Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 263/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 263
Ședința publică de la 01 Februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Doina Vișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 3: Lucian Bunea
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D împotriva sentinței civile nr. 3094/09.10.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și, precum și cu intimații-pârâți Ministerul Justiției, Tribunalul Dolj, Curtea de Apel Craiova și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurent consilier juridic, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că recursul este declarat și motivat în termen legal.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.
Consilier juridic pentru recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în garanție, întrucât Ministerului Economiei întocmește, la propunerea Ministerului Justiției, proiectele de buget, între acesta și reclamanți neexistând rapoarte de muncă.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 3094/09.10.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a respins excepția de necompetență materială a Tribunalului Dolj.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finanțelor și în consecință s-a respins acțiunea față de acesta.
S-a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de Ministerul Economiei si Finanțelor.
S-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Ministerul Economiei si Finanțelor
S-a admis în parte acțiunea precizată formulata de reclamanții, si în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Dolj, Curtea de Apel Craiova, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
S-a dispus obligarea paratilor Ministerul Justitiei si Curtea de Apel Craiova sa plătească reclamantului suma de 4099 lei reprezentând despăgubiri bănești echivalente sporului de vechime in munca cuvenit si neacordat in perioada 01.01.2004 - 01.06.2004 si reclamantului suma de 13636 lei despăgubiri bănești echivalente sporului de vechime in munca cuvenit si neacordat in perioada 01.01.2004 - 01.10.2005, sume nete actualizate in funcție de coeficientul de inflație de la data fiecărei scadente si pana la data efectuării expertizei - 11.09.2007 si care vor fi actualizate in continuare in funcție de indicele de inflație pana la data plații efective.
S-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei si Finanțelor.
S-a dispus obligarea chematului în garanție să vireze Ministerului Justitiei fondurile necesare achitării despăgubirilor acordate reclamanților prin prezenta hotărâre.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamanții au deținut funcțiile de magistrați în cadrul Curții de Apel Craiova iar a ieșit la pensie la data de 01.06.2004 iar la data de 01.10.2005.
Odată constatată existența discriminării, art. 21 din OG nr. 137/2000 prevede posibilitatea persoanei discriminate să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit.
Ori, dispozițiile art. 281 din Codul muncii prevăd că jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor de muncă, precum și a cererilor privind raporturile juridice între partenerii sociali.
De asemenea, potrivit art. 295 alin 2 din Codul Muncii, "prevederile Codului muncii se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă".
Pe de altă parte, în conținutul art. 5 și 6 Codul muncii este reglementată instituția discriminării, în ceea ce privește drepturile prevăzute în legislația muncii, astfel încât competența de soluționarea acestei cereri, în primă instanță, aparține - conform art. 2 pct1 lit. c cod procedură civilă - tribunalelor (secției conflicte de muncă și asigurări sociale).
Instanța constatat neîntemeiată excepția de necompetență materială invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor și urmează să o respingă.
Asupra excepției inadmisibilității acțiunii:
În considerarea celor expuse anterior, instanța a respins și această excepție.
De altfel, procedura administrativă amintită de Ministerul Economiei și Finanțelor, nu exclude posibilitatea reclamantei de a se adresa instanței. Articolul 21 din Constituție, prevede că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, în acest sens fiind și dispozițiile art. 6 din CEDO. Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, iar jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite, potrivit textului constituțional menționat
Potrivit art. 283 lit. c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unordespăgubiricătre salariat. Textul este deplin aplicabil situației de față, întrucât, potrivit art. 295 alin. 2 din Codul muncii "prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective".
Având în vedere data formulării cererii de chemare în judecată și dispozițiile textului sus menționat, instanța a constatat că excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor este neîntemeiata, reclamanții solicitând plata drepturilor bănești pentru perioada celor 3 ani anteriori introducerii acțiunii.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat următoarele:
Sporul de vechime în muncă a fost acordat prin Legea nr. 50/1996, iar prin OG 83/2000, acest spor nu a fost prevăzut, dar nici nu a fost abrogat art.33 din 50/1996, republicată care reglementează acest drept atât pentru magistrați cât și pentru personalul auxiliar, dovadă în acest sens fiind faptul că personalul auxiliar continuă să primească sporul de vechime în baza aceluiași text de lege.
Deși art.9 alin.4 din OG nr.83/2000, prevede că orice alte dispoziții contrare prezentei ordonanțe se abrogă, se apreciază că art.33 din Lg.80/1996 nu este un text contrar OG 83/2000, ci unul complementar, deoarece pentru personalul auxiliar acesta este în ființă.
În susținerea ideii că dispozițiile art.33 din Lg.50/1996 trebuie să aibă eficacitate și în cazul magistraților, nu numai pentru personalul auxiliar de specialitate, instanța reține dispozițiile art.38 alin.2 din Constituția României potrivit căruia salariații au dreptul la protecția socială a muncii, chiar dacă legiuitorul a optat pentru instituția restrângerii dreptului, pentru că restrângerea unui drept este admisibilă numai prin lege și nu pe calea unei ordonanțe și art.16 din Constituția României care arată că cetățenii sunt egali în fața legii și autorităților publice fără privilegii și fără discriminări.
Art. 20 din Constituția României prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr.30/1994 prevede că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta Convenție trebuie să fie asigurate fără nici o deosebire, bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere sauorice altă situație.
Art. 1 din protocolul nr.12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale adoptat la la 4.11.2000 și ratificat de România prin Legea nr.103/2006 prevede că dreptul de a se bucura de oricare din drepturile prevăzute de lege trebuie asigurat fără nici o discriminare și că nimeni nu poate face obiectul unei discriminări bazate pe orice situație din partea unei autorități publice.
Art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului semnată de România la 14.12.1955 consacră egalitatea în fața legii a cetățenilor, dreptul fără deosebire la o protecție egală a legii și dreptul la o protecție egală împotriva oricărei discriminări.
Art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului pct.2, consacră dreptul, fără nici o discriminare, la salarii egale pentru muncă egală, iar Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale ratificat de România prin Decretul nr.212/1974 prevede asigurarea pentru orice persoană a unei remunerații egale pentru o muncă de valoare egală, fără nici o distincție.
În ce privește legislația internă, art.5 din Codul Muncii interzice orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat în cadrul relațiilor de muncă.
Art. 2 alin. 1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede că "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infectare ori apartenență la o categorie defavorizatoare precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul public, economic, social, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Art. 2 alin. 2 din același act normativ stabilește că "sunt discriminatoriiprevederile, criteriile, sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute de alin.1 față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare."
Prin neacordarea sporului de vechime magistraților, categorie profesională distinctă, în condițiile în care acest drept se păstrează pentru personalul auxiliar de specialitate, iar pentru acesta s-au păstrat toate drepturile prevăzute de Legea nr.50/1996 creează un tratament diferențiat, discriminatoriu pentru această categorie profesională din care fac parte și reclamanții.
Măsura de a nu se mai acorda sporul de vechime magistraților nu poate fi apreciată că ar fi justificată de un scop legitim, atât timp cât prin aceasta nu se realizează o îmbunătățire a salarizării, iar categoria acestora este plasată într-o situație discriminatorie față de alte categorii profesionale între care și funcționarii publici, pentru care Legea nr.188/1999 prevede sporul de vechime.
Magistrații sunt într-o situație discriminatorie în raport cu senatorii și deputații, Legea nr.53/1991 privind indemnizațiile și celelalte drepturi ale senatorilor și deputaților precum și salarizarea personalului din aparatul Parlamentului României, prin art.12 prevăzând dreptul la sporul de vechime în muncă de până la 25 %, deși și magistrații reprezintă tot o autoritate publică.
Aceste aspecte atrag incidența dispozițiilor art. 27 alin. 1 din OG137/2000 potrivit cărora persoana discriminată are dreptul la despăgubiri proporționale cu prejudiciul suferit, valoarea acestuia fiind echivalentă cu valoarea sporului de vechime cuvenit ei, în procent de 15% din indemnizația de încadrare lunară, corespunzător vechimii ei în muncă.
Efectele OG 83/2000, care a înlăturat dreptul la spor de vechime al magistraților acordat de Lg.nr.50/1996, trebuie examinate și din perspectiva normelor Legii nr.24/2000 privind tehnica legislativă potrivit cărora dispoziții ale unei legi organice nu pot fi abrogate prin normă legală ordinară, ordonanța guvernului neputând astfel afecta existența sau exercitarea acestui drept.
În același timp faptul că, OUG 177/2000 și OUG 27/2006 nu prevăd expres sporul de vechime ci numai o majorare a indemnizației corespunzătoare vechimii în funcția de judecător sau procuror, nu înlătură dreptul ei la despăgubiri, cele două sporuri fiind distincte, sporul de vechime fiind prevăzut de art.155 din Codul muncii și de dispozițiile arătate anterior, aplicabile personalului auxiliar de specialitate din justiție, funcționarilor publici și parlamentarilor.
De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. XXXVI din 07.05.2007, a admis recursul în interesul legii, stabilind că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, beneficiau de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege". Potrivit art. 329 alin. 3 cod procedură civilă dezlegarea dată problemelor de drept judecate, în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe.
Pârâții au calitatea de ordonatori de credite, toate cheltuielile de personal, cu bugetul aferent, fiind în sarcina acestora.
În consecință, pârâții au fost obligați la plata către reclamanți a despăgubirilor în cuantumul sporului de vechime de care a fost lipsită în perioadele din acțiune, actualizat la zi în funcție de indicele de inflație, deoarece numai astfel se realizează o reparare integrală a prejudiciului cauzat acestora, prejudiciul fiind real și efectiv și are în vedere și devalorizarea sumei în timp datorită procesului de inflație.
Deoarece reclamanții și intervenienții nu au putut beneficia de sumele respective la timpul cuvenit, ci abia după un interval mare de timp în care moneda națională a suferit o devalorizare în cadrul procesului de inflație, instanța reține că aceasta a suferit un prejudiciu care nu se acoperă prin simpla acordare a sporului de vechime în baza prezentei hotărâri.
Potrivit art.1084 din Codul Civil reclamanta are dreptul la repararea integrală a prejudiciului prin reactualizarea sumelor reprezentând sporul de vechime cu coeficientul de inflație defalcat pe fiecare lună în parte de la data nașterii dreptului până la data calculării sumelor de către expert, respectiv 11.09.2007.
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a reținut că acesta nu a fost chemat în judecată în calitate de pârât.
Prin cererea formulată de Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor a fost chemat în garanție, pentru ca acesta să fie obligat să vireze fondurile necesare achitării sumelor solicitate prin prezenta acțiune
Potrivit art.118 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Ca urmare, nici o cheltuială din fondurile publice nu poate fi angajată, ordonanțată si plătită, dacă nu este aprobată potrivit legii si nu are prevederi bugetare.
Ministerul Economiei și Finanțelor are astfel, obligația de a pune la dispoziția pârâților Tribunalul Dolj, Curtea de Apel Craiova și Ministerul Justiției, sumele necesare pentru plata drepturilor pretinse de reclamantă, motiv pentru care instanța va admite cererea de chemare in garanție, urmând sa oblige pe acesta sa asigure si sa vireze paratelor fondurile necesare pentru plata, către reclamanți, a despăgubirilor acordate prin prezenta hotărâre și, în consecință, va respinge excepția lipsei calității procesual pasive.
Împotriva sentinței Tribunalului Dolja declarat recurs chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele motive:
Ca in raport de prevederile art.138alin 2 din Constituție si HG 208/2005, MFP elaborează proiectul bugetului de stat si urmărește execuția operativa a bugetului consolidat, dar nu are competenta de a modifica bugetul de stat aprobat printr-o lege speciala.
Ca MFP ca persoana juridica are bugetul propriu si nu poate sa vireze sume din bugetul sau propriu pentru Ministerul Justiției având in vedere principiul specializării bugetare.
Ca atare nu poate sa solicite nici rectificarea bugetara cu sumele necesare, rectificare ce trebuie făcuta de către Guvernul României.
Pe fond se arata ca in raport de prevederile art.3 din OUG 27/2006, art.86 din /2004, sporul de vechime nefiind prevăzut in lege, acesta nu poate fi acordat.
Ca prevederile art.33 din 50/1996, la care fac referire reclamanții, se refera la sporul de vechime al personalului auxiliar.
Ca in perioada 2003, magistrații au beneficiat de vechime in magistratura, iar in situația in care le-ar fi acordat si sporul de vechime, aceștia ar beneficia de o dubla compensare.
Analizând motivele de recurs in raport cu sentința recurata, Curtea retine următoarele:
Cu privire la cererea de chemare in garanție, se retine ca potrivit art. 3 (1), din HG 208/2005, in realizarea funcțiilor sale Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții: 2. elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare; 9. deschide creditele necesare pentru cheltuielile fiecărui ordonator principal de credite în cadrul fiecărui exercițiu bugetar;
Potrivit art.118 din 304/2004, privind organizarea judiciara, activitatea instanțelor si parchetelor este finanțata de la bugetul statului.
Ca urmare, nicio cheltuiala din fondurile publice nu poate fi angajata, ordonanțata si plătita, daca nu este aprobata potrivit legii si nu are prevederi bugetare.
In consecința in raport de prevederile legale mai sus arătate si de obligațiile instituite prin acestea, Curtea retine ca in mod legal Tribunalul a admis cererea de chemare in garanție.
In ceea ce privește criticile pe fond învederate prin motivele de recurs, se retine ca prin Decizia nr. XXXVI din 2007, Înalta Curte de Justiție si Casație a decis ca dispozițiile art.33 alin.1 din 50/1996, in raport cu prevederile art.1 pct.32 din OG nr.83/2000, art.50 din OUG nr.177/2000 se interpretează in sensul ca: Judecătorii, procurorii si ceilalți magistrați, precum si persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar in cadrul Curții de Conturi a României beneficiau si de sporul de vechime in munca, in cuantumul prevăzut de lege.
Potrivit art. 329 Codul d e procedura civila - Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, precum și colegiile de conducere ale curților de apel au dreptul, pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României, să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra chestiunilor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești.
Deciziile prin care se soluționează sesizările se pronunță de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea Soluțiile se pronunță numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
In consecința si sub acest aspect instanța de fond a pronunțat o sentința temeinica si legala, motiv pentru care va fi respins recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D împotriva sentinței civile nr. 3094/09.10.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și, precum și cu intimații-pârâți Ministerul Justiției, Tribunalul Dolj, Curtea de Apel Craiova și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01 februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red. Jud.
Tehn./Ex.2/
/ și
Președinte:Doina VișanJudecători:Doina Vișan, Mihaela Mitrancă, Lucian Bunea
