Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 228/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 228/
Ședința publică din 26 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin M, cu sediul în Tg. M, str. -. -, nr. 1-3, jud. M și Municipiul Tg. M, prin Primar, cu sediul în Tg. M, P-ța -, nr. 3, jud. M, împotriva sentinței civile nr. 473 din 27.03.2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că cele două recursuri sunt declarate în termen legal.
Instanța invocă din oficiu excepția inadmisibilității recursului declarat de Municipiul Tg. M prin Primar, și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța în baza actelor și probelor de la dosar reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 473 din 27 martie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Mureșa respins excepția inadmisibilității acțiunii, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, a Primarului municipiului Târgu-M și a Consiliului local al municipiului Târgu-M; a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Colegiul Economic "Transilvania" Târgu-M, Primarul municipiului Târgu-M, Consiliul local al municipiului Târgu-M și Ministerul Economiei și Finanțelor, obligând în solidar pârâții la plata în favoarea reclamantei a unei despăgubiri egale cu majorările salariale prevăzute de Legea nr. 220/2007 pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 1 iulie 2007, urmând ca aceste despăgubiri să fie actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective a debitului; a obligat Colegiul Economic "Transilvania" să rectifice înscrierile din carnetul de muncă al reclamantei în sensul acordării drepturilor salariale menționate; a respins cererile de chemare în garanție formulate de Municipiul Târgu-M în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Educației, Cercetării și
În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut, cu referire la excepțiile invocate în cauză, următoarele:
Consiliul local pârât are calitate procesuală pasivă, conform art.15 alin.1 și art.16 din nr.OUG 45/2003, art. XIII alin.1 din G nr. 32/2001, art.18 din G nr. 538/2001 și art. 167 alin. 3 din Legea nr. 84/1995, acest pârât asigurând aprobarea în bugetul local a sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamantă.
Primarul pârât dispune de calitate procesuală pasivă, conform art.68 alin.1 lit. f din Legea nr. 215/2001 și art. 20 alin.1 și alin. 4 din Legea nr. 500/2003, întrucât acest pârât îndeplinește funcția de ordonator de credite în privința sumelor solicitate de reclamantă.
Ministerul Economiei și Finanțelor dispune de calitate procesuală pasivă, conform art. 16 din HG nr. 2192/2004 și art. 13 din Cap.IV al Legii nr. 379/2005, acesta răspunzând de finanțarea unităților de învățământ preuniversitar.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamanta este încadrată la unitatea școlară pârâtă, în funcția de cadru didactic, având grad didactic
Prin anexa nr. 2 nr.OG 11/2007, au fost stabiliți coeficienții de multiplicare pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar, inclusiv pentru profesorii cu grad didactic I, începând cu luna ianuarie 2007.
Prin Legea nr. 220/2007, anexa nr. 2 nr.OG 11/2007 a fost aprobată cu modificări, fiind rectificați coeficienții de multiplicare pentru profesorii cu grad didactic I din învățământul preuniversitar, fără a se modifica și prevederile art. 9 din nr.OG 11/2007 privind aplicarea noii salarizări a cadrelor didactice începând cu luna ianuarie 2007.
În concluzie, prin Legea nr. 220/2007, legiuitorul a reglementat un raport juridic nou, de recalculare a drepturilor salariale, instituind drepturi salariale cu scadențe viitoare, constând în majorări salariale, iar nu în confiscări abuzive ale unor drepturi salariale licit dobândite anterior, deci problema retroactivității nu se pune. Același mecanism legislativ se întâlnește și în ipoteza acordării prin lege a unor despăgubiri în favoarea unor anumite categorii de cetățeni pentru prejudicii anterioare intrării în vigoare a legii, sau în ipoteza reconstituirii unor drepturi (cum ar fi dreptul de proprietate). În toate cazurile, valorificarea beneficiului acordat de lege (executarea raportului juridic nou instituit) se face pentru viitor.
Deci, legea nouă (Legea nr. 220/2007) nu se aplică faptelor și actelor juridice petrecute anterior intrării ei în vigoare ("facta praeterita") constând în faptul prestării muncii și în actul juridic al plății salariului pe perioada ianuarie - iulie 2007. Dimpotrivă, Legea nr. 220/2007 reglementează o "facta pendentia" și o "facta futura", constând în situația juridică nouă recunoașterii unor debite salariale (corelative dreptului la majorările salariale) și a scadenței acestora după intrarea în vigoare a legii noi, ca efect al rectificării de către legislativ a unor coeficienți de multiplicare salarială stabiliți inițial de Guvern.
Însă, pârâții au omis să aplice prevederile Legii nr. 220/2007, începând cu luna ianuarie 2007, încălcând și prevederile art. 154 - 155, art.161 - 164 alin.1 și 2 din Codul muncii, cauzând un prejudiciu salarial conform dispozițiilor art. 269 din Codul muncii.
În consecință, instanța a admis acțiunea astfel cum aceasta a fost formulată.
Împotriva hotărârii anterior descrise au declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Municipiul Târgu M, prin Primar.
Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP M, a solicitat admiterea recursului declarat, modificarea sentinței atacate, iar în urma rejudecării cauzei, în principal, respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor datorită lipsei calității procesual pasive a acestuia, iar în subsidiar respingerea acțiunii ca nefondată, cu citarea și comunicarea în continuare, a tuturor actelor de procedură față de acest minister, la sediul Direcției Generale a Finanțelor Publice
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că cererea de chemare în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor este inadmisibilă în materia litigiilor de muncă întrucât între acesta și reclamantă nu există raporturi juridice de muncă. În același context se arată că responsabilitatea finanțării învățământului aparține autorității administrației publice locale MEF neavând nici o astfel de atribuție legală potrivit art.167 din Legea învățământului nr.84/1995.
Pe de altă parte reclamanta în mod corect și-a îndreptat acțiunea față de instituția angajatoare și față de Consiliul Local al municipiului Târgu- și Primarul municipiului Târgu-M, deoarece potrivit art. 167 din Legea nr. 84/1995 finanțarea unităților de învățământ se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale.
Admiterea cererii de obligare a Ministerului Economiei și Finanțelor alături de ceilalți pârâți la plata drepturilor pretinse de reclamantă este nelegală deoarece împrejurarea că Ministerul Economiei și Finanțelor răspunde de elaborarea bugetului de stat nu poate constitui temeiul obligării acestei instituții la plata drepturilor salariale pretinse prin acțiune.
Referitor la acordarea diferențelor de drepturi salariale aferente perioadei 01.01.2007 - 01.07.2007, în procent de 10% din salariul de bază, prevăzut de Legea nr.220/2007 pentru aprobarea nr.OG 11/2007, recurentul a susținut că pretențiile reclamantei sunt nefondate și contrare principiului neretroactivității legii, consacrat de dispozițiile art. 1 Cod civil, și ale art. 15 alin. 2 din Constituția României, deoarece legea menționată a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 17 iulie 2007, intrând în vigoare, potrivit dispozițiilor art. 78 din Constituție, la 3 zile de la acest moment. Prin urmare, sporul pretins de reclamantă se impune a se aplica începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 220/2007, iar nu și pentru perioada anterioară.
Recurentul Municipiul Târgu-M a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii privind obligarea Primarului și a Consiliului Local Târgu M la plata drepturilor salariale pretinse în cauză, susținând că aceștia nu au calitate procesuală pasivă deoarece reclamanții nu sunt angajații lor.
S-a mai susținut că, în raport de prevederile art. 167 alin. 14 din Legea nr. 84/1995, obligația calculării drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar este responsabilitatea instituției de învățământ preuniversitar de stat, în procesul de întocmire a bugetului acesteia, situație în care Primarul Municipiului Târgu M și Consiliul Local Târgu M nu se află în culpă procesuală cu privire la neplata drepturilor salariale restante, solicitate de reclamanți, cu atât mai mult cu cât aceste diferențe salariale nu au rezultat din neîndeplinirea sarcinilor legale ale celor două instituții pârâte.
Examinând recursurile deduse judecății, prin raportare la motiv ele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041și 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Referitor la recursul Ministerului Economiei și Finanțelor, trebuie avut în vedere faptul că acest recurent este responsabil pentru finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat în temeiul dispozițiilor art. 167 alin.1 și 2 din Legea nr. 84/1995, conform cărora această operațiune se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, finanțarea cuprinzând atât, finanțarea de bază, cât și finanțarea complementară. Or, potrivit dispozițiilor art. 167 alin.5 din aceeași lege, în finanțarea de bază sunt cuprinse și cheltuielile de personal.
Aceeași responsabilitate a Ministerului Economiei și Finanțelor derivă, pentru perioada aflată în litigiu, și din prevederile art. 14 alin.4 din Legea nr. 486/2006, privind bugetul de stat pe anul 2007, precum și din cele ale art. 19 lit. a) din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, pârâtul-recurent coordonând acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, precum pregătirea proiectelor bugetare anuale și ale legilor de rectificare.
În plus, conform prevederilor art. 21 alin. 1 din Legea nr. 486/2006, cheltuielile privind despăgubirile acordate prin hotărâri definitive ale instanțelor judecătorești, se acoperă de către Ministerul Economiei și Finanțelor, pe bază de documente legale, din sumele prevăzute cu această destinație în bugetul de stat.
Din coroborarea prevederilor legale menționate, rezultă că pârâtul-recurent are calitate procesuală pasivă în cauză, atât sub aspectul opozabilității față de minister a hotărârii atacate, cât și sub aspectul punerii acesteia în executare.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea constată că abordarea primei instanțe este, de asemenea, corectă, sub acest aspect reținându-se următoarele considerente:
Prima instanță a dispus în mod corect acordarea majorărilor salariale prevăzute de Legea nr. 220/2007,nefiind încălcat principiul neretroactivității legii civile, invocat de către pârâții-recurenți, deoarece prin art. 9 din nr.OG 11/2007 s-a prevăzut aplicarea noii salarizări a cadrelor didactice începând cu luna ianuarie 2007.
Cum această ordonanță a fost aprobată cu modificări, prin Legea nr. 220/2007, însă doar sub aspectul coeficienților de multiplicare prevăzuți inițial - aceștia fiind majorați, iar nu și cu privire la data de început a aplicării noii salarizări (astfel cum s-a prevăzut prin art. 9 din ordonanță), este evident că prevederile legale menționate nu au fost aplicate în mod retroactiv.
În privința recursului declarat de Municipiul Târgu-M, prin Primar, Curtea a invocat din oficiu excepția inadmisibilității, care urmează a fi admisă pentru următoarele considerente:
Prin demersul juridic inițiat, reclamanții au chemat în judecată pârâții Colegiul Economic "Transilvania" Târgu M, Consiliul Local Târgu M, Primarul municipiului Târgu M și Ministerul Economiei și Finanțelor.
În acest context, neavând calitate de parte în litigiu, Municipiul Târgu M nu are abilitarea legală de a uza de căile de atac împotriva hotărârii judecătorești pronunțate în contradictoriu cu alte persoane.
Chiar dacă recursul a fost declarat prin "primar", nu se poate aprecia că acesta din urmă are calitatea de recurent în cauză, deoarece din chiar modul de redactare a căii de atac rezultă că primarul a acționat în calitate de reprezentant al unității administrativ - teritoriale, conform art. 62 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, iar nu prin invocarea calității de pârât în cauză, ca și autoritate a administrației publice locale.
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M și ca inadmisibil recursul declarat de Municipiul Târgu-M, prin Primar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M,str. -.-, nr. 1-3, județul M și ca inadmisibil recursul declarat de Municipiul Târgu-M, prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 473 din 27 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.
Tehnored.BI/2ex
Jud.fond:;;
-19.03.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
