Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 230/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.230
Ședința publică din data de 9 februarie 2010
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Simona Petruța Buzoianu
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, sector 1, Str.G-ral, nr. 11 bis prin administrator judiciar, cu sediul în B, sector 3,-, -7, Sc.A, etaj 4, împotriva sentinței civile nr.3096 din 8 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, G, A, și, toți cu domiciliul ales la Cabinet de avocat - P,-, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta-pârâtă a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, prin care s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, G, G, A, și au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata către fiecare reclamant a drepturilor bănești cuvenite și neacordate reprezentând diferența între salariul de bază minim pe care trebuia să-l aibă fiecare reclamant conform prevederilor CCM încheiat între patronat și sindicat și salariul efectiv acordat și înscris în carnetul de muncă, indicându-se pentru fiecare reclamant în parte sumele ce s-au cerut a fi acordate.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că au fost salariații SC SA, iar potrivit art.38 din Legea nr.53/2003, orice renunțare, tranzacție sau limitare a drepturilor salariale recunoscute de lege salariaților sunt lovite de nulitate, acest principiu fiind detaliat de prevederile art. 161 -165 din Legea nr.53/2003.
Au mai susținut reclamanții că potrivit art.128 alin.5 din CCM la nivel de unitate pe anii 2005-2008, în cadrul SC SA și al sucursalelor, salariul de bază minim este de minimum 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat, iar în art.129 alin.1 se prevede că la salariul astfel stabilit de art.128 alin.5, se aplică coeficienții de corecție corespunzători funcției de încadrare a fiecărui salariat.
S-a mai arătat că art.129 alin.4 din CCM statuează că valoarea salariului minim se stabilește prin negociere, conform anexei nr.3 și anexei nr.3 bis, anexa nr.3 stabilind categoriile de funcții, profesii, meserii, etc. pe care le clasifică într-o anumită grupă, iar anexa nr.3 bis reglementând nivelul salariului minim garantat la nivel de unitate, nivelul acestuia fiind precizat în funcție de grupele de muncă: A, B, C și
De asemenea, s-a învederat de către reclamanți că salariul de bază minim garantat în plată la SA se stabilește conform art.128 și 129 din CCM în raport de salariul minim brut pe țară garantat în plată, al cărui cuantum a fost indicat, pârâta nerespectându-și obligația contractuală de a plăti salariaților un salariu minim brut lunar de încadrare, astfel cum este reglementat de CCM, salariile reclamanților fiind sub minimul reglementat de acest contract.
Deși legal citată cu această mențiune, pârâta nu a formulat întâmpinare cu privire la acțiunea formulată.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.3096 pronunțată la 8 decembrie 2008, Tribunalul Prahova admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant diferențele salariale între salariul de bază minim pe care trebuia să- aibă fiecare conform prevederilor CCM și salariul acordat și înscris în carnetul de muncă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanții au fost încadrați la societatea pârâtă, iar potrivit art. 128 alin.5 din CCM, în cadrul societății pârâte și al sucursalelor, salariul minim este de 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat, dispozițiile art. 129 alin. stabilind că la salariul prevăzut de art. 128 se aplică coeficientul de corecție corespunzător funcției de încadrare a fiecărui salariat.
S-a mai reținut că prin anexa nr. 3 la contract se stabilesc categoriile de funcții, profesii, meserii pe care le clasifică într-o anumită grupă, iar anexa nr.3 bis reglementează nivelul salariului minim garantat, nivelul acestuia fiind precizat în funcție de grupele de muncă ce au fost menționate, salariul de bază minim garantat în plată la nivelul societății pârâte fiind stabilit potrivit art. 128 și 129 din CCM, raportat la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată.
În raport de considerentele ce preced, tribunalul a admis acțiunea în sensul celor mai sus arătate.
Ulterior, prin sentința nr.4/05.01.2009, Tribunalul Prahovaa admis în parte cererea de lămurire dispozitiv și de completare a sentinței nr.3096/08.12.2008 dispunând completarea sentinței în sensul obligării pârâtei la 100 lei cheltuieli de judecată către fiecare reclamant, respingând în rest cererea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr. 3096/08.12.2008 a declarat recurs, în termen legal, pârâta SC SA (fostă SC SA) criticând-o ca netemeinică și nelegală, invocând disp.art. 3041Cod pr. civilă.
Susține recurenta că tribunalul a obligat-o la plata diferenței salariale rezultată ca urmare a salarizării sub nivelul minim prevăzut de CCM, fără a lua în considerare apărările recurentei-pârâte referitoare la nivelul drepturilor salariale acordate în societate.
Astfel, arată recurenta, în data de 1.03.2002 a fost înființată SC SA B, societate-comercială cu capital social integral privat, specializată să asigure toate serviciile specifice necesare realizării în cele mai bune condiții a producției de petrol și gaze de către SNP SA.
Se mai învederează că prin protocolul încheiat la data de 1.03.2002 între SNP SA, SC SA și, s-a hotărât ca SC SA B să preia prin transfer tot personalul fostei Sucursale B, din structura SNP SA, cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute în CCM încheiat între SNP SA și.
Concluzionează recurenta că tuturor salariaților li s-au păstrat și drepturile salariale avute la data transferului și începând cu anul 2003, salariile de bază au fost stabilite conform art.129 alin.4 din CCM aplicabil și protocoalelor încheiate între administrație și sindicat, în aceste protocoale fiind stabilite cuantumuri care se folosesc pentru stabilirea sumelor care se acordă salariaților cu ocazia producerii unor evenimente deosebite, pentru salariul minim făcându-se precizarea că nu va influența nivele stabilite prin grilele de salarizare.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Deși legal citați cu această mențiune, intimații-reclamanți nu au formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat în cauză.
La termenul din 19 mai 2009, Curtea de APEL PLOIEȘTIa constatat suspendată de drept judecata recursului, în baza art.36 din Legea nr.85/2006, reținându-se că din cuprinsul certificatului eliberat de Tribunalul București în dosarul nr-, rezultă că prin sentința nr.1786/25.03.2009 s-a admis cererea unei societăți-creditoare și, în baza art.33 alin.6 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, s-a deschis procedura generală împotriva debitoarei SC SA, iar conform art.36 din Legea nr.85/2006, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor debitorului sau bunurilor sale.
Ulterior, ca urmare a modificărilor aduse art.36 din legea nr.85/2006, intervenite prin Legea nr.277/2009, de aprobare a OUG nr.173/2008, cauza a fost repusă pe rol pentru termenul din 10 noiembrie 2009, constatându-se la acel termen că nu mai este incident temeiul ce a condus la suspendarea judecății, impunându-se continuarea judecării recursului, în condițiile în care conform art.36 din Legea nr.85/2006, astfel cum a fost modificat, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau măsurile de executare silită, cu excepția căilor de atac declanșate de debitor, situație incidentă în speță.
Tot la termenul din 10 noiembrie 2009, față de lipsa nejustificată a părților la acel termen, instanța a dispus suspendarea judecării recursului, în temeiul art.242 alin.1 pct.2 Cod pr.civilă și, în urma solicitării recurentei, prin administrator judiciar, de repunere pe rol a cauzei, pricina fost repusă pe rol pentru termenul din 9 februarie 2010, solicitându-se de către recurentă și judecarea cauzei în lipsă.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
În conformitate cu disp.art.128 alin.5 din contractul colectiv de muncă la nivelul SC SA pe perioada în discuție în cauză, în cadrul SC SA și al sucursalelor, salariul de bază minim este de minimum 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat.
De asemenea, conform art.129 alin.1 din același contract colectiv de muncă la nivel de unitate, salariile de bază minime pe niveluri și funcții sunt cele rezultate din aplicarea la salariul de bază minim actualizat pe SC SA (conform art.128 din contract) a unor coeficienți minimi expres prevăzuți la literele a -
Totodată, art.129 alin.4 din contractul colectiv de muncă la nivel de societate stipulează că valoarea salariului minim pe SC SA se stabilește prin negociere cu pentru fiecare semestru, cu precizarea dacă aceasta se introduce (reașezarea salariilor) sau nu în grila stabilită conform anexei nr.3 bis, anexă în care se stabilesc limitele minime de salarizare corespunzătoare nivelurilor funcțiilor și meseriilor, existând mai multe niveluri de salarizare și făcându-se mențiunea că se aplică coeficienții la salariul minim de bază stabilit conf.art.128 din contractul colectiv de muncă.
Recurenta-pârâtă nu a făcut dovada că a acordat intimaților-reclamanți salariul cu respectarea dispozițiilor contractului colectiv de muncă la nivel de unitate mai sus menționate- dispoziții care sunt obligatorii pentru părți, conform art.243 Codul muncii - deși potrivit art.287 din același cod sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare, exigență căreia recurenta nu i-a dat curs.
Contrar susținerilor recurentei, aceasta nu a formulat nicio apărare la prima instanță în ceea ce privește acțiunea promovată.
Astfel, deși legal citată cu această mențiune la instanța de fond, pârâta nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare referitoare la acțiunea reclamanților, conform art.115 Cod pr.civilă și nu a invocat nicio apărare pe tot parcursul judecării pricinii la prima instanță, neprezentându-se în instanță la niciun termen de judecată.
Deși în recurs se face referire la existența unor protocoale încheiate între administrație și sindicat și care, în opinia recurentei, ar justifica respingerea acțiunii, la dosarul cauzei nu au fost depuse aceste protocoale, după cum nu s-a depus nicio altă dovadă din care să rezulte că recurenta și-ar fi respectat obligațiile asumate prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe perioada în discuție în cauza de față.
Concluzionând, pentru considerentele ce preced, Curtea privește recursul de față ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge, în cauză nefiind incident motivul de modificare a sentinței invocat de recurentă în motivarea recursului, sentința atacată fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, sector 1, Str.G-ral, nr. 11 bis prin administrator judiciar, cu sediul în B, sector 3,-, -7,.A, etaj 4, împotriva sentinței civile nr.3096 din 8 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanțiBucur, G, G, A, și, toți cu domiciliul ales la Cabinet de avocat - P,-, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 februarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Simona Petruța Buzoianu
--- - --- - -- -
Grefier
/VS
5 ex./ 25.02.2010
f--Trib.
, --
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120/2006
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Simona Petruța Buzoianu
