Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 2329/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2329/R/2008
Ședința publică din 26 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTORI: Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Sergiu
-
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul CENTRUL CLINIC DE DIAGNOSTIC SI TRATAMENT C împotriva sentinței civile nr. 1634 din 25 septembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamanta, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamanta intimată, lipsă fiind reprezentantul pârâtului recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 11 noiembrie 2008, prin registratura instanței, reclamanta intimată a depus la dosar întâmpinare.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamanta intimată solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate conform motivelor arătate în scris prin întâmpinarea depusă la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând reține că prin sentința civilă nr. 1634 din data de 25 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu de către instanță pentru perioada 01.01.2005-27.05.2005, s-a admis în parte cererea reclamantei în contradictoriu cu pârâtul Centrul de Diagnostic și Tratament C și în consecință a fost obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei reprezentând cel de al XIII -lea salariu aferent 2005, fost obligat pârâtul să plătească reclamantei contravaloarea a 20 tichete de masă lunar pe anul 2005 și pe anul 2006 proporțional cu timpul efectiv lucrat și s-a respins restul capetelor de cerere.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, în ce privește drepturile bănești aferente perioadei 01.01.2005 - 27.05.2005, în baza prevederilor Decretului 167/1958 coroborate cu prevederile art. 283, alin. 1, lit. c, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate, pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pentru toate aceste motive, instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu pentru perioada 01.01.2005 - 27.05.2005.
În conformitate cu prevederile art. 94, alin. 2, lit. a din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2005 - 2007 aplicabil părților, salariații societății pârâte au dreptul la plata celui de-al 13-lea salariu.
în materialitatea sa dreptul salariaților la încasarea celui de-al 13-lea salariu, pârâtul a formulat apărări vizând exclusiv aspecte organizatorice, de politică economică internă.
Susținerile pârâtului, potrivit cărora plata celui de-al 13-lea salariu aferent anului 2005 nu a fost efectuată pe considerentele lipsei de fonduri la nivelul societății, nu au putut fi reținute. Conform prevederilor art. 156., salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor. Aspectele legate de reorganizările societății pârâte și de lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale sunt aspecte ce exced cadrului procesual, ținând de latura managerială și de strictă organizare financiară internă a societății pârâte.
Dificultățile financiare exced forței majore, așa încât, ele puteau fi prevăzute și la momentul asumării obligației de către angajator. Fiind un drept asimilat salariului, plata celui de-al 13-lea salariu este o obligație a angajatorului, asumată prin semnarea Contractului Colectiv de Muncă, motiv pentru care instanța a admis acțiunea reclamantei și a dispus obligarea pârâtului la plata sumelor reprezentând cel de-al 13-lea salariu aferent anului 2005.
În ce privește plata contravalorii tichetelor de masă în favoarea reclamantei, pentru perioada anilor 2005 - 2006, instanța a apreciat, în mod similar, că în baza prevederilor art. 139 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură sanitară, pârâtului îi revenea obligația legală de a acorda tichetele de masă potrivit Legii nr. 142/1998.
Mai mult, prin Protocolul încheiat la 01 februarie 2006 s-a stipulat dreptul salariaților la un număr de 20 de tichete de masă/lună. Fiind o obligație legală, asumată în mod expres de angajator, ea trebuia în mod obligatoriu respectată.
În baza acelorași considerente, pârâtul a invocat dificultăți de ordin organizatoric în ce privește neacordarea tichetelor, necontestând existența dreptului obiectiv al salariaților. Susținerile legate de neprevederea în textul de lege a limitei minime a numărului de tichete ce se pot acorda unui salariat, nu pot fi reținute în speță în contextul celorlalte prevederi legale aplicabile.
În condițiile în care acordarea tichetelor către reclamantă nu mai este posibilă, instanța a obligat angajatorul la plata către reclamantă a contravalorii tichetelor de masă aferente perioadei anilor 2005 - 2006. Prin neacordarea acestor tichete de masă, reclamanta a fost prejudiciată în mod cert de angajator. Contextul legat de sursele de finanțare ale pârâtului și de lipsa fondurilor necesare, nu poate fi reținut.
Dat fiind faptul că reclamanta a trecut la pensie în baza Deciziei nr. - din 20 iunie 2006 ( 3), aceasta a solicitat obligarea pârâtei la plata indemnizației egale cu cel puțin un salariu de bază avut la data pensionării.
Instanța a respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat, întrucât nu există o prevedere legală care să reglementeze acordarea acestor drepturi.
Prevederile legale invocate de reclamantă privind salarizarea în sistemul sanitar, respectiv OUG115/2004 nu prevăd acordarea acestor drepturi.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Centrul Clinic de Diagnostic și Tratament C în termenul legal, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacată în sensul de a nu obliga Centrul Clinic de Diagnostic și Tratament C la plata celui de al XIII-lea salariu aferent anului 2005 și a contravalorii a 20 tichete de masă lunar pentru anul 2005-2006 cu excepția perioadei 01.01.2005-27.05.2005 proporțional cu timpul lucrat pentru reclamanta.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul a arătat că, în cadrul Centrul Clinic de Diagnostic și Tratament C finanțarea fiind exclusiv din venituri proprii, veniturile realizate în anul 2006 nu au permis acordarea celui de al 13 -lea salariu aferent anului 2005. Ministerul Sănătății nu asigură și finanțarea unităților sanitare care își fundamentează bugetul exclusiv pe venituri proprii, așa cum este cazul,unitate care nu are o finanțare suplimentară de la bugetul Ministerului Sănătății.
În anul 2006, din veniturile realizate a achitat exclusiv salariile pentru angajații săi precum și cheltuielile de întreținere ale clădirii, așa cum rezultă din situația veniturilor încasate de în anul 2006 și a cheltuielilor de personal și întreținere, depusă la dosar.
Acordarea în cursul anului 2006 al celui de al 13 -lea salariu aferent anului 2005 ar fi dus tocmai la încălcarea prevederilor Codului Muncii, art. 154 alin. 1 și 2, unitatea fiind în imposibilitatea financiară de a mai acorda salariile pentru munca prestată în oricare din lunile anului 2006.
Prin Sentința Civilă nr. 1634/2008 pronunțată de Tribunalul Clujs -a încălcat art. 139 din CCM la nivel de ramură socială, nerespectându-se prevederile Legii nr. 142/1998 și neținând cont nici de prevederile Legii nr. 125/2005 care cuprinde prevederile legal de salarizare a unităților sanitare. Legea nr. 142/1998 nu prevede posibilitatea legală de compensare a valorii tichetului de masă cu sumele de bani eferente. De asemenea, nici Ordonanța de Urgență nr. 115/2004, aprobată prin Legea nr. 125/2005 nu prevede posibilitatea legală pentru această compensare în bani.
La fel, nici în contractul colectiv de muncă pe ramură sanitară nu este stipulată posibilitatea legală de compensare în bani a contravalorii tichetelor de masă precum nici numărul de tichete de masă pe care angajatorul este obligat să le acorde lunar angajaților.
Prin întâmpinare, intimata reclamantă a solicitat plata în favoarea sa, a sumei reprezentând cel de al 13 -lea salariu aferent anului 2005, plata în favoarea sa, a contravalorii a 20 tichete de masă lunar cuvenite pe anul 2005 și pe anul 2006 proporțional cu timpul efectiv lucrat și la plata cheltuielilor de judecată, precum și plata penalităților aferente perioadei de întârziere a plății până la data efectivă a acesteia și judecarea cauzei și în lipsa sa.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate (care pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă), Curtea reține următoarele:
Recurenta are obligația plății tuturor drepturilor salariale cuvenite intimatei-reclamante, aspectele de ordin administrativ sau financiar neputând afecta existența sau cuantumul drepturilor imperativ prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă aplicabile.
Astfel, în mod legal și temeinic prima instanță a reținut că în conformitate cu art. 94 alin. (2) lit. a) și 139 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară reclamanta trebuia să beneficieze de al 13-lea salariu aferent anului 2005, respectiv de tichete de masă aferente anilor 2005-2006.
Referitor la compensarea contravalorii tichetelor de masă, Curtea reține că deși nu este prevăzută nici de Legea 142/1998 sau de OUG 115/2004, în condițiile în care reclamanta nu a beneficiat de tichete de masă în perioada 2005-2006, deși era îndreptățită să beneficieze, singura posibilitate legală este aceea de a se compensa valoarea acestor tichete.
Art. 23 din OUG 115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar prevede în mod expres că personalul încadrat în unitățile sanitare publice finanțate din venituri proprii realizate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate beneficiază lunar de maximum 20 de tichete de masă. Drept urmare, susținerile recurentului în sensul că nu se prevede în contractul colectiv de muncă care este numărul de tichete care trebuie să îi fie acordate reclamantei sunt apreciate ca neîntemeiate de către C, în condițiile în care conform art. 238 din Codul muncii la încheierea contractului colectiv de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au caracter minimal.
Având în vedere aceste considerente, se reține că tribunalul a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale menționate anterior, astfel încât în cauză nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În consecință, conform art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Centrul Clinic de Diagnostic și Tratament C împotriva sentinței civile nr. 1634 din 25 septembrie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, care va fi menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Centrul Clinic de Diagnostic și Tratament C împotriva sentinței civile nr. 1634 din 25 septembrie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
RED.
DACT.
2 EX/22.12.2008.
JUD.FOND:,.
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Sergiu
