Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 231/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
Decizia Nr. 231/ Dosar Nr-
Ședința publică din 5 martie 2008
PREȘEDINTE: Maria Carmen Tică JUDECĂTOR 2: Ligia Vâlcu
- - JUDECĂTOR 3: Camelia
- judecător
grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Curtea de Conturi a României și Ministerul Economiei și Finanțelor prin C împotriva sentinței civile nr. 1443 din 7 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 28 februarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
In vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 5 martie 2008.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 1443/2007, Tribunalul Covasnaa admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanții și în contradictoriul cu pârâta Curtea de Conturi a României, și Ministerul Economiei și Finanțelor și pe cale de consecință:
A obligat pârâta Curtea de Conturi la plata sporului de 30% din indemnizația lunară pentru perioada 22.07.2002 - 26.04.2004 și respectiv 40% pentru perioada 27.04.2004 -27.07.2005 către reclamanți, după cum urmează:
- pentru reclamantul suma de 34611 lei;
- pentru reclamant suma de 33700 lei, sume care sunt deja actualizate la data de 6.11.2007.
Sumele de mai sus vor fi actualizate în continuare de la data de 6.11.2007 până la data efectuării plății în raport de dobânda legală.
A obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare acordării drepturilor către reclamanți.
În considerentele acestei hotărâri se menționează că în ceea ce privește excepția prescripției dreptului material al acțiune invocată de pârâta Curtea de Conturi a României privind drepturile bănești cu titlu de sporuri de 30%, respectiv 40% pentru perioada 22.07.2002-30.04.2004, aceasta va fi respinsă, față de Hotărârea nr. 185/22.07.2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și având în vedere că acțiunea a fost introdusă după ce în baza dispozițiilor art.2 alin.1 și 2 din nr.OG137/2000 s-a constatat o discriminare în acordarea drepturilor bănești solicitate de reclamanți, astfel încât nu sunt incidente prevederile art.3 din Decretul nr.167/1958 și art.283 al.1 lit.c din Codul muncii.
Este de observat că s-a inițiat un proiect legislativ pentru eliminarea discriminării privind salarizarea magistraților, fundamentat tocmai pe concluziile Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării prin aceasta recunoscând implicit existența unei discriminări directe în acest sens, iar faptul că acest proiect nu a fost aprobat încă nu este de natură să înlăture prejudiciul cauzat reclamanților prin această diferențiere de retribuire.
Instanța respins și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către Ministerul Finanțelor Publice, deoarece potrivit art.19 din Legea nr.500/2002, acesta, în calitate de ordonator principal de credite coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume, pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art.3 alin 1 pct.2 din HG208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerul Finanțelor Publice și a Agenției Naționale de Administrație Fiscală răspunde de elaborarea proiectului de bugetului de stat și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestui buget.
În ceea ce privește fondul cauzei instanța apreciază că solicitarea reclamanților este întemeiată pentru considerentele următoare: reclamanții, potrivit înscrierilor din carnetul de muncă (8-12, 89-99) au îndeplinit funcția de procurori financiari pe lângă Camera de Conturi C, în condițiile Legii nr.94/1992 de organizare și funcționare Curții de Conturi a României. Inițial salarizarea judecătorilor și procurorilor financiari s-a realizat în baza Legii nr. 94/1992, nr. 52/1991, nr. 50/1995, iar ulterior conform Legii 50/1996 privitor la salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, modificate prin OG 177/2002.
Astfel, în baza dispozițiilor art.28 alin 4 din nr.OUG43/2002, aprobată prin Legea nr. 503/2002, s-a stabilit acordarea unui spor de 30 % din indemnizația de încadrare lunară procurorilor din cadrul Parchetului Național Anticorupție și altor categorii de specialiști prevăzută de actul normativ susmenționat precum și judecătorilor care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție.
În urma modificării Nr.OUG43/2002 prin nr.OG24/2004 acest spor a fost majorat la 40% iar prin Legea nr.601/16.12.2004 a avut loc o nouă modificare a nr.OUG43/2002 în sensul extinderii sferei categoriilor de persoane care beneficiază de sporul susmenționat și la procurorii care participă la judecarea cauzelor de corupție, președintele, vicepreședintele, președinții de secții și judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, adjuncții săi și procurorii din Parchetul de pe lângă ÎCCJ.
Prin nr.OUG177/2002, și prin Legea nr.508/2004 se aplică un tratament diferențiat între magistrații care efectuează urmărirea penală și judecă fapte de corupție, între judecătorii, președintele, vicepreședintele, președinte de secții, judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție și ceilalți judecători, magistrați de la celelalte instanțe.
Începând cu data de 1.01.2005 în baza Legii art.24 al.7 din Legea nr.508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerul Publica Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism acest spor s-a acordat conducerii Parchetului de pe lângă ÎCCJ, procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel, procurorilor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, precum și procurorilor și judecătorilor care participă la judecarea cauzelor în care urmărirea penală a fost efectuată de către procurorii din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
Din analiza textelor legale susmenționate rezultă un tratament diferențiat privind modul de salarizare a diverselor categorii de magistrați după cum aceștia au sau nu competența de a instrumenta anumite categorii de cauze, iar majorarea salarială a fost acordată și acelor categorii de magistrați care nu participă efectiv în nici un fel la soluționarea infracțiunilor de corupție sau de criminalitate organizată.
OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare aprobată și modificată prin Legea nr.24/2004 stabilește că în toate cazurile de discriminare prevăzute în ordonanță, persoanele discriminate au dreptul să pretinde despăgubiri proporțional cu prejudiciul stabilit pentru restabilirea situației anterioare, sau anularea situației create prin discriminare potrivit dreptului comun.
Dacă legiuitorul ar fi prevăzut că pentru a beneficia de sporurile pretinse în cauză este necesară o specializare anume a magistraților (procurori sau judecători), un grad de complexitate sporită a cauzelor față de alte categorii de etc. s-ar fi justificat o asemenea ilegalitate de tratament, dar aceste condiții nu au fost prevăzute de legiuitor în actele normative respective, fiind inechitabile în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului și contrare principiilor acesteia.
Prin neacordarea acestor sporuri s-a creat o discriminare între judecătorii care compun completele specializate și ceilalți judecători sau procurori, discriminare recunoscută de altfel de către Ministerul Justiției, în calitate de inițiator de acte legislative în domeniul justiției, discriminare ce încalcă dispozițiile legale în materie, și anume: principiul egalității în fața legii consacrat de art.16 alin.1, art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului potrivit căruia este garantat dreptul tuturor salariaților la plată egală pentru munca egală și își găsește aplicabilitate și prin legislația internă, Legea nr.53/2003, nr.OG137/2000 aprobată prin Legea nr.48/2002 modificată prin Legea nr.27/2004.
În acest sens este și Hotărârea nr.185/22.07.2005 dată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării care a constatat existența unei discriminări directe potrivit art.2 din nr.OG137/2000 și s-a recomandat inițierea unui proiect de act normativ în vederea modificărilor discriminatorii, în sensul eliminării situației de inegalitate evidentă dintre cele două categorii de salariați.
Prin intrarea în vigoare la data de 1.04.2006 a nr.OUG27/29.03.2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, elementele de discriminare existente între magistrați au fost înlăturate.
Prin aplicarea dispozițiilor legale discriminatorii, reclamanților li s-a produs un prejudiciu. Legea nr.24/2004 pentru modificarea nr.OG137/2000 stabilește că:,în toate cazurile de discriminare prevăzută în prezenta ordonanță, persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare potrivit dreptului comun."
Față de aceste considerente, în raport și cu dispozițiile art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.20 și 53 din Constituția României precum și Hotărârea Consiliului pentru Combaterea Discriminării, instanța apreciază întemeiată cererea formulată și precizată de reclamanți, deoarece calitatea de procurori financiari este similară cu calitatea procurorilor din cadrul parchetelor, motiv pentru care o va admite doar în parte și va obliga pârâta Curtea de Conturi a României la plata drepturilor solicitate, respectiv 34.611 lei pentru reclamantul și 33.700 lei pentru reclamanta, potrivit dispozitivului prezentei, sume care sunt deja actualizate la data de 6.11.2007, potrivit calculelor Curții de Conturi a României - Direcția de a Financiare și Umane, (101-105).
Totodată instanța a avut în vedere perioada menționată în Decizia nr. VI din 15.01.2007 pronunțată de ÎCCJ din care rezultă perioada care se referă la sporul de 30%, respectiv 40%, sens în care s-a menționat în mod corespunzător perioada în dispozitivul sentinței, și nu conform solicitării reclamanților.
Potrivit art. 3 al.1 pct. 2 din HG nr. 208/2005 elaborează proiectul bugetului de stat, al legii anuale bugetare și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, dispoziții care se coroborează cu prev. art. 28 și următoarele din Legea 500/2002, sens în care instanța va obliga Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare achitării sumelor cuvenite reclamanților, deoarece instanțele judecătorești și parchetele sunt instituții publice din sistemul justiției care sunt finanțate de la bugetul de stat.
Referitor la actualizarea creanței cuvenită fiecărui reclamant în parte, fiind vorba de un drept personal, instanța constată că potrivit art. 1084 Cod civ. creditorul este îndreptățit să pretindă atât repararea pagubei suferite, reprezentând suma datorată cât și beneficiul de care a fost lipsit. În cauza de față reclamanții au solicitat actualizarea sumelor în raport de dobânda legală sens în care instanța va hotărî potrivit dispozițiilor legale, impunându-se o reparare integrală a prejudiciului suferit prin trecerea timpului, sens în care va admite și acest petit.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Curtea de Conturi și Ministerul Economiei și Finanțelor prin C, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 3041raportat la art. 304 pct. 6 și 9 Cod pr. civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs Curtea de Conturi menționează actele normative în baza cărora au fost stabilite drepturile salariale de procurori financiară, legi speciale care nu fac vorbire de sporul solicitat.
Pe de altă parte, procurorii financiari nu au judecat niciodată fapte de corupție pentru a fi îndreptățiți la acest spor.
Spre acest final, se solicită respingerea petiției.
Ministerul Economiei și Finanțelor prin C invocă greșita respingere a calității sale procesuale pasive, iar pe fond necesitatea respingerii acțiunii.
Recursurile sunt nefondate.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. VI din 2007 admis recursul în interesul legii și, pentru eliminarea oricărei discriminări a stabilit că drepturile salariale prevăzute de nr.OUG 177/2002, nr.OuG 43/2002, nr.OUG 24/2004 modificată prin Legea nr. 601/2004 se cuvin tuturor magistraților.
În ceea ce privește recursul Ministerului Economiei și Finanțelor, curtea reține că potrivit nr.HG 736/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, instanțele sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat, iar potrivit art. 131 pct. 1 din Legea nr. 303/2004 stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat. Prin art. 19 din Legea nr. 500/2002 - privind finanțele publice - se prevede că Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează activitatea de pregătire a proiectelor legilor bugetare anuale, al legilor de rectificare, astfel încât este necesar ca hotărârea să fie opozabilă acestei instituții care asigură fondurile necesare salarizării puterii judecătorești.
În ceea ce privește motivele de recurs, invocate pe fondul cauzei, curtea reține că, problema de drept ce stă la baza pretențiilor din acțiune a fost dezlegată prin decizia nr. VI/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul recursului în interesul legii, iar potrivit art. 329 alin. 3 teza ultimă din Codul d e procedură civilă, aceste dezlegări sunt obligatorii pentru instanțe.
Textul art. 304 pct. 6 Cod pr. civilă este inaplicabil speței.
Față de cele mai sus expuse, în temeiul art. 312 Cod pr. civilă recursurile vor fi respinse.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Curtea de Conturi a României și Ministerul Economiei și Finanțelor prin C împotriva sentinței civile nr. 1443/2007 a Tribunalului Covasna.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 5 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
--- - - - -
Grefier,
Red. - 10.03.08
Dact. - 20.03.08
2 ex.
Red. fond -
Președinte:Maria Carmen TicăJudecători:Maria Carmen Tică, Ligia Vâlcu, Camelia
