Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 2445/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 2445
Ședința publică de la 23 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Mihaela Cotora
JUDECĂTOR 3: Florica Diaconescu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenții pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva sentinței civile nr.6 din 15.01.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru recurentul pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, lipsind recurentul pârât MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, precum și intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul părții prezente.
Consilier juridic pentru recurentul pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în garanție ca neîntemeiată, iar cu privire la recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, solicită admiterea acestuia.
CURTEA
Asupra recursurilor de față.
Prin sentința nr.6 din 15.01.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- s-a respins exceptia necompetentei materiale a instantei si exceptia lipsei calitătii procesuale pasive invocată de MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ICCJ.
S-a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Ministerului Economiei si Finantelor și respinge acțiunea față de acesta.
S-a dispus admiterea acțiunii în parte formulată de reclamanții, -, și în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism din cadrul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Ministerul Economiei și Finanțelor și a cererii de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor formulată de MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
A fost obligat pârâtul MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ICCJ să plătească fiecărui reclamant suma brută de 1700 lei cu titlu de despăgubiri, sumă ce se va reactualiza cu indicele de inflație, începând cu decembrie 2005 și până la data plătii efective.
S-a admis cererea de chemare in garantie a Ministerului Economiei si Finantelor formulata de MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ICCJ.
S-a dispus obligarea chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure și să vireze pârâtului fondurile necesare pentru plata despăgubirilor cuvenite reclamanților.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare în sumă de câte 1700 RON doar judecătorilor și procurorilor din cadrul judecătoriilor și din cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii, care aveau o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani.
Prin hotărârea nr.15/ 23.01.2006 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat că acordarea de stimulente de câte 1700 RON de către Ministerul d e Justiție prin ordinul nr. 1921/C/15.12.2005 pentru fiecare judecător de la judecătorie care are vechimea cuprinsă între 0 și 3 ani și pentru fiecare procuror de la parchetele de pe lângă judecătorii, constituie acte de discriminare conform art. 2 alin 1 și 2, art. 6 litera c, art. 8 alin 3 și art. 19 alin 4 din OG nr. 139 /2000 cu modificările și completările ulterioare. La punctul nr. 2, s-a prevăzut că eliminarea discriminării se va realiza prin mediere.
Deoarece Ministerul d e Justiției nu a eliminat discriminarea prin mediere, reclamanților procurori în cadrul Serviciului Teritorial Craiova, respectiv Biroul Teritorial Dolj din cadrul DICOT, li s-a deschis calea unei acțiuni pentru acordarea unor despăgubiri egale cu contravaloarea stimulentelor prevăzute de Ordinul nr. 1921/C/ 2005.
Potrivit art. 21 alin 1 din OG nr. 137/2000 persoana care se consideră discriminată poate, formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării.
Conform alin 4 al aceluiași articol persoana interesată are obligația de a dovedi existenta unor fapte care permit a se presupune existenta unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare.
Față de considerentele expuse, Tribunalul a apreciat că au fost încălcate prevederile art. 5 alin 1 și 4, art.6 alin 2 din Codul Muncii și prevederile art.12 din OG 137 / 2000,iar această încălcare le-a produs reclamanților un prejudiciu egal cu stimulentele financiare în sumă de 1700 RON.
Potrivit art. 269 din Codul Muncii angajatorul este obligat,în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Astfel că instanța a admis in parte cererea de chemare în judecată și a obligat pe pârâtul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Justiție și Casație să plătească fiecărui reclamant o despăgubire în sumă de 1700 RON egală cu stimulentul financiar acordat judecătorilor și procurorilor cu vechime pentru 0 - 3 ani prin Ordinul Ministerului Justitiei nr. 1921/C/2005 sumă ce se va reactualiza cu indicele de inflație, începând cu decembrie 2005 și până la data plătii efective.
Instanța a admiscererea de chemare în garanțiea Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Justiție și Casație și obligă chematul în garanție să adopte un proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008 care să includă alocare a sumelor ce reprezintă despăgubirile acordate prin prezenta hotărâre având în vedere că acest minister are atribuții privind elaborarea proiectelor de legi bugetare, legi de rectificare a bugetului, precum și a legilor de aprobare a contului general anual de execuție și că MINISTERUL PUBLIC este o instituție publică finanțată integral de la bugetul de stat.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Ministerul Economiei si Finanțelor critică sentința arătând că nu poate fi obligat să vireze din propriul buget sumele necesare plății drepturilor solicitate de reclamanți având în vedere atribuțiile acestui minister stabilite prin HG nr 208/ 2005 și atribuțiile Guvernului,potrivit art. 138 alin 2 din Constituția României.
De asemenea, invocă prevederile art. 2din OG nr. 22/2002 privind obligațiile de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii și cele ale art.25 ind. 3 alin.2 din. Nr. 146/1997, solicitând admiterea recursului,modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în garanție.
MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție arată că soluția a fost pronunțată de către o instanță necompetentă având în vedere că reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe disp OG nr 137/2000,situație în care competența în soluționare aparține judecătoriei,iar nu tribunalului.
Arată că în mod greșit s-a respins exepția lipsei calității procesuale pasive a ministerului, precum și cea a tardivității formulării acțiunii, dat fiind faptul că ordinul de acordare a stimulentelor datează din 2005.
Arată că stimulentele acordate au avut un scop legitim, acela al combaterii corupției, iar metodele de atingere a acestui scop au fost adecvate și necesare; totodată, susține recurentul că în mod eronat a fost obligat la plata reactualizată a acestor sume întrucât, ca instituție bugetară, nu poate înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială,fondurile ministerului pe anul 2007 au fost aprobate prin Legea de Stat nr. 486 din 27 decembrie 2006,lege care nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata de drepturi salariale acordate de către instanță.
Prin întâmpinarea formulată la 07.04.2008 la recursul Ministerului Finanțelor Publice, MINISTERUL PUBLICa solicitat respingerea acestuia ca nefondat având în vedere dis part. 131 pct1 din. Nr.304/2004 și ale art. 60-63 din pr. civilă care completează prevederile din muncii.
Analizând legalitatea sentinței recurate prin prisma motivelor invocate în recursurile promovate,precum și apărările formulate în întâmpinare, se apreciază că recursurile sunte nefondate, din următoarele considerente:
Prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare în sumă de câte 1700 RON doar judecătorilor și procurorilor din cadrul judecătorilor și din cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii,care aveau o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani.
Prin hotărârea nr. 15/23 01 2006 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat că acordarea de stimulente de câte 1700 RON de către Ministerul d e Justiție prin Ordinul nr. 1921/C/15.12.2005 pentru fiecare judecător de la judecătorie care are o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani și pentru fiecare procuror de la parchetele de pe lângă judecătorii, constituie acte de discriminare conform art. 2 alin 1 și 2, art. 6 litera c, art. 8 alin 3 și art. 19 alin 4 din OG nr. 139/2000 cu modificările și completările ulterioare.
La punctul nr. 2,s-a prevăzut că eliminarea discriminării se va realiza prin mediere.
Deoarece nu s-a eliminat discriminarea prin mediere, reclamanților, li s-a deschis calea unei acțiuni pentru acordarea unor despăgubiri egale cu contravaloarea stimulentelor prevăzute de Ordinul nr. 1921 /C/2005.
Potrivit art. 27 al 1 din OG nr. 137/2000 republicată, persona care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării.
Cum aceste stimulete s-au acordat în considerarea raporturilor de muncă, se apreciază că acțiunea reclamanților nu putea fi adresată decât instanțelor specializate în această materie, chiar dacă aceștia au invocat un fapt discriminatoriu.
Susținerea recurentului că s-a urmărit un scop legitim acela de combatere a corupției prin acordarea acestor stimulente magistraților cu 0-3 ani vechime, nu poate fi primită având în vedere celelalte categorii de personal către care au fost dirijate stimulente(personalul din Centrul medical de diagnostic si tratament ambulatoriu,consilierii de reintegrare socială, personalul contractual din cadrul instanțelor, funcționari publici din cadrul instanțelor, aparatul propriu al Ministerului Justitiei etc.)pe de o parte, iar pe de altă parte nu poate fi împărtășită opinia că magistrații cu o experiență mai mică în sistem ar fi coruptibili.
Potrivit art. 2 al Ordinului nr. 1921 /C/2005, "stimulentele se acordă cu ocazia sărbătorilor de iarnă, reglementate legal, pentru salariații ministerului, personalul care își desfășoară activitatea în aparatul propriu al acestuia, precum și unor categorii din cadrul instanțelor potrivit art. 4 alin. 1 și 3 din Normele interne".
Textul art. 4 din Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 din Legea nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul nr. 2404/C/2004 enumeră în mod exemplificativ criteriile ce stau la baza acordării stimulentelor, enumerarea indicând în esență o evaluare a activității și performanței judecătorului. Vechimea în magistratură nu constituie un criteriu prevăzut de art. 4 alin. 1 din Normele interne.
Deși Ordinul nr. 1921 /C/2005 se întemeiază pe art. 4 alin. 1 din Normele interne, introducerea criteriului vechimii în magistratură nu este motivată.
Cu toate acestea, în cazul magistraților, singurul criteriu de acordare a stimulentelor a fost vechimea.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin.(1) din OG nr. 137/2000, "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Potrivit art. 2 alin. 3 din OG nr. 137/2000 republicată, sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
În speță, acordarea stimulentelor salariale judecătorilor având o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani reprezintă o faptă de discriminare indirectă, bazată pe un criteriu aparent neutru (criteriul vechimii de 0-3 ani), dezavantajând judecătorii cu o vechime mai mare de 3 ani ce îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia de dreptul la stimulente.
Curtea constată că introducerea acestui criteriu nu poate fi justificată de un scop legitim, metoda utilizată nefiind adecvată și necesară.
Este adevărată susținerea recurentului în sensul că ordonatorii de credite au posibilitatea de a stabili și alte criterii decât cele enunțate cu titlu exemplificativ în Ordinul nr. 2404/C/2004, criterii pe care le apreciază necesare și utile, însă în niciun caz aceste criterii nu pot excede legii și nici nu pot în mod legal justifica plasarea anumitor categorii de personal în situații nefavorabile, discriminatorii.
Este neîntemeiată critica recurentului cu privire la faptul că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, întrucât actualizarea sumelor își are izvorul în principiul reparării integrale a prejudiciului sub aspectul factorului obiectiv, cauzat de procesul de devalorizare a monedei naționale, proces exterior raporturilor dintre părți și independent de existența sau inexistența unei culpe.
Obligarea debitorului la plata sumei reactualizate la data plății este de natură să evite o scădere a valorii monedei ca urmare a întârzierii la plată și a acțiunii factorilor de devalorizare.
Cât privește tardivitatea promovării acțiunii având în vedere că ordinul nr. 1921/C/2005 nu a fost contestat în termen de 30 de zile de la data comunicării actului pentru revocarea în tot sau în parte a acestuia, conform nr. 554/2004, exepția este neîntemeiată întrucât reclamanților nu le-a fost comunicat acest ordin, nu îi vizează întrucât vătămarea acestora nu s-șa comis direct prin emiterea acestui ordin, ci indirect, prin fapta discriminatorie la care a condus acest ordin ce a favorizat în mod nepermis,în cadrul aceleeași categorii profesionale anumite persoane care aveau o vechime în sistem de până la trei ani.
Recursul Ministerului Economiei și Finanțelor va fi respins având în vedere faptul căinstanțele și parchetele sunt finanțate de la bugetul de stat, conform. Nr.304/2004, iar acest minister, potrivit art. 19 din 500/2002 coordonează acțiunile privind sistemul bugetar,prin pregătirea proiectelor bugetelor anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
De altfel, apărările formulate de MINISTERUL PUBLI Cfață de recursul Ministerului Economiei și Finanțelor sunt pertinente deoarece prevederile art.60-63 din pr. civilă completează pe cele din muncii.
Față de considerentele expuse, Curtea apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut că au fost încălcate prevederile art. 5 alin 1 și 4, art. 6 alin 2 din Codul Muncii și prevederile OG 137/2000, iar această încălcare le-a produs intimaților un prejudiciu egal cu contravaloarea stimulentului financiar în sumă de 1700 RON.
În considerarea celor expuse, conform art. 312 alin 1 pr. civilă, ambeloe recursuri vor fi respinse, iar sentința va fi menținută ca fiind legală și pronunțatăîn conformitate cu materialul probator aflat la dosarul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ambele recursuri declarate de recurenții pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva sentinței civile nr.6 din 15.01.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.Fl./23.05. 2008
Tehn./Ex.2
/ și
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Mihaela Cotora, Florica Diaconescu
