Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 2401/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr.2401/R/2008
Ședința publică din data de 9 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 2: Gabriella Purja vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 3: Adrian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul precum și recursul pârâtei DIRECȚIEI JUDEȚENE DE PAZĂ BNî mpotriva Sentinței civile nr. nr. 498 din 29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent, lipsind reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că reclamantul a înregistrat la dosarul cauzei, la data de 2 2008, întâmpinare la recursul declarat de pârâtă.
Reclamantul prezent depune la dosar ultima decizie de pensionare și arată că înțelege să susțină recursul și întâmpinarea nemaiavând alte cereri de formulat.
Nefiind cereri prealabile sau de altă natură, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reclamantul soliuicită a-i fi admis recursul, astfel cum l-a formulat în scirs, cu cheltuieli de judecată în sumă de 30 lei reprezentând contravaloare transport la instanță și redactarea materialelor depuse la dosar (copii xerox, etc.). Învederează instanței că nu a contestat decizia în baza căreia a încetat raporturile de muncă în cursul lunii august 2008. Consideră că decizia de pensionare se aplică din 4 septembrie 2008 și în acest caz temeiul încetării raporturilor de muncă îl constituie pensionarea. Cu privire la recursul pârâtei solicită respingerea acestuia.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului declarat:
Prin sentința civilă nr.498/29 sept.2008, Tribunalul Bistrița -N respinge ca neîntemeiată cererea având ca obiect obligarea la plata indemnizației de pensionare formulată de reclamantul, domiciliat în B, împotriva pârâtei Direcția Județeană de Pază B-
S-a admis cererea formulată de același reclamant și s-a constatat nulitatea dispoziției de reținere a sumei de 705,04 lei și a fost obligată pârâta la plata sumei de mai sus către reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajatul pârâtei în perioada 15 iulie 1998 - 4 sept. 2008 în temeiul unui contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată.
În temeiul art.65 alin.1 din muncii raporturile de muncă dintre părți au încetat locul de muncă al reclamantului fiind desființat.
În nota de lichidare întocmită de angajator s-a înscris un debit de 705,04 lei în sarcina reclamantului, reprezentând echivalentul a 8 zile de concediu efectuat și plătit, în condițiile în care, față de data încetării raporturilor de muncă reclamantul nu avea acel drept.
În temeiul art.270 alin.1 muncii, salariații răspund patrimonial potrivit principiilor răspunderii contractuale iar potrivit art.272 alin.1, salariatul care a încasat o sumă nedatorată, este obligat să o restituie.
Întrucât reclamantul nu a consimțit la restituirea sumei și având în vedere dispozițiile cuprinse în art.33 alin.2 din Contractul colectiv de muncă, conform cărora indemnizația de concediu încasată nu se restituie în caz de pensionare și faptul că debitul nu a fost constatat printr-o hotărâre judecătorească s-a constatat nulitatea conținutului notei de lichidare cu privire la suma de 705,04 lei pârâta fiind obligată aop lăti reclamantului.
Cu privire la plata indemnizației de pensionare prev. de art.26 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, s-a reținut că reclamantul s-a pensionat în anul 1996 în temeiul deciziei emise de Serviciul de Pensii al Ministerului d e Interne, dar a lucrat și după pensionare.
Contractul de muncă încheiat cu pârâta în anul 1998 încetat la 14 aug. 2008 ca urmare a concedierii, în temeiul art.65 alin.1 muncii (desființarea locului de muncă).
Decizia de desfacere a contractului de muncă este definitivă, nefiind contestată de reclamant.
Întrucât raporturile de muncă nu au încetat ca urmare a pensionării, reclamantul nu este îndreptățit la primirea indemnizației prev. de art.26 din pe unitate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul și pârâta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivele aflate la 9-10 reclamantul a arătat că, art.26 din pe unitate care prevede că salariații care se pensionează beneficiază de o indemnizație egală cu salariul avut în luna pensionării, nu condiționează acordarea acelei indemnizații de motivele încetării contractului individual de muncă.
Indemnizația reprezintă o compensație pentru activitatea desfășurată la angajator și de ea beneficiază acei salariați la care le-a încetat contractul individual de muncă, indiferent din ce motive, care ulterior fac dovada că s-au pensionat în condițiile Legii 19/2000.
Întrucât îndeplinește condițiile de vârstă și stagiu de cotizare, reclamantul a solicitat pensionarea, în temeiul Legii 19/2000, cererea fiindu-i soluționată favorabil. În această situație, era îndreptățit la încasarea indemnizației solicitate, hotărârea primei instanțe prin care acțiunea a fost respinsă sub acest aspect, fiind nefondată.
Pârâta, în motivele aflate la 2-3, solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii în întregime a acțiunii.
Aceasta, întrucât reclamantul a beneficiat de întreaga indemnizație de concediu dar, i-a încetat raportul de muncă, fiind obligat a restitui diferența de concediu de odihnă pentru perioada nelucrată.
În această situație, cuprinderea sumei datorate în nota de lichidare este rezultatul scăderii din sumele datorate a sumelor necuvenite ca indemnizație de concediu pentru perioada sept. - 2008, în care reclamantul nu a mai lucrat, nefiind necesară obținerea unei hotărâri judecătorești în acest caz.
Recursurile nu sunt întemeiate.
Așa cum însuși reclamantul recunoaște și rezultă din dosar, raporturile sale de muncă cu instituția pârâtă au încetat ca urmare a desființării locului de muncă, în temeiul art.65 alin.1 muncii.
Chiar dacă ulterior, reclamantul a devenit beneficiar al pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, acest aspect nu schimbă temeiul juridic al dreptului de a beneficia de compensația egală cu salariul avut, întrucât conform art.26 din Contractul colectiv de muncă (49) se prevede că salariațiicare se pensioneazăprimesc acel drept, or, reclamantului i-a încetat raportul de muncă în temeiul Deciziei nr.63/7 august 2008, în baza art.65 alin.1 muncii (68).
Cererea de pensionare a fost adresată de către reclamant Casei Județene de Pensii B la 25 august 2008, dată la care reclamantul nu mai avea calitate de angajat, el nu se mai poate prevala de dispozițiile contractului colectiv de muncă în ceea ce privește drepturile și respectiv obligațiile prevăzute.
În consecință, prima instanță în mod corect a respins capătul de cerere privind plata indemnizației prev. de art.26 din Contractul colectiv de muncă, recursul reclamantului fiind nefondat.
Cât privește recursul instituției pârâte se constată că și acesta este nefondat, întrucât prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor Codului muncii vizând răspunderea angajaților prev. de art.270 muncii.
Prin hotărârea pronunțată instanța s-a pronunțatnumai cu privire la nelegalitatea dispoziției de reținere, raportat la modalitățile legale de recuperare aeventualelorsume încasate pe nedrept, astfel că, criticile referitoare la obligația reclamantului de a restitui diferența de indemnizație de concediu de odihnă pentru perioada nelucrată (septembrie - 2008) nu vor fi analizate, fiind străine pricinii.
Întrucât, conform considerentelor avute în vedere de prima instanță completate cu cele mai sus reținute, sentința este legală și temeinică, recursurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursurile declarate de reclamantul și pârâta DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE PAZĂ BNî mpotriva sentinței civile nr. 498/F din 29 sept. 2008 Tribunalului Bistrița N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
Red.GP
Dact./2ex./04.02.2009
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Gabriella Purja, Adrian
