Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 224/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 224
Ședința publică din 26 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol judecarea recursurilor declarate de Municipiul Târgu M, prin Primar, cu sediul în Târgu M, P-ța -, nr. 3, județul M și chematul în garanție Ministerul Educației, Cercetării și T, cu sediul în B, str. G-ral, nr. 28-30, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1700 din 14.10.2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că cele două recursuri sunt declarate în termen legal.
Instanța invocă din oficiu excepția inadmisibilității recursului declarat de Municipiul Târgu M, prin Primar și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1700/14 octombrie 2008, Tribunalul Mureșa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar Județean M, a Primarului municipiului Târgu M, a Consiliului Local al municipiului Târgu M, a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții, prin reprezentant legal Sindicatul " " Târgu M, în contradictoriu cu pârâții Liceul cu Program Sportiv " " Târgu M, Inspectoratul Școlar Județean M, Primarul municipiului Târgu M, Consiliul Local al municipiului Târgu M și, drept consecință:
- a obligat în solidar pârâții la plata în favoarea fiecărui reclamant a unei despăgubiri egale cu majorările salariale prevăzute de Legea nr. 220/2007 pentru perioada 01.01.2007 - 01.07.2007;
- a dispus că despăgubirile menționate vor fi actualizate în funcție de rata inflației, calculată începând cu data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale și până la data plății efective a debitului;
Prin aceeași hotărâre, s-a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de Inspectoratul Școlar Județean M în contradictoriu cu chemații în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Educației, Cercetării și T și, drept consecință, chemații în garanție au fost obligați să aloce în favoarea pârâtului Inspectoratul Școlar Județean M fondurile necesare plății în favoarea reclamanților a despăgubirilor obținute prin hotărâre.
În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut, cu privire la excepțiile invocate în cauză, următoarele:
Inspectoratul Școlar Județean M dispune de calitate procesuală pasivă, conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997, art. 142 lit. g din Legea nr. 84/1995, art. 33 alin. 7 și art. 38 alin. 5 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ, art. 2, art. 31 alin. 2 și art. 54 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de învățământ preuniversitar de stat pe județul M, deoarece acest pârât are atribuții specifice angajatorului, inclusiv în asigurarea efectuării legale a plății drepturilor bănești ale personalului didactic.
Consiliul local pârât are calitate procesuală pasivă, conform art.15 alin.1 și art.19 din Legea nr.273/2006, art.13 alin.1 din G nr. 32/2001, art.16 din Normele aprobate prin G nr.2192/2004 și art. 167 alin. 3 din Legea nr. 84/1995, acest pârât asigurând aprobarea în bugetul local a sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamante.
Primarul pârât dispune de calitate procesuală pasivă, conform art.63 alin.1 lit. c și alin.4 din Legea nr. 215/2001 și art. 20 alin.1 și alin. 4 din Legea nr. 500/2003, întrucât acest pârât îndeplinește funcția de ordonator de credite în privința sumelor solicitate de reclamante.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamanții sunt încadrați la unitatea școlară pârâtă, în funcția de cadru didactic în învățământul preuniversitar, având grad didactic
Prin anexa nr.2 a nr.OG11/2007, au fost stabiliți coeficienții de multiplicare pentru personalul didactic din învățământul preuniversitare, inclusiv pentru profesorii cu grad didactic I, începând cu luna ianuarie 2007.
Prin Legea nr. 220/2007, anexa nr. 2 nr.OG 11/2007 a fost aprobată cu modificări, fiind rectificați coeficienții de multiplicare pentru profesorii cu grad didactic I din învățământul preuniversitar, fără a se modifica și prevederile art. 9 din nr.OG 11/2007 privind aplicarea noii salarizări a cadrelor didactice începând cu luna ianuarie 2007.
În concluzie, prin Legea nr. 220/2007, legiuitorul a reglementat un raport juridic nou, de recalculare a drepturilor salariale, instituind drepturi salariale cu scadențe viitoare, constând în majorări salariale, iar nu în confiscări abuzive ale unor drepturi salariale licit dobândite anterior, deci problema retroactivității nu se pune. Același mecanism legislativ se întâlnește și în ipoteza acordării prin lege a unor despăgubiri în favoarea unor anumite categorii de cetățeni pentru prejudicii anterioare intrării în vigoare a legii, sau în ipoteza reconstituirii unor drepturi (cum ar fi dreptul de proprietate). În toate cazurile, valorificarea beneficiului acordat de lege (executarea raportului juridic nou instituit) se face pentru viitor.
Deci, legea nouă (Legea nr. 220/2007) nu se aplică faptelor și actelor juridice petrecute anterior intrării ei în vigoare ("facta praeterita") constând în faptul prestării muncii și în actul juridic al plății salariului pe perioada ianuarie - iulie 2007. Dimpotrivă, Legea nr. 220/2007 reglementează o "facta pendentia" și o "facta futura", constând în situația juridică nouă recunoașterii unor debite salariale (corelative dreptului la majorările salariale) și a scadenței acestora după intrarea în vigoare a legii noi, ca efect al rectificării de către legislativ a unor coeficienți de multiplicare salarială stabiliți inițial de Guvern.
Însă, pârâții au omis să aplice prevederile Legii nr. 220/2007, începând cu luna ianuarie 2007, încălcând și prevederile art. 154 - 155, art.161 - 164 alin.1 și 2 din Codul muncii, cauzând un prejudiciu salarial conform dispozițiilor art. 269 din Codul muncii.
În consecință, prima instanță a admis acțiunea astfel cum aceasta a fost formulată.
Cererea de chemare în garanție formulată de Inspectoratul Școlar Județean M în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Educației, Cercetării și T, a fost admisă în temeiul art. 123 din nr.OUG 32/2003, ale nr.HG 223/2005 și ale art. 16 din nr.HG 2192/2004 și art. 13 din cap. IV al Legii nr. 379/2005, aceștia răspunzând de finanțarea unităților de învățământ preuniversitar.
Împotriva hotărârii anterior descrise au declarat recurs Municipiul Târgu M, prin Primar și Ministerul Educației, Cercetării și
C dintâi a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii privind obligarea Primarului și a Consiliului Local Târgu M la plata drepturilor salariale pretinse în cauză, susținând că aceștia nu au calitate procesuală pasivă deoarece reclamanții nu sunt angajații lor.
S-a mai susținut că, în raport de prevederile art. 167 alin. 14 din Legea nr. 84/1995, obligația calculării drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar este responsabilitatea instituției de învățământ preuniversitar de stat, în procesul de întocmire a bugetului acesteia, situație în care Primarul Municipiului Târgu M și Consiliul Local Târgu M nu se află în culpă procesuală cu privire la neplata drepturilor salariale restante, solicitate de reclamanți, cu atât mai mult cu cât aceste diferențe salariale nu au rezultat din neîndeplinirea sarcinilor legale ale celor două instituții pârâte.
Recurentul Ministerul Educației, Cercetării și Tai nvocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, arătând, în cuprinsul memoriului de recurs, că instanța de fond a reținut în mod eronat prevederile nr.HG 2192/2004, deoarece dispozițiile acestui act normativ se aplică doar în județele pilot nominalizate prin nr.HG 1942/2004, or, județul M nu se află printre acestea.
S-a mai arătat că invocarea prevederilor nr.HG 223/2005 nu este legală, deoarece acest act normativ a fost abrogat prin nr.HG 366/2007, iar referirea în considerentele hotărârii la dispozițiile nr.OUG 32/2003 este străină de natura pricinii, întrucât vizează pregătirea populației pentru apărare.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării și T, s-a susținut că aceasta a fost în mod greșit admisă, deoarece în litigiile de muncă raporturile juridice se stabilesc între angajator și salariat, iar conform art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997, calitatea de angajator o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică. În plus, potrivit dispozițiilor art. 13 din nr.OUG 32/2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, iar nu din bugetul Ministerului Educației, Cercetării și
Cu referire la fondul cauzei, s- susținut că instanța de fond a încălcat prevederile Legii nr. 220/2007 și ale art. 15 alin.2 din Constituție, deoarece legea menționată a fost publicată în Monitorul Oficial al României la 17 iulie 2007, prin urmare a intrat în vigoare la 3 zile de la această dată, întrucât nu se înscrie în condițiile pentru retroactivitatea legii.
Examinând recursurile deduse judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041și 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării și T, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 142 din Legea nr. 84/1995 - Legea învățământului - Inspectoratul Școlar Județean M este organ administrativ descentralizat în teritoriu al Ministerului Educației, Cercetării și T, subordonat acestuia și ținut a pune în aplicare ordinele ministrului educației. Raportat la obiectul litigiului dedus judecății, Inspectoratul Școlar Județean Maa plicat cadrul legal din domeniul salarizării personalului didactic, astfel că în conformitate cu art. 60 Cod procedură civilă, în situația în care ar cădea în pretenții, cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării și T este fondată. Nu este de omis nici faptul că plata salariilor cadrelor didactice este asigurată de la bugetul de stat prin Ministerul Educației, Cercetării și T, care virează sumele prin consiliile locale și primării, de unde ulterior se alimentează conturile unităților de învățământ preuniversitar.( nr.HG 538/2001).
Instanța nu poate împărtăși punctul de vedere exprimat de recurent, conform căruia acesta nu are niciun fel de responsabilitate în ceea ce privește salarizarea personalului din învățământul preuniversitar, în contextul în care politicile de personal în sistemul de învățământ sunt în responsabilitatea acestui minister, iar o politică coerentă de personal la nivelul întregii țări nu poate să facă abstracție de una din componentele sale principale, și anume salarizarea personalului didactic. Mai mult, potrivit dispozițiilor Legii nr. 84/1995, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar cuprinde finanțarea de bază și finanțarea complementară, iar finanțarea de bază (care cuprinde și cheltuielile de personal) se asigurăprinbugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.(art.167 din Legea nr. 84/1995).
Argumentele aduse în cuprinsul memoriului de recurs, potrivit cărora instanța de fond a indicat în mod greșit prevederile nr.HG 223/2005, act normativ în prezent abrogat, vor fi înlăturate de către instanța de recurs, întrucât nr.HG 366/2007 a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 25 aprilie 2007. Prin urmare, în perioada de referință din litigiu au fost în vigoare ambele acte normative, nr.HG 223/2005 fiind succedată de nr.HG 366/2007.
Față de cele arătate, Curtea apreciază că susținerile pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și T, în calitatea sa de ordonator principal de credite, prin raportare la structurile din subordine și prin raportare la atribuțiile conferite de lege, nu pot fi primite, acest minister având calitate procesuală în cauză.
Criticile privitoare la invocarea greșită, de către instanța de fond, a prevederilor nr.HG 2192/2004, sunt întemeiate prin prisma dispozițiilor art. 2 din actul normativ menționat, însă eliminarea acestui temei legal nu are drept consecință înlăturarea argumentelor expuse mai sus și nu poate avea ca efect exonerarea Ministerului Educației, Cercetării și T de obligațiile ce îi revin potrivit dispozițiilor legale.
În același context, nu este fondată nici critica vizând reținerea unor motive străine de natura pricinii -constând în invocarea unui act normativ referitor la pregătirea populației pentru apărare (OUG nr. 32/2003), deoarece din ansamblul considerentelor care au determinat admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării și T rezultă că au fost avute în vedere dispozițiile legale referitoare la finanțarea unităților de învățământ preuniversitar. Prin urmare, indicarea prevederilor art. 123 din nr.OUG 32/2003 nu poate fi privită decât ca o eroare materială, în realitate fiind vizate dispozițiile art. XIII din nr.OUG 32/2001, pentru reglementarea unor probleme financiare ( printre care, și finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat ).
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de Ministerul Educației, Cercetării și T este apreciat ca nefondat, urmând a fi respins ca atare, potrivit dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă.
În privința recursului declarat de Municipiul Târgu M, prin Primar, Curtea a invocat excepția inadmisibilității, care va fi admisă pentru următoarele considerente:
Prin demersul juridic inițiat, reclamanții au chemat în judecată pârâții Liceul cu Program Sportiv " " Târgu M, Inspectoratul Școlar Județean M, Consiliul Local Târgu M și Primarul municipiului Târgu
În acest context, neavând calitate de parte în litigiu, Municipiul Târgu M nu are abilitarea legală de a uza de căile de atac împotriva hotărârii judecătorești pronunțate în contradictoriu cu alte persoane.
Chiar dacă recursul a fost declarat prin "primar", nu se poate aprecia că acesta din urmă are calitatea de recurent în cauză, deoarece din chiar modul de redactare a căii de atac rezultă că primarul a acționat în calitate de reprezentant al unității administrativ - teritoriale, conform art. 62 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, iar nu prin invocarea calității de pârât în cauză, ca și autoritate a administrației publice locale.
Pentru aceste considerente, recursul va fi respins ca inadmisibil, soluție care nu mai permite examinarea criticilor aduse hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de Municipiul Târgu M, prin Primar, cu sediul în Târgu M, P-ța -, nr. 3, județul M, și ca nefondat recursul declarat de Ministerul Educației, Cercetării și T, cu sediul în B, str. G-ral, nr. 28-30, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1700 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 februarie 2009.
Președinte Judecător Judecător
Grefier
Red.
Tehnored
2 exp./25.03.2009
Jud.fond:;
Asit.jud.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
