Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 25/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.25/
Ședința publică din 13 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, B, G, toți cu domiciliul ales la Cabinetul Individual de Avocatură cu sediul în F, str. -. -. nr.15,. 15,.9, jud. V, împotriva sentinței civile nr.739/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă B, cu sediul în B, nr. 239, sector 1, cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimata - pârâtă B avocat în baza împuternicirii avocațiale, lipsă fiind recurenții - reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Reprezentantul intimatei-pârâte depune la dosar notificare de schimbare a denumirii societății din, în, și un set de înscrisuri reprezentând practică judiciară, state de plată, cărți de muncă, decizii de încetare a contractului individual de muncă, solicitând totodată să se ia act că renunță la excepția de necompetență teritorială.
Curtea ia act că se renunță la excepția de necompetență teritorială invocată de intimata-pârâtă prin reprezentant.
Întrebat fiind reprezentantul intimatei - pârâte precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri reprezentantului intimatei-pârâte.
Reprezentantul intimatei-pârâte solicită respingerea recursului declarat de reclamanți, arătând că prima instanță a reținut corect situația de fapt. Nu solicită cheltuieli de judecată, urmând ca acestea să fie cerute pe cale separată.
CURTEA
Asupra recursului privind conflictul de muncă de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr-, reclamanții, B, -,. -, -, -, G, -, și, cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în F, str. -.-..15,.9, Jud. V, au chemat în judecată civilă pe pârâta SC, cu sediul în B, nr. 239, sector 1, pentru drepturi salariale.
Au arătat în motivarea acțiunii că au fost salariați ai B, punctul de lucru V, având o vechime în muncă de peste 15 ani.
În anul 2007 au fost disponibilizați și li s-a aplicat un Plan Social anexă la Contractul Colectiv de Muncă, plan aprobat de Consiliul de Administrație al în anul 2005.
Conform pct.4 din Planul Social, angajații disponibilizați sunt îndreptățiți să beneficieze, în funcție de vechimea în muncă de 8 salarii medii brute pe societate pentru o vechime de peste 15 ani.
Sumele calculate prin deciziile de încetare a contractului individual de muncă nu sunt corecte pentru că în anul 2006 salariul mediu brut pe societate a fost de 1850 lei, iar reclamanții nu au beneficiat de plăți compensatorii calculate cu respectarea clauzelor contractuale.
În contractul colectiv de muncă pe anul 2007 art. 50 prevede că în caz de concediere din motive neimputabile salariaților, angajatorul plătește salariatului o indemnizație de concediere astfel: de la 0 la trei ani - 1,5 salarii medii nete, de la trei la 10 ani - 3 salarii medii nete, peste 10 ani - 5 salarii medii nete.
Din interpretarea contractului colectiv de muncă și a Planului social rezultă, arată reclamanții, că pârâta ar avea de achitat o diferență de sumă la plățile compensatorii efectuate.
A precizat că plățile compensatorii trebuiau să fie acordate la nivelul salariului mediu brut, așa cum prevede Planul social anexă la.
Sumele acordate nu sunt supuse impozitării, angajatorului revenindu-i sarcina de a asigura plata acestor impozite, în condițiile disp. art. 54 pct.4 lit. J din Codul Fiscal.
Prin întâmpinarea din data de 7.10.2008 pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata, arătând, în esență, că sumele acordate în baza Planului social nu se cumulează cu cele prevăzute în contratul colectiv de muncă.
Această împrejurare rezultă din Amendamentul încheiat la dat de 13.09.2006 la Planul social din data de 21.04.2005, amendament care prevede că părțile confirmă faptul că, în redactarea pct. 4 din Planul social voința comuna a părților a fost aceea de a modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art.50 alin din contractul colectiv de muncă, și nu de a cumula indemnizațiile de concediere.
A mai arătat ca toate aceste acte reprezintă voința parților și această voință nu poate fi modificată pe cale judiciară.
O dovadă în plus pentru cele susținute este faptul că în pe anul 2008 în art. 50 alin 5 se prevede că acordarea unui pachet compensator conform Planului social exclude însă acordarea sumelor prevăzute la alin. 1 al acestui articol.
Prin Sentința Civilă nr. 739/2008 Tribunalul Vranceaa respins acțiunea ca neîntemeiată.
A reținut în motivare că reclamanții au fost salariați ai pârâtei, iar prin deciziile aflate la dosar aceștia au fost disponibilizați, cu acordarea unei indemnizații de concediere stabilite în baza art. 50 din contractul colectiv de muncă, completate cu prevederile Planului social, ținând cont de vechimea în cadrul a salariatului.
Reclamanții au susținut că aceste sume, acordate cu titlu de indemnizație de concediere, nu sunt corect calculate, ele cumulându-se cu sumele ce erau prevăzute în art. 50 din Contractele colective de muncă.
Conform pct. 4 din Planul social angajații disponibilizați sunt îndreptățiți să beneficieze, în funcție de vechimea în muncă, de 8 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de 0-5 ani, 12 salarii, pentru o vechime de 5-15 ani și câte 15 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de peste 15 ani.
Acest Plan social constituie anexa la contractul colectiv de muncă.
În contractul colectiv de muncă pe anul 2007 art. 50 prevede că în caz de concediere din motive neimputabile salariaților, angajatorul plătește salariatului o indemnizație de concediere astfel: de la 0 la trei ani - 1,5 salarii medii nete, de la trei la 10 ani - 3 salarii medii nete, peste 10 ani - 5 salarii medii nete
Din Amendamentul încheiat la dat de 13.09.2006 la Planul social din data de 21.04.2005, amendament care prevede că părțile confirmă faptul că, în redactarea pct. 4 din Planul social voința comună a părților a fost aceea de a modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art.50 alin din contractul colectiv de muncă, și nu de a cumula indemnizațiile de concediere rezultă că voința comună a părților contractante a fost aceea de a modifica în favoarea salariaților prevederile contractului colectiv de muncă și nu de a determina cumulul sumelor acordate cu titlu de indemnizație de concediere.
Potrivit disp. art 30 alin 1 din Legea nr. 130/1996 executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar potrivit disp. art 31 alin 1 din acest act normativ clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru.
Modificările se comunică organelor prevăzute de lege, așa cum prevede aliniatul 2 al articolului 31 din același act normativ.
Modificările aduse la contractul colectiv de muncă au fost înregistrate în condițiile legii.
Potrivit disp. art. 969 cod civil convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar aliniatul 2 al aceluiași articol aceste convenții se pot revoca doar cu consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege.
Este evident că părțile au modificat, prin Planul social, prevederile contractului colectiv de muncă cuprinse în art. 50 cu privire la indemnizațiile de concediere, astfel că acțiunea formulată apare ca neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
O dovada în plus este faptul că în pe anul 2008 în art. 50 alin 5 se prevede că acordarea unui pachet compensator conform Planului social exclude însă acordarea sumelor prevăzute la alin. 1 al acestui articol.
Referitor la plata impozitelor aferente sumelor plătite cu titlu de indemnizație de concediere, din avizele depuse de către pârâtă, precum și din disp. art. 54 pct.4 lit. J din Codul Fiscal rezultă că acestea sunt datorate de către angajator, aspect care, de altfel, nu a fost contestat de către pârâtă.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții, solicitând modificarea ei și admiterea acțiunii.
În motivare au arătat că hotărârea pronunțată de instanța de fond este criticabilă sub aceste aspecte:
1. Stabilirea unei situații de fapt eronate. Consideră că în mod greșit a interpretat instanța că Planul social este o variantă opțională la art. 50 din contractul colectiv de muncă, având în vedere un așa-zis "amendament", care nu a fost înregistrat la ITM și nu a fost notificat celor în drept. În realitate planul social trebuia să completeze drepturile salariaților prevăzute de art. 50 din contractul colectiv de muncă.
2. Caracterul formal al înscrisului numit "amendament", care are data de 13.09.2006, dar nu au fost înregistrate la ITM.
3. Încălcarea dispozițiile art. 30, 31 din Legea nr. 130/1996, în sensul că orice modificare a contractului colectiv de muncă trebuie înregistrată, iar modificările devin aplicabile doar de la data înregistrării, neputându-se face aplicarea art. 969 Cod civil, ci doar a legii speciale. Pârâta nu a făcut dovada modificării contractului colectiv de muncă prin amendamentul din septembrie 2006.
Intimata a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Vrancea și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 al. 2 ultima liniuță din Legea 53/2003.
Prin Decizia nr.1438/05.11.2009 Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate.
La termenul din 13.01.2010 intimata a renunțat la excepția necompetenței teritoriale invocate.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurenți cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect a interpretat instanța de fond că reclamanților nu li se cuvin în completarea drepturilor obținute prin aplicarea prevederilor Planului Social și drepturile prevăzute de art. 50 din contractul colectiv de muncă, respectiv o indemnizație de concediere astfel: de la 0 la trei ani - 1,5 salarii medii nete, de la trei la 10 ani - 3 salarii medii nete, peste 10 ani - 5 salarii medii nete.
Interpretând dispozițiile art. 50 din contractul colectiv de muncă instanța constată că sumele invocate se referă strict la situația concedierilor individuale. În cazul concedierilor colective valorile acordate sunt stabilite prin negociere cu, plecând de la formula utilizată în situația precedentă, care stabilește indemnizația minimă ce va fi acordată de societate.
În consecință, art. 50 din contractul colectiv de muncă stabilește doar niște valori minime de la care se începe negocierea. În speță, fiind vorba de o concediere colectivă, prin Planul Social aprobat au fost negociate drepturi cu o valoare superioară, respectiv de 8 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de 0-5 ani, 12 salarii, pentru o vechime de 5-15 ani si cate 15 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de peste 15 ani.
Fiind vorba despre sume brute, în mod corect pentru acestea au fost reținute toate contribuțiile sociale datorate statului, nu doar impozitul pe venit, în mod normal sumele primite fiind mai mici decât cele calculate de reclamanți.
Referitor la "Amendamentul" din 13.09. 2006, instanța constată că acesta nu modifică contractul colectiv de muncă, ci doar interpretează dispozițiile acestuia, ca urmare nu era necesară înregistrarea sa la ITM, așa cum invocă recurenții.
Mai mult, în deciziile de încetare a contractului individual de muncă ale reclamanților sunt prevăzute sumele care urmează a fi plătite cu titlu de indemnizație de concediere, iar reclamanții nu au contestat aceste decizii în termenul legal.
În consecință, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, B, G, toți cu domiciliul ales la Cabinetul Individual de Avocatură cu sediul în F, str. -. -. nr.15,. 15,.9, jud. V, împotriva sentinței civile nr.739/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 13 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/28.01.2010
Tehnored./4 ex./ 01 Februarie 2010
Fond:-
Asistenți jud.-
Com.2 ex./
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
