Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 2823/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2053/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2823/
Ședința publică de la 29.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Valentina Sandu
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Maria Ceaușescu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă - SRL împotriva sentinței civile nr.2761/17.11.2008 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant, personal, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 06.04.2009, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul-reclamant, personal, solicită respingerea recursului, ca nefundat și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică.
În temeiul art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2761/17.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Civilă a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul - SRL; a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 165 lei reprezentând bonuri de masă aferente lunii mai 2008.
A respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale aferente lunii mai 2008.
În considerente a reținut că reclamantul fost angajatul societății pârâte, conform contractului individual de muncă nr.94/II/G/16.01.2008, cu un salariu net de 600 lei lunar și 1 bon masă/zi în valoare de 7,88 lei.
În data de 02.06.2008, contractul de muncă al reclamantului a încetat conform mențiunilor din carnetul de muncă.
Mai arată reclamantul că deși era îndreptățit să primească salariul aferent lunii mai 2008,în cuantum de 600 lei și 21 bonuri de masă, societatea pârâtă i-a achitat numai suma de382 lei.
În susținerea cererii, reclamantul a depus la dosar în xerocopie, contractul individual de muncă, extras carnet de muncă și cerere de demisie.
La data de 22.08.2008, pârâta - " " SRL a formulat și depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În esență, pârâta susține că reclamantul și-a încasat toate drepturile bănești la zi cuvenite pentru perioada lucrată.
Astfel, în contractul individual de muncă al reclamantului, la litera j) pct. 1, se prevede că salariul de bază lunar brut este în cuantum de 600 lei, iar la pct.2 se prevede că salariatul nu beneficiază de sporuri, indemnizații sau alte adaosuri la salariul de bază.
În susținerea întâmpinării, pârâta a depus la dosarul cauzei, în xerocopie, decizia cu nr. 106/02.06.2008, notă de lichidare, foaie de lichidare luna mai 2008, fluturașul de salariu, contractul individual de muncă și declarația reclamantului că a primit toate drepturile bănești cuvenite.
Acțiunea reclamantului este întemeiată în parte.
Referitor la capătul de cerere prin care reclamantul solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 165 lei reprezentând bonuri de masă aferente lunii mai 2008, instanța a găsit- întemeiată.
Deși în contractul individual de muncă nr.94/II/G/l6.01.2008, la litera j) pct.2 nu se prevăd sporuri sau alte adaosuri salariale, reclamantul a făcut dovada că primea tichete de masă de la societatea pârâtă, așa încât, instanța a admis acest capăt de cerere și a obligat pârâta la plata sumei de 165 lei reprezentând contravaloarea tichete de masă aferente lunii mai 2008.
Cu privire la capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 218 lei, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neachitate pentru luna mai 2008, instanța a respins ca rămasă fără obiect, pârâta făcând dovada achitării drepturilor salariale la zi.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs recurenta - SRL, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că în data de 16.01.2008, sub numărul 94 fost încheiat contractul individual de muncă între recurentă și reclamant.
În clauzele contractuale la litera j) pct. 1, se prevede că salariul de baza lunar brut este în cuantum de 600 lei. La pct. 2 de la aceeași literă se prevede că salariatul nu beneficiază de sporuri, indemnizații sau alte adaosuri la salariul de bază.
De asemenea, în data de 31.05.2008 reclamantul, s-a prezentat la sediul societății în vederea înmânării cărții de muncă în original, ocazie cu care s-a întocmit și nota de lichidare. În aceeași zi, de către reclamant, a fost semnata și o declarație prin care declara pe propria răspundere că a primit toate drepturile bănești la zi, cuvenite pentru perioada lucrată, inclusiv pentru zilele de concediu de odihnă neefectuate.
Că reclamantul și-a încasat salariul cuvenit, o dovedește și fluturașul de salariu ce poartă semnătura acestuia.
În aceste condiții recurenta nu înțelege la ce sume de bani se referă fostul angajat.
Din punctul de vedere al recurentei, reclamantul a primit sumele ce i se cuveneau pentru perioada în care a fost angajat al recurentei
Recurenta a menționat de asemenea că pentru perioada aferenta lunii mai 2008, reclamantul nu a beneficiat decât de salariul stipulat în contractul de muncă și de plata orelor suplimentare efectuate și nu de bonuri de masă și nu are obligația de a achita lunar aceste bonuri de masă.
În temeiul Legii nr. 142/1998, art.1 alin 2, care prevede că "tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori", iar recurenta nu are și obligația de a acorda aceste beneficii.
În conformitate cu art. 1, alin, 1 din Legea nr.142/1998 "alariații din cadrul societăților comerciale, regiilor pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma de tichete de masă, suportată integral pe costuri de angajator" iar recurenta nu avea obligația, ci posibilitatea de acorda aceste tichete de masă.
Legea, astfel cum este formulată, dă posibilitatea iar nu obligația de a acorda aceste facilitați angajaților săi însă, din formularea legii se înțelege foarte clar că norma nu este una imperativă.
Chiar în condițiile în care angajatul, în perioada în care a desfășurat activitate în cadrul recurentei, a primit pentru unele luni tichete de masă, asta nu face ca această facilitate, care i-a fost acordată, să fie menținută pe toata perioada angajării. Așa cum recurenta a menționat, acordarea acestor tichete de masă este la latitudinea angajatorului și nu este o obligație a acestuia.
Din conținutul sentinței civile nr. 2761 pronunțată în data de 17.10.2008 de către Tribunalul Teleorman, reiese și faptul că acțiunea formulata de către reclamant, a fost admisă în parte și nu în totalitate. Este lesne de observat că reclamantul, în condițiile în care știa că și-a încasat toate drepturile bănești (declara sub semnătură că le-a încasat) însă solicita și instanței acordarea unor drepturi bănești pentru luna mai 2008. Este clar că reclamantul nu dovedește decât rea-credință și face abuz de instanțele de judecată.
În aceste condiții, recurenta solicită instanței să rețină cauza spre rejudecare și să anuleze în tot sentința pronunțată în fondul cauzei iar pe fond admiterea recursul astfel cum a fost formulat.
Intimatul a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului, iar in recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurent, ținând seama de prevederile art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Reclamantul-intimat fost angajatul societății pârâte in baza contractului individual de muncă nr.94/II/G/16.01.2008. potrivit mentiunilor din contractul individual de munca la rubrica "salarizare", angajatul beneficia de un salariu de baza lunar brut de 600 lei, fara a avea alte drepturi echivalente drepturilor salariale.
Instanta de fond a admis in parte pretentiile intimatului-reclamant si a obligat recurenta-parata la plata către reclamant a sumei de 165 lei reprezentând bonuri de masă aferente lunii mai 2008. In considerente s-a retinut ca, deși în contractul individual de muncă nr.94/II/G/l6.01.2008, la litera j) pct.2 nu se prevăd sporuri sau alte adaosuri salariale, reclamantul a făcut dovada că primea tichete de masă de la societatea pârâtă.
Din analiza actelor din dosarul de fond, Curtea retine ca singura dovada in sensul ca salariatul beneficia de tichete de masa, este copia unui singur tichet, completat cu numele si datele reclamantului-intimat. In cauza nu s-a facut dovada ca exista o conventie intre parti cu privire la acordarea unor tichete de masa si nici ca acestea erau prevazute intr-un act emis de societatea angajatoare. Mai mult, in cauza nu s-a probat in nici un fel numarul de tichete de care ar fi beneficiat salariatul, instanta motivandu-si solutia pe simplu fapt ca salariatul a depus un singur astfel de tichet la dosar.
Dar, in baza art.1 din Legea nr.142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator,potprimi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, șiîn limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Curtea apreciază că dispozițiile legale mai sus-menționate reglementează în favoarea salariaților o facilitate și nu un drept -facilitate ce poate fi acordată salariaților numai în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Cum nu s-a facut dovada existentei unei dispozitii interne sau a unui acord cu privire la acordarea tichetelor de masa si a numarului in care acestea se acorda, pretentiile reclamantului cu acest titlu nu sunt intemeiate.
Mai mult, Curtea retine si faptul ca, prin declaratia data de salariat dupa incetarea raporturilor juridice de munca, acesta a declarat pe proprie răspundere că a primit toate drepturile bănești la zi, cuvenite pentru perioada lucrată.
de considerentele de fapt si de drept expuse, Curtea, in baza art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, va admite recursul si va modifica în parte sentința recurată în sensul că va respinge pretențiile având ca obiect tichetele de masă, ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declara de recurenta-pârâtă - SRL împotriva sentinței civile nr.2761/17.11.2008 pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Respinge pretențiile având ca obiect tichetele de masă, ca neîntemeiate.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./08.05.2009
Jud. fond:
Președinte:Valentina SanduJudecători:Valentina Sandu, Lizeta Harabagiu, Maria Ceaușescu
