Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 2611/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(1789/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2611/
Ședința publică din data de 23 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva sentinței civile nr.3413 din 21 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 38304/3/LM/2006, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimații pârâți Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Justiției și Libertăților, având ca obiect - drepturi bănești spor de 30%-40%.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimații reclamanți, au solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și reține în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 3413/21.04.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis acțiunea formulată de reclamantele, și altele, dispunându-se obligarea pârâților Ministerul Justiției și Curtea de APEL BUCUREȘTI să plătească reclamantelor contravaloarea sporului anticorupție de 30-40% pentru perioada 01.07.2002-01.07.2005.
Totodată, s-a admis cererea de chemare în garanție și s-a dispus obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să aloce Ministerului Justiției fondurile necesare achitării drepturilor salariale.
Chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
- pronunțarea unei hotărâri prin care MEF să fie obligat la alocarea fondurilor către Ministerul Justiției duce la nesocotirea Legii nr. 500/2002, prin care este reglementată procedura bugetară și totodată, ar face imposibilă punerea în executare a hotărârii (decizia finală privind conținutul bugetului nu aparține MEF);
- procedând astfel instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, intrând în sfera de competență a puterii legislative;
- MEF are atribuții în elaborarea bugetului de stat, însă Parlamentul României este cel ce aprobă acest buget;
- lipsește și calitatea procesuală pasivă a MEF, cât privește cererea de chemare în garanție;
- între MEF, reclamanți și pârâtul Ministerul Justiției nu au existat raporturi juridice, autorii acțiunii nefiind salariații MEF;
- mai mult, Ministerul Economiei și Finanțelor nu este ordonator principal de credite pentru reclamanți, ci Ministerul Justiției are această calitate, răspunzând pentru neacordarea drepturilor bănești;
- pretențiile deduse judecății reprezintă drepturi de personal, care nu pot fi plătite decât de angajator din bugetul anual aprobat;
- rolul MEF este acela de a răspunde de elaborarea proiectului de buget de stat, el nefăcând altceva decât să propună proiecte de legi bugetare sau de rectificare;
- responsabilitatea sa se limitează la faza de proiect bugetar, de propunere;
- trebuie avute în vedere și dispozițiile OG nr. 22/2002, prin care este reglementată modalitatea de executare a obligațiilor de plată a instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, precum și cele ale art. 25 din OG nr. 37/2008, prin care ordonatorii principali de credite au fost abilitați să introducă în bugetele proprii subdiviziuni, de la care urmează să fie puse în plată sentințele judecătorești.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză, intimatele-reclamante solicitând judecarea pricinii în lipsă, conform art. 242 alin. ultim proced. civ.
Curtea, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice incidente, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Criticile exprimate în motivarea recursului nu pot fi primite. neputându-se reproșa Tribunalului faptul că ar fi pronunțat o hotărâre prin care a depășit atribuțiile puterii judecătorești. De asemenea, nu se poate reține teza inexistenței în cauză a calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Din acest punct de vedere este necesar a se preciza că în conformitate cu art. 131 din 303/2004, activitatea instanțelor și a parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, ceea ce presupune că tot de la bugetul de stat se asigură sumele de bani necesare plății drepturilor salariale ale magistraților.
În consecință, ținând seama de prevederile art. 19 din 500/2002, din interpretarea cărora rezultă cu claritate că Ministerul Economiei și Finanțelor are rolul principal în elaborarea proiectelor legilor bugetare, în care trebuie să se prevadă sumele de bani necesare achitării drepturilor salariale ale magistraților, este evident că MEF trebuie să figureze ca parte într-un proces precum cel de față, fiind necesar ca hotărârea judecătorească să-i fie opozabilă. În acest fel Ministerul Economiei și Finanțelor va fi obligat să ia măsurile necesare pentru asigurarea fondurilor financiare necesare plății drepturilor bănești pretinse prin acțiune, urmând să avizeze favorabil propunerile ce vor fi făcute în acest scop de ordonatorul principal de credite (Ministerul Justiției) și să procedeze în mod corespunzător la elaborarea unui proiect de lege de rectificare bugetară.
Dacă recurentul-chemat în garanție nu ar avea legitimare procesuală pasivă, s-ar ajunge la situația în care drepturile pretinse prin cererea de chemare în judecată, recunoscute prin decizii ale ICCJ, obligatorii potrivit art. 329. proced. civ. nu ar putea fi realizate, căci nu ar exista fondurile financiare necesare, fonduri a căror obținere este asigurată de la bugetul de stat prin intermediul activității desfășurate de MEF, conform atribuțiilor și competențelor sale legale.
Așa fiind, nu are relevanță în cauză faptul că Ministerul Economiei și Finanțelor nu este ordonator principal de credite pentru autorii acțiunii și nici împrejurarea că aceștia din urmă nu au fost salariații MEF și nu s-au aflat în raporturi juridice de muncă cu această instituție. De asemenea, nu are nici o semnificație faptul că Parlamentul României este cel ce aprobă bugetul de stat. Importantă este doar împrejurarea că MEF este implicat în procesul care se finalizează prin actul decizional în baza căruia se asigură finanțarea activității tuturor instanțelor de judecată și a parchetelor de pe lângă acestea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, în contradictoriu cu intimatele-reclamante, și intimații-pârâți Ministerul Justiției și Curtea de APEL BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 3413/21.04.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 23.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./06.05.2009.
Jud.fond:,.
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
