Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 236/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.236/
Ședința publică din 24 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE "CFR" cu sediul în B,-, sector 1 împotriva sentinței civile nr.1558/26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata FEDERAȚIA "FEROVIARA" B - reprezentant legal al reclamanților G, A, G, A, L, G, G, A, A, ROMI, A, G, A, S, G, cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: pentru intimata FEDERAȚIA "FEROVIARA" B - reprezentant cu delegație la dosar, lipsă fiind recurenta-pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE "CFR" SA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că intimata a depus la dosar întâmpinare în două exemplare și practică judiciară;după care:
Reprezentantul intimatei FEDERAȚIA "FEROVIARA" Bad epus la dosar împuternicire, procedându-se totodată la legitimarea acestuia, posesor al seria - nr.- eliberată de Poliția mun.B la data de 18.07.2000.
Întrebat fiind reprezentantul intimatei FEDERAȚIA "FEROVIARA" B precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri reprezentantului intimatei FEDERAȚIA "FEROVIARA"
Reprezentantul intimatei FEDERAȚIA "FEROVIARA" B solicită respingerea recursului declarat de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE "CFR" B ca nefondat, pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1558/26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții G, A, G, A, S, I, L, G, G, -, A, A, ROMI, A, G, A, S, G, prin reprezentant legal FEDERAȚIA FEROVIARE()-B în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE "CFR" SA
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților G, A, G, A, S, I, L, G, G, -, A, A, ROMI, A, G, A, S, G, ajutorul material aferent Zilei pe anii 2006, 2007 (diferența neachitată), 2008, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației începând cu data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantelor și - ajutorul material aferent Zilei pe anul 2008, sumă ce va fi actualizată cu rata inflației începând cu data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei ajutorul material aferent Zilei pe anii 2007 (diferența neachitată) și 2008, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației începând cu data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective.
A fost respinsă cererea de acordare a ajutorului feroviar, pentru anii 2006, 2007 formulată de reclamantele și -.
A fost respinsă cererea de acordare a ajutorului feroviar, pentru anul 2006, formulată de reclamanta.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.2198/121/22.04.2009 pe rolul Tribunalului Galați, reclamanții G, A, G, A, S, I, L, G, G, -, A, A, ROMI, A, G, A, S, G, prin reprezentant legal FEDERAȚIA FEROVIARE()-B, au solicitat obligarea pârâtei COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE "CFR" SA B, la plata ajutorului material aferent Zilei pe anii 2005-2006,2007-2007; 2007- 2008, sume actualizate cu rata inflației începând cu data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective.
În fapt, au susținut că sunt angajați ai societății pârâte. Conform art. 64 alin.1 și respectiv 65 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2005-2008, pârâta s-a obligat să acorde salariaților săi un ajutor material de Ziua, adică echivalentul unui salariu de bază pe fiecare an, la nivelul clasei unu de salarizare.
Pârâta nu a respectat obligația asumată prin Contractul Colectiv de Muncă și nu a acordat niciodată acest stimulent, cu excepția anului 2007, când a plătit suma de 100 lei.
Având în vedere disp. art. 243 Codul Muncii potrivit cu care executarea contractului este obligatorie pentru părți, reclamanții solicită obligarea pârâtei la plata ajutorului material cuvenit potrivit art.64 și respectiv 65 din Contractul Colectiv de Muncă.
În susținerea acțiunii au solicitat proba cu acte.
La data de 30.09.2009, pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Galați în raport de sediul reprezentantului reclamanților.
Această excepția a fost respinsă la data de 25.08.2009, cu motivarea că disp. art. 284 Codul Muncii nu se aplică și reprezentantului legal.
Prin întâmpinare, pârâta a recunoscut că și-a asumat obligația de a plăti reclamanților un ajutor material de Ziua, însă acesta nu a fost acordat datorită faptului că fondul de salarii a fost limitat.
Analizând actele și lucrările dosarului, a constatat că acțiunea este fondată în parte pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 64 alin.1 și respectiv 65 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă, pe anii 2005-2008, reclamanții beneficiază de un ajutor material de Ziua, adică echivalentul unui salariu de bază pe fiecare an, la nivelul clasei unu de salarizare.
Acest drept a fost recunoscut de pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosar,dar și prin plata parțială a ajutorului cuvenit pe anul 2007.
Potrivit art. 236 alin.4 Codul Muncii contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților și constituie izvor de drept. Câtă vreme pârâta nu a dovedit că salariații săi sunt exceptați de la stimulentul material solicitat prin prezenta acțiune, datorează reclamanților acest drept salarial și nu se poate exonera de la plată pe motive financiare. În sarcina pârâtei sunt aplicabile disp. art.40 alin.2 lit. Codul Muncii.
Din adeverințele depuse la dosar, rezultă că majoritatea reclamanților îndeplinesc condițiile de acordare a stimulentului material cu următoarele excepții: reclamantele și -, în perioada decembrie 2005-noiembrie 2007, s-au aflat în concediu pentru creștere copil.
Ca urmare, în perioada menționată contractul de muncă a fost suspendat. Art. 64 alin.1 și respectiv 65 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă, pe anii 2005-2008, exclude plata ajutorului feroviar pentru acei salariați ale căror contracte de muncă au fost suspendate.
În consecință cele două reclamante au dreptul la ajutorul material aferent Zilei numai pe anul 2008.
Reclamanta s-a aflat în aceiași situație dar pe perioada decembrie 2005-decembrie 2006.
Pentru aceleași considerente a fost acordat numai ajutorul material aferent Zilei pe anii 2007 (diferența neachitată) și pe anul 2008.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs pârâta Compania Națională de Ferate "CFR" B, criticând-o pentru următoarele motive:
A invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Galați, calitatea procesuală aparținând Federației Feroviare al cărui sediu se află în B, fapt ce atrage competența Tribunalului București ca instanță în a cărei circumscripție reclamanta își are sediul.
A invocat practica judiciară în acest sens.
Pe fondul cauzei, a invocat prevederile art.65 prima liniuță din CCM 2007-2008, valorile claselor de salarizare precum și modalitățile concrete de stimulare a salariaților stabilindu-se de comun acord cu sindicatele reprezentative, ținându-se seama de posibilitățile financiare ale companiei și de prevederile legale.
A învederat faptul că a fost agent economic monitorizat în sensul prevederilor nr.OUG79/2001 pe perioada anilor 2006 - 2008, fiind companie națională la care statul este acționar majoritar.
Au fost stabilite astfel plafoane trimestriale referitoare la fondul de salarii și la numărul mediu de personal care reprezintă limite maxime pentru a nu fi depășit fondul de salarii aprobate, acordarea ajutorului material către salariați fiind mai mare pe anul 2006, obligație îndeplinită pe anul 2007 iar pe anul 2008 până la concurența sumei de 100 lei/salariat, fiind în imposibilitate de a acorda ajutoare altele decât cele menționate și care au fost efectiv plătite salariaților.
A invocat teoria impreviziunii determinată de schimbarea împrejurărilor de executare a obligației și care nu a putut fi anticipată, devenind o obligație imposibil de executat.
Principiul forței obligatorii a convenției se circumscrie legii, obligația angajatorului de a achita drepturile pretinse de reclamantă fiind condiționată de încadrarea în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, fondul alocat drepturilor salariale fiind limitat, fapt cunoscut de organizațiile sindicale și de reclamantă.
A solicitat admiterea recursului, casarea în întregime a sentinței civile și trimiterea cauzei spre judecată instanței competente, respectiv Tribunalul București.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.3, 9, art.3041și art.312 al.3 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată de Federația Feroviare B în numele membrilor de sindicat a solicitat respingerea excepției și a recursului ca nefondate, cu menținerea sentinței civile ca fiind legală și temeinică.
A depus practică judiciară.
Examinând recursul astfel declarat pe baza motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art.3041Cod procedură civilă, curtea îl apreciază ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Critica vizând necompetența teritorială a Tribunalului Galați în soluționarea la fond a cauzei nu poate fi primită.
Este adevărat că dispozițiile speciale înscrise în art.284 al.2 Codul Muncii stabilesc că judecarea conflictelor de muncă, cum este și cauza de față, să se realizeze de instanța competentă în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori după caz, sediul.
Numai că în speță, calitatea de părți în proces și explicit calitatea de titulari ai drepturilor bănești solicitate, revine membrilor de sindicat și nu Federației Feroviare - B care are calitatea de reprezentant al acestora.
Potrivit art.28 din Legea nr.54/2003 a Sindicatelor, organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiuni în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză.
Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată.
Din însăși petitul cererii de chemare în judecată rezultă formularea acțiunii în numele membrilor de sindicat privind acordarea ajutorului material aferent Zilei pentru anii 2006-2008, respectiv un salariu de bază pentru fiecare an, actualizat cu rata inflației la data plății efective.
Ca atare, stabilirea instanței competentă teritorial la soluționarea litigiului se realizează funcție de domiciliul sau reședința titularilor drepturilor pretinse și nu după sediul reprezentantului care, de altfel, nu acționează în proces în nume propriu.
Referitor la fondul cauzei, prin admiterea în parte a acțiunii în mod legal și temeinic prima instanță a obligat angajatorul la respectarea obligației asumată prin contractele colective de muncă.
Potrivit art.243 din Codul Muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
Neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Nu se pot reține argumentele recurentei CNCF "CFR" SA privind circumstanțele economico-financiare, întrucât acestea nu îl exonerează pe debitor de îndeplinirea obligației pe care și-a asumat-
Dispozițiile art.1156 al.ultim cod civil nu sunt aplicabile în cauză, întrucât acest articol se referă la situația când obiectul obligației este un corp cert și determinat, ceea ce nu se poate spune despre obligația de plată a unei sume de bani.
În situația în care societatea a constatat că nu se poate încadra în buget și nu mai poate achita drepturile promise avea posibilitatea să renegocieze cu sindicatele contractul colectiv de muncă, dar nu poate invoca acum lipsa resurselor ca motiv de neîndeplinire a obligației asumate.
De asemeni, instanța de fond nu a prevăzut un cuantum concret al drepturilor bănești, în dispozitivul hotărârii fiind stabilită obligația recurentei-pârâte de a plăti reclamanților membri de sindicat drepturile bănești aferente " Zilei " din anii 2006, 2007(diferența neachitată) și 2008, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației începând cu data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective.
Ca atare, întinderea acestor drepturi excede cadrului procesual, reprezentând o problemă de punere în executare, iar în cadrul unei asemenea proceduri va fi eventual analizat cuantumul sumelor efectiv datorate, urmare a aplicării prevederilor at.64 prima liniuță și art.65 prima liniuță din Contractele Colective de Muncă încheiate între părți, pentru perioada în care instanța de fond le-a stabilit ca fiind datorate.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioadele pentru care i-a fost prevăzută existența prin contractele colective de muncă.
Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de realizarea drepturilor lor, pentru perioadele în care acestea au fost prevăzute.
În consecință, pentru toate considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art.312 al.1 Cod procedură civilă, va fi respins ca nefondat recursul declarat de pârâta Compania Națională de Ferate "CFR" B împotriva sentinței civile nr.1558/26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE "CFR" cu sediul în B,-, sector 1 împotriva sentinței civile nr.1558/26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 24 Februarie 2010.
Președinte, | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/17.03.2010
Tehnored./4 ex./ 18 Martie 2010
Fond:-
Asistenți jud.-C--
Com. 2 ex.părți/
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
