Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 2204/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 2204
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Violeta Dumitru
JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta., cu sediul în municipiul B,- bis, sector 1 prin, cu sediul în Bulevardul nr. 35, - 27,. A, etaj 4, sector 3, în calitate de administrator judiciar al SC SA, împotriva sentinței civile nr. 514 pronunțată la 26 februarie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații reclamanți - și, domiciliați în comuna, sat, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, că prezentul recurs fost repus pe rol din oficiu de instanță, avându-se în vedere modificările art. 36 din Legea 85/2006.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, apreciază cauza în stare de judecată și după deliberare pronunțat următoarea decizie:
CURT E
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. 5593/120/ 31.10.2008 reclamanții - și au chemat în judecată pârâta. solicitand instantei obligarea pârâtei la plata contravalorii cotei de gaze prevăzută de art. 176 din CCM, obligarea la plata sumelor ce se acordau pentru aprovizionarea de toamnă prevăzute de art. 170 alin. 1 și 2 din CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră, sume reactualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective pe perioada 2005 - 2007; obligarea pârâtei să stabilească pentru fiecare reclamant și să acorde gratuit acțiunile la care aveau dreptul ca urmare a trecerii la o formă de privatizare, potrivit dispozițiilor art. 168 alin. 6 din CCM pe anii 2005 - 2007; obligarea pârâtei la plata beneficiilor conform CCM, pe anii 2005 - 2007.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat că sunt salariații pârâtei SA, astfel cum rezultă din carnetele de muncă,iar de la data nașterii acestor drepturi și până în prezent societatea nu s-a achitat de aceste obligații prevăzute în CCM pe anii 2005 - 2007.
Prin întâmpinarea formulată intimata a solicitat respingerea capătului de cerere privind acordarea cotei de profit pe excepția prescripției, prevăzută de art. 283 alin. 1 lit. e Codul Muncii, pe fond s-a solicitat respingerea petitului referitor la cota de profit, întrucât intimata a fost înființată în anul 2002, ca societate privată pe acțiuni, având o structură acționariatului bine definită, din care salariații nu fac parte.
S-a arătat că introducerea aprovizionării de toamnă-iarnă în salariile de bază ale reclamanților a operat în temeiul art. 168 alin. 3 din CCM /1997 și 1998 la nivel de unitate, a art. 176 din CCM la nivel de ramură precum și a faxurilor nr. 2328/08.10.1997, 2412/29.05.1998 și 2931/01.06.1998 ale SNP SA.
Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr. 514 din 26 februarie 2009 admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, obligând pârâta să plătească acestora suplimentările salariale reprezentând aprovizionarea toamnă iarnă pentru anul 2007, pentru perioadele efectiv lucrate de fiecare salariat, actualizate la zi. Prin aceeași sentință a respins celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
În contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate între SC SA - service SA și salariații reprezentați de pentru anii 2005, 2006 și 2007, nu sunt prevăzute suplimentările salariale referitoare la aprovizionarea de toamnă-iarnă din luna octombrie.
Se constată însă că în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură - grup de unități din industria petrolieră pentru anul 2007 la art. 170 alin. 1, se acordă salariaților SA suplimentări salariale cu ocazia unor evenimente deosebite: Paști, C și ziua petrolistului precum și pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă și luna octombrie.
Cum aceste dispoziții ale CCM/2007 la nivel de ramură sunt obligatorii pentru încheierea CCM la nivel de unitate, indiferent că sunt prevăzute ori nu acele suplimentări în CCM/2007, acestea devin obligatorii pentru SC SA.
Prin refuzul acordării lor, unitatea intimată a creat un prejudiciu material angajaților săi, inclusiv reclamanților și potrivit art. 269 Codul Muncii, va fi obligată în temeiul răspunderii civile delictuale să-i despăgubească pe petenți.
Așa fiind, în baza art. 170 alin. 1 din CCM la nivel de ramură, tribunalul a obliga intimata la despăgubiri bănești, reprezentând suplimentări salariale - primă pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă pentru anul 2007.
Cu privire la contravaloarea a 4000 mc gaze naturale pentru anii 2005, 2006 și 2007, instanța de fond apreciat că aceste suplimentări salariale nu a fost incluse în CCM la nivel de ramură și unitate pentru angajații SC service SA, neconstituind o obligație în acest sens.
De altfel, în CCM la nivel de unitate, încheiat între unitate și salariații săi pentru anul 1997, în art. 176 ( 1) se prevede că ajutorul material reprezintă contravaloarea a 4000 mc gaze naturale, ce se acordă fiecărui salariat va fi inclus în salariul de bază, printr-un act adițional.
În această situație, cum nici în CCM la nivel de ramură, unitate și act adițional nu s-a prevăzut expres obligația unității intimate să acorde acest ajutor material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale, tribunalul a respins ca nefondat acest capăt de cerere.
Mai mult, prin CCM încheiat la nivel de unitate, între patronat și salariații reprezentați de pentru anii 2005, 2006 și 2007, în art. 176 (1) se precizează că " ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensată prin CCM/1997, ceea ce rezultă că acest ajutor material a fost inclus în salariul de bază al angajaților.
Nu există nici un protocol ori act adițional la CCM pe ramură ori unitate prin care să se precizeze obligația intimatei la plata contravalorii cantității de 4000 mc gaze naturale.
Cu privire la acordarea unui număr de acțiuni gratuit fiecărui salariat, este adevărat că potrivit art. 168 alin. 5 din CCM la nivel de societate, acest drept expres prevăzut în sarcina SC SA " în situația trecerii la o formă de privatizare, salariații vor beneficia de un număr de acțiuni, negociate cu, acordate potrivit, precum și de facilități de participare directă la privatizare".
Numai că, prin protocolul nr. 814 din 10 octombrie 2008 încheiat între SC SA - service SA și se precizează în art.1 că mecanismul și procedura tehnică de distribuire cu titlu potrivit a acțiunilor către salariați ( inclusiv momentul inițierii procesului de distribuire) vor fi stabilite ulterior semnării prezentului Protocol de SA, în conformitate cu prevederile legale incidente.
Cum această procedură specială de acordare a acestor acțiuni nu a fost stabilită nici până în prezent, instanța de fond apreciat că restituirea lor salariaților este prematură.
Împotriva acestei sentințe, la data de 8 aprilie 2009 exercitat recurs pârâta SC SA B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Invocând cazul de recurs prevăzut de art.304 alin.1, pct.9 cod pr.civ, recurenta a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a legii constând în esență în faptul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale tuturor angajaților, începând cu anul 1997, conform telexului nr.2412/1998, astfel că a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ.Curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele care succed:
Reclamanții au fost salariați ai societății pârâte SC B fostă SC SA B - astfel cum rezultă din copiile carnetelor lor de muncă depuse atât la instanța de fond.
Dreptul salariaților de a beneficia, între altele, în luna octombrie de o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură este stabilit prin dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze pentru anul 2006 (filele 9-13 dosar fond).
Potrivit art.137 din același contract, evocat și corect interpretat de instanța de fond, unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază iar prin art.176 alin.6 s-a stabilit că adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
În acești termeni, cum reclamanții au susținut că suplimentarea salarială privind aprovizionarea de toamnă nu a fost inclusă în salariile lor, iar recurenta s-a apărat susținând contrariul, Curtea va verifica dacă instanța de fond a stabilit în mod legal și temeinic dreptul reclamanților la plata sumelor revendicate cu acest titlu pentru perioada anilor 2005-2006-2007, astfel cum s-a solicitat.
Pârâta a susținut și dovedit cu înscrisurile depus în recurs că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, inclusiv ale reclamanților-recurenți, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997 (denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de pe de alta s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997, conform art.168 alin.3 din contract (fila 28 dosar recurs).
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 1998 (fila 25) prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază - conform telexului nr.2412/1998 (fila 27 dosar recurs).
Acest înscris, emis și semnat de asemenea de SN SA, pe de o parte și pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată, și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
Curtea mai reține că prin Protocolul din 1 martie 2002 fost înființată societatea SC SA devenită actualmente SC care a preluat prin transfer tot personalul Sucursalei B cu toate drepturile și obligațiile acestuia inclusiv drepturile salariale astfel cum ele au fost majorate și indexate periodic, și în care a fost inclusă contravaloarea aprovizionării de toamnă-iarnă, potrivit cu cele arătate.
Drept consecință, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe unitate pentru perioada anilor 2005, 2006 și 2007 fost inclusă în salariile de bază ale reclamanților, astfel că în mod greșit instanța de fond le-a admis acest capăt de cerere.
În aceste circumstanțe, Curtea va admite recursul, modificând în parte sentința, va respinge și capătul de cerere privind aprovizionarea toamnă iarnă ca neîntemeiat, menținând restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta., cu sediul în municipiul B,- bis, sector 1 prin, cu sediul în Bulevardul nr. 35, - 27,. A, etaj 4, sector 3, în calitate de administrator judiciar al SC SA, împotriva sentinței civile nr. 514 pronunțată la 26 februarie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații reclamanți - și, domiciliați în comuna, sat, județul
Modifică în parte sentința în sensul că respinge capătul de cerere privind aprovizionarea toamnă iarnă ca neîntemeiat.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
/MD
7 ex/ 3.12.2009
dosar fond - al Trib.
-
Președinte:Violeta DumitruJudecători:Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
