Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 2416/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 1663/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2416R
Ședința publică de la 10 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Zuluf Petronela Iulia
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind recursul formulat de recurentul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.390 din 21.01.2008 pronunțată de Tribunalul București secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.30893/3/LM/2007 în contradictoriu cu intimații MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, S (), G, (), -, (), având ca obiect-drepturi bănești creșteri salariale de 5%,2% și 11%.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Curtea constatând cauza în stare de judecată și având în vedere
faptul că s-a solicitat judecarea pricinii în lipsă, o reține spre
soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.390/21.01.2008, pronunțată de către Tribunalul București -Secția a VIII-, în dosarul nr-, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată din oficiu pentru pârâtul Ministerul economiei și Finanțelor și, pe cale de consecință, a respins acțiunea formulată împotriva acestui pârât pentru lipsa calității procesuale pasive.
A admis acțiunea privind pe reclamanții, S (), (), -, I, (), și - prin mandatar, în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, MINISTERUL JUSTIȚIEI, în parte.
A obligat pârâții la plata către fiecare reclamant a creșterilor salariale prev.OG nr. 10/2007, începând cu 01.01.2007, sumă actualizată cu indicele de inflație la data Ia trebuie acordată și până la introducerea cererii de chemare în judecată, precum și la dobânzii legale aferente de la data formulării prezentei acțiuni - 14.09.2007 până la plata efectivă.
A obligat pârâții la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, reclamanții au calitatea judecători.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive in privința paratului Statului R prin Ministerul Economiei si Finanțelor, instanța a reținut ca prezenta cauza are ca obiect drepturi bănești decurgând din raporturile de munca. Prin urmare, paratul Statul Român prin Ministerul Economiei si Finanțelor nu poate justifica prezenta in cauza in calitate de parat, in condițiile inexistentei raporturilor de munca intre reclamanți si aceasta instituție astfel incat excepția este fondata.
Pe fond, s-a apreciat că acțiunea reclamanților este intemeiata. Astfel, prin OG 10/2007 tuturor demnitarilor numiți sau aleși precum si funcționarilor publici si salariați contractuali din sectorul bugetar le-a fost recunoscut dreptul la anumite majorări salariale,în mai multe etape, pentru acoperirea ratei inflației. Prin urmare, aceasta majorare reprezintă de fapt o indexare a salariilor cu rata inflației, ca urmare a devalorizam monedei naționale.
Conform Directivei nr. 2000/78/CE privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal pentru ocuparea forței de munca si condițiile de angajare, in vederea definirii si constatării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate in situații comparabile.
Potrivit art. 126 din Constituția României, "Justiția se realizează prin înalta Curte de Casație si Justiție si prin celelalte instanțe judecătorești stabilite prin lege ", iar prin aplicarea dispoz. OG nr. 10/2007 numai judecătorilor de la înalta Curte de Casație si Justiție si excluderea judecătorilor ce funcționează la alte instanțe din sistemul judiciar, se creează o situație discriminatorie. Prin neacordarea acestor drepturi, reclamanții nu numai ca au fost discriminați de alte categorii profesionale, dar au suferit si un prejudiciu din cauza reducerii puterii de cumpărare.
Argumentele paratului Ministerul Justiției nu pot fi reținute, intrucat aceste drepturi bănești au in fapt natura de indexări salariale.
În același timp, reclamanții sunt îndreptățiți sa le fie achitate aceste drepturi bănești actualizate cu indicele de inflație, calculat pana la momentul introducerii prezentei acțiuni, deoarece prin neacordarea acestora au fost prejudiciați.
Totodată, este întemeiată și cererea reclamanților privind dobânda legală, care se va acorda însă numai de la data cererii de chemare în judecată și până la plata efectiva. In acest sens, avem în vedere dispoz. art. 1088 civ., aplicabil și raporturilor de muncă.
de dispoz. art. 1 din decretul nr. 92/1976, instanța a apreciat întemeiata si cererea privind menționarea in carnetele de munca ale reclamanților a drepturilor recunoscute prin prezenta hotărâre.
Cu privire la cererea de plata pentru viitor a drepturilor solicitate, acesta a fost apreciată ca neintemeiata deoarece paraților nu li se poate imputa in prezent nicio culpa in privinta plații drepturilor salariale. Pe de alta parte, aceasta ar contraveni dreptului legiuitorului de a reglementa drepturi ale reclamanților.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs motivat Ministerul Justiției, criticând sentința pentru motive de nelegalitate și netemeinicie în principal sub următoarele aspecte:
I. hotărîrea este nelegală întrucît în comformitate cu disp. art. 304 pct. 4 din Codul d e procedură civilă, se poate cere casarea unei hotărâri în situația în care instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Astfel, față de obiectul acțiunii, și precizarea făcută de către intimații-reclamanți privind cuantumul despăgubirilor - egale cu creșterile salariate acordate privind creșterile salariate ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgentă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, instanța de fond ar fi trebuit să constate că, asemenea altor categorii profesionale, intimații-reclamanți sunt salarizați în temeiul unei legi speciale, care stabilește în mod exhaustiv drepturile salariate și alte drepturi de care aceștia beneficiază, neputând beneficia de alte drepturi decât dacă sunt prevăzute expres în favoarea lor, astfel cum nici alte lorii profesionale nu pot beneficia de drepturile prevăzute de legea specială pentru salarizarea magistraților.
Atunci când legiuitorul a dorit ca magistrații să beneficieze și de alte drepturi decât cele prevăzute în actele normative de salarizare, a reglementat această situație ca pe una cu caracter excepțional, în acest sens sunt prevederile art. 32 din nr.OUG27/2006, act normativ în baza căruia sunt salarizați în prezent magistrații.
Prin urmare instituirea acestor drepturi în beneficul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul stat și neprevederea, ori prevederea în alt cuantum, în beneficiul altei categorii profesionale reprezintă o problemă de legiferare; este vorba despre opțiunea legiuitorului, întrucât numai el are dreptul să reglementeze criteriile de determinare a cuantumului indemnizațiilor sau al salariilor personalului retribuit de la bugetul de stat, precum și a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază și drept urmare doar legiuitorul e cel care poate aprecia și stabili dacă și ce creșteri se acordă anumitor categorii de salariați.
Or, în cazul de față, obligarea Ministerului Justiției și a celorlalți pârâți la plata despăgubirilor reprezentând pierderea de salariu ca urmare a neindexării salariilor reclamanților pe anul 2007 constituie o adăugare la textul de lege, o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești.
Vă învederăm că prin acțiunile în justiție pot fi valorificate drepturi recunoscute și ocrotite de lege iar solicitate de intimații-reclamanți nu sunt prevăzute de legislația în vigoare, ținând și de principiul separației puterilor în stat, astfel că o astfel de cerere nu putea fi soluționată de către instanța de fond, care a depășit limitele puterii judecătorești si si-a arogat atribuții de legiferare.
II. Un alt motiv de recurs este cel prevăzut la punctul 9 al art. 304 din Codul d e procedură civilă, potrivit căruia hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
În primul, interpretarea instanței de fond din care rezultă faptul că judecătorii înaltei Curți de Casație si Justiție ar fi beneficiari ai majorărilor prevăzute de OG 10/2007 este eronată, având în vedere că așa cum statuează dispozițiile art.1. alin.(1) din OUG 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției,acesta este singurul act normativ care "reglementează salarizarea și alte drepturi ale membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, ale judecătorilor de la înalta Curte de Casație și Justiție, de la curțile de apel, tribunale și judecătorii, ale procurorilor de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, ale magistraților-asistenți de la înalta Curte de Casație și Justiție, ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, potrivit Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și salarizarea și unele drepturi ale asistenților judiciari".
Or, dispozițiile privind salarizarea președintelui, vicepreședintelui, președinților de secții și judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, cuprinse în Legea nr. 154/1998 privind sistemul de Stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții le demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare au fost abrogate prin OUG 27/2006 astfel încât susținerile reclamanților sunt total nefondate.
Totodată, prezenta situație nu se regăsește printre cele enumerate în definiția discriminării, astfel cum aceasta a fost dată de Ordonanța nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, respectiv orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate - precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice."
Potrivit art. 1 alin. 3 din nr.OG137/2000 "Exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile".
Reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi, în favoarea unor persoane ori nereglementarea anumitor drepturi excede cadrului legal stabilit prin Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, și nu intră în sfera competenței Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. Din această ordonanță, rezultă că atribuțiile Consiliului și controlul exercitat de acest organ, precum și cel exercitat de către instanțe, pentru că potrivit legii, cel care se consideră discriminat se poate adresa direct instanței de judecată, nu privesc modul de reglementare cuprins în acte normative, folosindu-se sintagme cum sunt: "exercitarea următoarelor drepturi" - art. 1 alin. (2), "exercitarea drepturilor enunțate" - art. 1 alin. (3), "restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege" - art. 2 alin. (1), "comportament discriminatoriu", "persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data săvârșirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoștință de săvârșirea ei", etc. în mod evident, exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi.
Nici un criteriu dintre cele prevăzute de art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000 nu se referă la alte drepturi și libertăți decât cele recunoscute de lege.
În afara legii, nu putem vorbi de discriminare, în sensul Ordonanței Guvernului nr. 137/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Desigur că există organe reglementate de Constituție care au competența de a analiza discriminarea instituită prin dispoziții legale (Curtea Constituțională) care s-a pronunțat în multe rânduri în sensul constituționalității sau neconstituționalității unor prevederi legale, raportat la art. 16 din Constituție privind egalitatea în fața legii. Mai mult decât atât, nici Curtea Constituțională nu are competența de a se pronunța asupra lipsei unei reglementări, stabilind constant în jurisprudența sa că "nu are dreptul de a impune legiuitorului introducerea în textul legii în vigoare a unei alte dispoziții decât cele existente în cuprinsul acesteia" (Decizia nr. 171/2006). Cu atât mai puțin, instanțele nu pot avea competența de a recomanda ori impune adoptarea sau modificarea unui act normativ sau a unor dispoziții legale.
Fiind singurele categorii profesionale care au beneficiat de creșteri substanțiale atât în anul 2006, cât și în anul 2007, decizia luată de a nu acorda indexări sau majorări în cursul anului 2007 decât altor categorii din sectorul bugetar cu venituri mai scăzute, în scopul acoperirii creșterii inflației pe o perioadă determinată, nu reprezintă o situație care să fi avut drept rezultat plasarea magistraților într-o stare de discriminare prin nerespectarea dreptului la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Câtă vreme magistrații și alte categorii de personal nu se află în situații similare și nici comparabile, atât din punctul de vedere al răspunderii, complexității și interdicțiilor specifice, cât și al salarizării, trebuie admis că și suportarea creșterii inflației se răsfrânge în mod diferit asupra acestor categorii din sectorul bugetar.
În acest sens, vă rugăm să constatați că "dreptul la indexare" nu se regăsește printre măsurile de protecție socială garantate de Constituția României, și nici nu este prevăzut în legislația aplicabilă în domeniul salarizării judecătorilor și procurorilor, și în mod greșit prima instanță a reținut că acest drept este inclus în dreptul la salariu, ocrotit prin art. 41 din Constituția României și de art. 154 din Codul muncii. În anul 2006, potrivit art. 38 din nr.OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale Judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, valoarea de referință sectorială s-a majorat cu 4% începând cu data de 1 aprilie 2006 și cu 5% începând cu data de 1 septembrie 2006 față de nivelul din luna august 2006.
este utilizată, în condițiile creșterii prețurilor și tarifelor și ale existenței inflației, în scopul de a acoperi, de regulă, o parte din rate inflației (65-70%) pe o perioadă determinată. In caz contrar, acoperirea integrală prin indexare ar putea antrena ea însăși efecte inflaționiste. Or, creșterile salariale acordate intimaților-reclamanți în 2006 prin mărirea coeficienților de salarizare (prin efectul nr.OUG 27/2006), cât și în anul 2007 prin acordarea unor noi drepturi salariale (sporul de vechime, prima de vacanță etc. potrivit Legii nr. 45/2007 pentru aprobarea nr.OUG 27/2006) depășesc nu doar rata inflației, ci și media creșterilor salariale care s-au acordat în sectorul bugetar, în aceste condiții, nu se mai impun alte creșteri salariale iar decizia legiuitorului nu apare ca neconstituțională.
Susținerile intimaților-reclamanți, reținute și de prima instanță, că ar fi singura categorie exceptată de la indexare, nu sunt reale deoarece cum s-a arătat și prin întâmpinarea depusă în fond, există categorii de personal care în cursul anului 2007 au beneficiat de majorări salariale considerabile, având astfel capacitatea de a acoperi nivelul prognozat al creșterii prețurilor de consum în anul 2007, față de 2006, și cărora, în consecință, nu li s-au acordat creșteri sau majorări ale veniturilor. Pe lângă personalul din autoritatea judecătorească se află în aceeași situație și personalul cu statut special din poliție ori a celui din Autoritatea Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor.
III. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7. proc. civ deoarece,în opinia recurentului,Tribunalul ignoră rolul său de a exercita atribuții specifice doar autorității judecătorești, iar nu pe ale altei puteri constituită în stat, nu rezultă din "motivarea" instanței de fond care sunt considerentele pentru care intimații reclamanții sunt mai îndreptățiți să beneficieze de dispozițiile nr.OG 10/2007 si nu de dispozițiile altui act normativ care acordă indexări salariale.
Intimații au formulat întîmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefundat arătînd că drepturile ce au făcut obiectul litigiului au fost deja achitate.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor invocate de către recurent, Curtea reține următoarele:
Astfel,obiectul acțiunii introductive pe care intimații reclamanți au dedus-o judecății primei instanțe l-a constituit acordare de despăgubiri reprezentînd indexările salariale neacordate în mod discriminatoriu personalului din justiție prin dispozițiile OG nr.10/2007.
Pentru aprecierea existenței unei discriminări salariale în sensul dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, este necesar să se rețină existența a două categorii de personal salariat aflate într-o situație analogă sau comparabilă,care să beneficieze de un tratament salarial diferențiat,fără vreo justificare obiectivă,rezonabilă și proporțională cu scopul urmărit prin instituirea unui tratament diferențiat și adecvarea mijloacelor folosite în acest scop.
În cauză, tratamentul juridic diferențiat instituit prin OG nr.10/2007 intimaților prin neindexarea indemnizațiilor acestora într-un procent corespunzător ratei inflației în raport cu cel al personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și al personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică,nu privește două categorii de personalaflate într-o situație analogă sau comparabilădeoarece,după cum corect a susținut și recurentul aceștia au atribuții profesionale ori decizionale,răspunderi și deci statute profesionale diferite ce se pot răsfrînge diferit asupra salarizării deci și indexării salariilor acestora.
Neexistînd o analogie ori comparabilitate între situația intimaților și categoriile de personal prevăzute de disp. OG nr.10/2007, în mod eronat a reținut instanța fondului existența unei discriminări salariale a intimaților ale căror indemnizații nu s-u indexat prin actul normativ menționat, criticile recurentului privind eronata aplicare și interpretare a dispozițiilor OG nr.137/2000 de către prima instanță, susținute prin cel de-al doilea motiv de recurs fiind fondate.
Mai mult tratamentul salarial diferențiat instituit prin OG nr.10/2007 este justificat obiectiv și rezonabil cîtă vreme legiuitorul,după cum cu temei susține și recurentul nu a indexat indemnizațiile intimaților raportîndu-se și la creșterile salariale acordate intimaților-reclamanți în 2006 prin mărirea coeficienților de salarizare (prin efectul nr.OUG 27/2006), iar în anul 2007 prin acordarea unor noi drepturi salariale (sporul de vechime, prima de vacanță etc. potrivit Legii nr. 45/2007.
Sunt nefondate însă susținerile recurentului referitoare la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești de către prima instanță deoarece potivit art 1 și 2 ale Protocolului nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ratificată prin Legea Nr. 103 din 25 aprilie 2006 de către România exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație,iar nimeni nu poate fi discriminat de către o autoritate publică pe baza oricăruia dintre motivele menționate; în raport de prevederile acestui Protocol, reținîndu-se existența unui conflict între norma menționată și norma internă reprezentată de disp. art.1, 2 și 27 din OG nr 137/2000 explicitate prin deciziile Curții Constituționale nr.818,819 și 820 din iulie 2008,instanța are obligația potrivit art 20 al. 2 din Constituția României de a da prioritate primelor dispoziții, fără a se putea invoca depășirea atribuțiilor puterii judecătorești de către instanță după cum fără temei susține recurentul.
Pentru aceste motive, Curtea,reținînd incidența în cauză a motivului de modificare a hotărîrii prevăzut de disp. art.304 pct.9 pr.civ,fiind de prisos analizarea celorlalte susțineri ale recurentului, în baza art.312 alin.1 pr.civ. va admite recursul, va modifica,în parte sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată și va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.390 din 21.01.2008 pronunțată de Tribunalul București secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.30893/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, S (), G, (), -, (),
Modifică,în parte,sentința atacată, în sensul că:
Respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 10.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 ex/8.05.2009
Jud. fond:
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Zuluf Petronela Iulia
