Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 210/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.210/
Ședința publică din 4 martie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin M, cu sediul în Tg.M,--3, împotriva sentinței civile nr.1752 din 27 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentantul intimaților reclamanți, av., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de taxă judiciară de timbru. Se constată, de asemenea, că recurentul pârât a depus mandatul de reprezentare acordat de Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând citarea și comunicarea tuturor actelor de procedură numai la sediul
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimaților reclamanți solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile atacate ca legală și temeinică. Nu solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1752 din 27 noiembrie 2007 Tribunalul Mureșa respins excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesual pasive a Inspectoratului Școlar Județean M și a Ministerului Economiei și Finanțelor; a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții, R, și, în contradictoriu cu Școala Generală " " de Câmpie, Primarul comunei de Câmpie, Consiliul local al comunei de Câmpie, Inspectoratul Școlar Județean M și Ministerul Economiei și Finanțelor; a obligat în solidar pârâții la plata în favoarea fiecărui reclamant a unei despăgubiri egale cu diferențele de drepturi salariale reprezentând creșterea salarială prevăzută de art.50 alin.1 și alin.2 din Legea nr.128/1997, începând cu data de 20.10.2004 și în continuare, până la încetarea calității de cadru didactic al reclamanților, despăgubiri ce vor fi actualizate în funcție de rata inflației, calculată începând cu data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale și până la data plății efective a debitului; a obligat pârâții la plata în favoarea reclamanților a sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată; a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Educației, Cercetării și T; a respins acțiunea civilă formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației,Cercetării și
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Cu referire la excepțiile invocate.
Inspectoratul Școlar Județean M dispune de calitate procesuală pasivă, conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997, art.142 din Legea nr.84/1995, art.33 alin.7 și art.38 alin.5 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ, art.2, art.31 alin.2 și art.54 alin.2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de învățământ preuniversitar de stat pe județul M, deoarece acest pârât are atribuții specifice angajatorului, inclusiv în asigurarea efectuării legale a plății drepturilor bănești ale personalului didactic.
S-a mai reținut că pârâtul, Consiliul local, are calitate procesual pasivă, conform art.15 alin.1 și art.16 din OUG nr.45/2003, art.XIII alin.1 din OUG nr.32/2001, art.18 din HG nr.538/2001 și art.167 alin.3 din Legea nr.84/1995, acest pârât asigurând aprobarea în bugetul local a sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamanți.
Primarul pârât dispune de calitate procesual pasivă, conform art.68 alin.1 lit.f din Legea nr.215/2001 și art.20 alin.1 și alin.4 din Legea nr.500/2003, întrucât acest pârât îndeplinește funcția de ordonator de credite în privința sumelor solicitate de reclamanți.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T nu dispune de calitate procesual pasivă în cauză, conform dispozițiilor art.13 din OUG nr.32/2001 și ale HG nr.223/2005.
Ministerul Economiei și Finanțelor dispune de calitate procesual pasivă, conform art.16 din HG nr.2192/2004 și art.13 din cap.IV al Legii nr.379/2005, acesta răspunzând de finanțarea unităților de învățământ preuniversitar.
Pe fondul cauzei instanța a reținut următoarele:
Reclamanții sunt încadrați la unitatea școlară pârâtă, în funcția de cadru didactic cuprins în tranșa de vechime în învățământ de 30-35 ani.
Conform art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime suplimentare care se acordă la 30,35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, potrivit art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997.
În primul rând, potrivit art.63 alin.3 din Legea nr.24/2000, în cazul abrogării unor dispoziții legale, acestea trebuie determinate expres, prin menționarea tuturor datelor de identificare ale acestora. Ori, dispozițiile art.30 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 nu au fost abrogate cu respectarea acestor condiții de formă și de fond ale abrogării, astfel încât dispozițiile legale menționate sunt în vigoare.
De asemenea, art.10 din Legea nr.154/1997 nu a abrogat dispozițiile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997.
În al doilea rând, pentru perioada în litigiu, prevederile Legii nr.154/1997 nu au nicio relevanță, deoarece prin art.5 și 6 din OUG nr.8/2000, salarizarea personalului didactic s-a stabilit în funcție de anexele introduse în Legea nr.128/1997, iar nu în funcție de prevederile Legii nr.154/1997.
În al treilea rând, este de subliniat faptul că dispozițiile art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997 sunt dispoziții speciale, care instituie un drept special salarial mai precis un adaos salarial (în sensul art.155 din Codul muncii, incident în temeiul art.1 din același cod). Acest adaos salarial special constă în majorarea coeficientului de ierarhizare cu 1/25 și se aplică asupra coeficientului de ierarhizare prevăzut de lege și avut de cadru didactic anterior trecerii în tranșa de vechime în învățământ de 30-35, 35-40, respectiv peste 40 de ani.
Prin urmare este evident și neîndoios faptul că adaosul salarial special se aplică la coeficienții de ierarhizare stabiliți de lege, și anume de anexa nr.2 cap.I lit.A (introdusă prin OUG nr.8/2000 pentru perioada 1 aprilie 2000 - 22 iunie 2006), respectiv de anexa 2 (introdusă prin OG nr.4/2006 pentru perioada ulterioară datei de 23 ianuarie 2006).
Apreciind asupra celor de mai sus instanța s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP
Recurentul a solicitat admiterea recursului declarat, modificarea sentinței atacate și respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor datorită lipsei calității procesual pasive a acestuia.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că cererea de chemare în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor este inadmisibilă în materia litigiilor de muncă întrucât între acesta și reclamanți nu există raporturi juridice de muncă. În același context se arată că responsabilitatea finanțării învățământului aparține autorității administrației publice locale MEF neavând nici o astfel de atribuție legală potrivit art.167 din Legea învățământului nr.84/1995.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive în sensul respingerii acesteia arătând că în cauză sunt incidente prevederile art.16 din HG nr.2192/2004 și art.13 din Legea nr.379/2005.
Potrivit art.16 din HG nr.2192/2004 "Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocateprin bugetele localeale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea,de labugetul de statși din alte surse, potrivit legii".
Potrivit art.13 din Legea 379/2005 Legea de Stat pentru anul 2006 " din taxa pe valoarea adăugată se alocă 9.703,4 milioane lei sume defalcate pentru bugetele locale, din care:. b) 6.101,0 milioane lei . din care 4.880,2 milioane lei pentru finanțarea cheltuielilor de personal din instituțiile de învățământ preuniversitar de stat ale comunelor, orașelor și municipiilor, potrivit anexei nr. 5;
Potrivit dispozițiilor art.167 din Legea nr.84/1995 "Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocateprinbugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea,de la bugetul de statși din alte surse, potrivit legii.
Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de baza și finanțarea complementară.
Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asiguraprin bugetelelocale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ,din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Finanțarea complementară asigură cheltuieli de capital, cheltuieli socialeși alte cheltuieli asociate procesului de învățământ.Finanțarea complementarăseasigură din bugetele localeși din alte surse, potrivit legii.
Finanțarea de bazăcuprinde următoarele categorii de cheltuieli:
a) cheltuieli de personal;
b) cheltuieli materiale si servicii;"
Din extrasul textului de lege redat anterior rezultă fără dubiu că recurentul se află în eroare în ceea ce privește sursele finanțării de bază astfel, din textul de lege citat rezultă că finanțarea de bază se faceprin bugetele locale de la bugetul de stat sau din alte venituri ale bugetelor locale.
Tot din textul de lege rezultă că finanțarea complementară se asigură exclusiv din bugetele locale însă această finanțare are în vedere cheltuielile de capital, cheltuielile sociale și alte cheltuieli asociate neavând astfel nici o legătură cu cheltuielile de personal ca parte integrantă a finanțării de bază.
Împrejurarea că finanțarea de bază și finanțarea complementară se fac pe bază de contract încheiat între directorul instituției de învățământ și primarul localității și se înscriu în bugetul de venituri și cheltuieli al unității de învățământ potrivit art.167 alin.13 din Legea nr.84/1995 nu este de natură a înlătura reglementarea citată anterior vizând sursa acestor venituri respectiv bugetul de stat prin bugetul local.
Având în vedere cele de mai sus instanța va respinge ca nefundat recursul declarat apreciind că instanța de fond a soluționat corect excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului MEF.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin M cu sediul în Tg-M str.-.- nr.1-3, împotriva sentinței civile nr.1752 din 27 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Mureș.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată azi, 4 martie 2008, în ședință publică.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp./14.03.2008.
Jud.fond:-
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
