Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 256/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 256
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Vișan
JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier - -
**************
Pe rol judecarea recursurilor declarate de chemata în garanție DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, împotriva sentinței civile nr. 1814/18 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, G, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurentul chemat în garanție DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE ș pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI și intimații reclamanți, G, G,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se, că s-a solicitat de către recurenta chemată în garanție DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, în temeiul art 242 pr.civ, judecarea cauzei în lipsă.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare:
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 1814 din 18 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de intimata Curtea de Conturi a României.
S-a admis acțiunea formulată de petenții, G, G, și, în contradictoriu cu intimata Curtea de Conturi a României B și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice
S-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulată de intimata Curtea de Conturi a României.
A fost obligată intimata Curtea de Conturi a României la plata către petenți a contravalorii primelor de vacanță cuvenite pe perioada 2001-2008.
A fost obligat chematul în garanție Ministerului Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești solicitate de petenți.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
S-a arătat că petenții desfășoară activitatea profesionala in cadrul Camerei de Conturi G, fiind in raporturi de munca cu Curtea de Conturi a României.
Prin art. 33 (devenit 34 după republicarea legii) din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici s-a prevăzut că,Funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o prima egala cu salariul de baza din luna anterioara plecării in concediu, care se impozitează separat".
S-a arătat că actul normativ a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 6005/08.12.1999, producându-și efectele, si a fost republicat in Monitorul Oficial nr.251/22.03.2004.
S-a învederat dreptul că s-a născut, așadar, din lege, ca drept subiectiv și conferă titularilor de drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut, să efectueze o anumită prestație pozitivă, respectiv, de a da o anumită sumă de bani.
S-a arătat că facultatea de a pretinde o anumită conduită în raportul juridic ce ia naștere presupune obligația corelativă a subiectului pasiv de a se conforma și, în raportul obligațional ce se formează, cel ce pretinde o anumită conduită are calitatea de creditor, iar cel obligat la o asemenea conduită are calitatea de debitor.
S-a învederat că în perioada dintre 08.12.1999 (data nașterii dreptului) și 02.01.2001 (data suspendării actului normativ ce a dat naștere dreptului subiectiv) facultatea subiectului activ a existat ca un drept pur și simplu, cum a existat și obligația corelativă, aceasta fiind executata de debitor.
De asemenea în perioada începând cu data de 02.01.2001 si pana la data introducerii acțiunii însă, debitorul nu și-a executat obligația corelativă în mod voluntar.
Legea circumstanțiază instituția suspendării unui act normativ numai la situațiile ce se aliniază sintagmei,cazuri speciale".
A mai aratat că instanța constată că toată perioada în care operează suspendarea (prelungită) a actului normativ generator de drepturi este o perioadă marcată de manifestări de subiectivism, abuz și arbitrariu.
Dacă Legea nr. 24/2000 nu cuprinde mențiuni privind faptele și împrejurările ce ar constitui,cazuri speciale", Constituția prin art. 53 alin. 1 le nominalizează ca fiind valori esențiale ocrotite și anume: securitatea națională, ordinea, sănătatea și morala publică, drepturile și libertățile cetățenești, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unor calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
S-a arătat că aceste fapte și împrejurări nu au existat, astfel că restrângerea drepturilor nu se justifică.
S-a arătat că în aceste cazuri (existența unor fapte și împrejurări) în conformitate cu prevederile art. 53 alin. 2 din Constituție, măsura trebuia să fie,proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără să aducă atingere dreptului sau libertății".
De asemenea, instanța a constatat că, condiția proporționalității nu este îndeplinită cât timp nu se cunosc situațiile ce au dus la măsura restrângerii.
S-a mai arătat că existența sau inexistența situațiilor nici nu poate fi apreciată cât timp, de fiecare dată, această măsură a operat pentru viitor, termenul prelungindu-se.
S-a arătat că pentru considerentele de mai sus, instanța va respinge excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de intimata Curtea de conturi a României.
Astfel, prima de vacanță a fost acordată anumitor categorii de personal, ceea ce a dus la crearea unei situații discriminatorii din punct de vedere al salarizării care încalcă prevederile art. 23 din Declarația Universală a drepturilor Omului, OG nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, iar potrivit art. 14 din CEDO, diferența de tratament devine discriminare atunci când se introduc distincții între situații analoge și comparabile fără ca aceasta să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Prima de vacanță face parte din salariul personalului salariat, dar intimata nu a acordat aceste drepturi bănești.
Faptul că prima de vacanță nu este menționată în contractele individuale de muncă ale salariaților nu constituie un impediment pentru neacordarea acestuia de către angajator. Mai mult, contractele colective de munca nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca încheiate la nivel superior, iar contractele individuale de munca nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca.
De asemenea, față de aceste prevederi, instanța constată că intimata, prin neacordarea primei de vacanță, nu a respectat dispozițiile legale în vigoare, iar, potrivit art. 269. angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să-l despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
S-a arătat că în aceste condiții, instanța constată că dreptul la primă de vacanță solicitat de petenți există.
De asemenea, potrivit art. 1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale Dreptului Internațional".
S-a arătat că prima de vacanță solicitată de petenți, fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, nefiind suspus prescripției extinctive.
Împotriva acestei sentinței au declarat recurs chemata în garanție Direcția Generală a Finanțelor Publice G pentru Ministerul Finanțelor Publice și pârâta Curtea de Conturi a României.
Ministerul Finanțelor Publice arată că această instituție nu trebuie confundată cu Statul român, rolul acestuia fiind acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget și a proiectelor bugetelor locale, cu respectarea procedurii reglementate de 21-27 din Legea finanțelor publice nr.72/1996 și a Legii nr.500/2002.
Curtea de Conturi a României a arătat în motivarea recursului că sentința instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale, respectiv a prevederilor art.27 din OG nr. 137/2000.
Instanța de fond nu a ținut cont de faptul că acțiunea formulată a fost tardiv introdusă raportat la dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii, coroborat cu art.3 și art.8 din Decretul nr. 167/1958.
Pe fondul cauzei s-a arătat că funcțiile deținute de reclamanți sunt de natură contractuală, cu salarizarea și drepturile stabilite prin lege specială, drept pentru care nu pot beneficia de prevederile art. 35 alin.2 din Legea 188/1999.
Așadar, controlorii financiari beneficiază de lege specială de salarizare, iar acordarea unei prime de concediu nu se numără printre drepturile prevăzute de lege pentru aceștia.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, Curtea a reținut următoarele:
Intimații reclamanți au calitatea de angajați cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată, aflați în raporturi de muncă, cu angajatorul Curtea de Conturi a României.
Salarizarea reclamanților, în calitate de personal al Curții de Conturi este reglementată prin lege specială.
Potrivit art.3 din OUG nr.160/2000, indemnizația este unica formă de remunerare lunară a activității corespunzătoare funcției de controlor financiar și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport de venitul salarial, însă prima de concediu nu se numără printre drepturile prevăzute de lege pentru aceștia.
Pentru personalul contractual din cadrul instituțiilor publice, dreptul la concediu de odihnă anual și plata acestuia sunt reglementate prin dispozițiile capitolului 3 din Codul muncii aprobat de Legea nr.53/2003, cu modificările și completările ulterioare.
Funcția deținută de reclamanți este de natură contractuală, drept pentru care aceștia nu pot beneficia de prevederile art.35 alin.2 din legea nr.188/1999, care arată că funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Prin decizia nr.28/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ. S-a stabilit că prima de concediu prevăzută la art. 35 al.2 din legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu se acordă controlorilor financiari (în prezent auditori publici externi) și celorlalte categorii de personal contractual care își desfășoară activitatea în cadrul Curții de Conturi.
Potrivit art.329 pr.civ. decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanțe.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate mai sus, Curtea reține că recursurile sunt fondate, astfel că în baza art. 312.pr.civ. le va admite, va modifica sentința, în sensul că va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de chemata în garanție DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, împotriva sentinței civile nr. 1814/18 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, G, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Ianuarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
3 ex// 03.02.2010
Președinte:Doina VișanJudecători:Doina Vișan, Ioana Bodri, Marian Lungu
