținând în totalitate sentința civilă nr. 208 pronunțată la 23 ianuarie 2009 de Tribunalul Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtaSC SA, cu sediul profesional ales la - și Asociații - B,-, etaj 3,.7, sector 1, prin administrator judiciar Insolvency Specialists - SA, cu sediul în B,--. 4, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 208 din data de 23 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții și domiciliați în M,-, Sc.A, etaj 3,.16, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
5ex/02.12.2009
f- Trib.
,
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
