Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 2467/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2467
Ședința publică de la 27 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 3: Marian
Grefier
Pe rol judecarea cauzei recursului declarat de reclamanții, -, -, împotriva deciziei nr.141/24.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații Ministerul Public - Parchetul De Pe Lângă Înalta Curte De Casație Și Justiție, Parchetul De Pe Lângă Curtea De APEL CRAIOVA, Parchetul De Pe Lângă Tribunalul Gorj, Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează lipsa părților care au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 cod pr.civ. după care constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin decizia nr. 141 din 24 noiembrie 2008, s-a respins excepția de necompetență materială invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și în consecință a respins cererea de chemare în judecată formulate de reclamanții, -, -a, -, și intervenienții în nume propriu și .
S-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor,
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Asupra excepției de necompetență materială invocate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în raport de dispozițiile art. 36 alin. 2 din OUG nr. 27/2006, instanța a apreciat că textul invocat nu este aplicabil în speța de față.
Potrivit OUG nr. 75/2008, Art. - (1) Cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și potrivit Ordonanței Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, cu modificările ulterioare,sunt soluționate, în primă instanță, de curțile de apel.
Prin urmare excepția invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție referitoare la necompetența materială a instanței a fost nefondată și s-a respins.
Potrivit art.283 alin.1 lit.c Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
În ceea ce privește momentul în care s-a născut dreptul la acțiune, în general, coincide cu data la care este încălcat dreptul subiectiv.
Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii a stabilit prin decizia nr.XXI din 2008:
" normelor de abrogare conținute în art. I pct. 42 și în art. IX alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată.
Ca urmare, inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, și, respectiv, ale art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, să se producă și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000.
Sub acest aspect, în raport de cele reținute, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum s-a arătat, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 107 alin. (3) din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței [art. 108 alin. (3), în forma republicată în 2003 Constituției României].
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege".
Pentru a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică din anul 2000, reclamanții și intervenienții trebuiau să se adreseze instanței cu acțiune în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 20.03.2008, iar drepturile solicitate de reclamanți și intervenienți sunt cele aferente perioadei 01.11.2000-01.04.2004. reclamanții și intervenienții nu au invocat intervenirea niciunei cauze de întrerupere sau suspendare a termenului de prescripție.
Sa constatat astfel că termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c Codul munciia fost depășit, excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție fiind întemeiată.
În consecință, instanța a admis excepția prescripției și, în consecință, a respins acțiunea și cererile de intervenție.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, -, -a, criticând-o ca nelegală și netemeinică, apreciind hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală.
Aceasta întrucât termenul prescripției extinctive a dreptului de acțiune a fost întrerupt prin elaborarea Strategiei de Reformă a Sistemului Judiciar pe perioada 2005-2007.
Acest act echivalează cu o recunoaștere explicită a existenței discriminării privind drepturile salariale, neacordarea acestora, inclusiv în ceea ce privește sporul de 50%, astfel încât reclamanți se află în termenul general de prescripție astfel cum este prevăzut de art. 16 lit. a din Decretul 167/1958.
Intimatul Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a formulat întâmpinare apreciind motivele de recurs invocate ca neîntemeiate.
Analizând motivele de recurs invocate precum și hotărârea instanței de fond, se constată că recursul este nefondat, astfel încât în temeiul art. 304 pct. 9 rap.la art. 312 pr.civ. urmează a-l respinge.
Soluția adoptată de către prima instanță, este temeinică și legală, în aprecierea curgerii termenului de prescripție a dreptului la acțiune, astfel cum este prevăzut de dispozițiile Decretului nr. 167/1958.
Elaborarea Strategiei de reformă prin HG nr. 232/2005 nu are caracterul unei recunoașteri ale drepturilor salariale ce formează obiectul cauzei de față, în înțelesul art. 16 din Decretul 167/1958.
Această cauză de întrerupere a prescripției, enumerată de lege semnifică părăsirea de către debitor, a poziției sale de împotrivire față de dreptul subiectiv corelativ, iar pentru ca această recunoaștere să aibă semnificația unei întreruperi a cursului prescripției, trebuie să fie neîndoielnică. Aceasta înseamnă că din actul creditorului rezultă fără, echivoc, recunoașterea datoriei, atât sub aspectul întinderii, al temeiului juridic, a semnificației acesteia.
Ori, emiterea unui act, cu putere normativă, în care sunt menționate principiile și strategia de reformă a unei anumite ramuri a relațiilor sociale, nu echivalează cu recunoașterea datoriilor vechiului sistem nereformat, sistem ce există anterior elaborării strategiei în discuție.
În condițiile în care noul act normativ nu enumeră în mod expres, datoriile ce sunt reprezentate de sporul de risc și solicitarea neuropsihică, față de personalul, ce are calitatea de angajat, în raportul de muncă cu individualitate distinctă, ce nu poate fi asimilat raportului de muncă, expres reglementat de dispozițiile codului muncii, nu se poate vorbi de o recunoaștere din partea creditorului a datoriilor sale.
Față de cele arătate, va fi respins recursul promovat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, -, -a, -, și intervenienții în nume propriu și, împotriva deciziei nr.141/24.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații Ministerul Public - Parchetul De Pe Lângă Înalta Curte De Casație Și Justiție, Parchetul De Pe Lângă Curtea De APEL CRAIOVA, Parchetul De Pe Lângă Tribunalul Gorj, Ministerul Finanțelor Publice.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Red.jud. Grefier,
2 ex. /29.04.2009.
Președinte:Carmen TomescuJudecători:Carmen Tomescu, Tamara Carmen Bunoiu, Marian
