Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 301/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 301/R
Ședința publică din 05 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 3: Valentina Gabriela
GREFIER -
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții -, -, -, -, -, -, cu domiciliul procesual ales în F, B-dul - nr. 19-21, jud. V, împotriva sentinței civile nr. 33/16.01.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,-, TRIBUNALUL VRANCEA, cu sediul în F, B-dul - nr. 19-21, jud. V, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5 și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, cu sediul în B, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că este al doilea termen de judecată fixat în recurs; intimatul - pârât Tribunalul Vranceaa înaintat relațiile solicitate de instanță la termenul anterior; recurenții - pârâți au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 3155/91 din 25.10.2007 la Tribunalul Vrancea, reclamanții, și, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI, Tribunalul Vrancea, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicitând obligarea acestora la plata drepturilor reprezentând sporul de confidențialitate cuprins între 15% - 30 % începând cu data de 10.06.2002 pentru reclamanții, și, începând cu data de 13.12.2002 pentru reclamanții și și începând cu data de 16.04.2007 pentru reclamanții, și și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești și pentru viitor.
Au mai solicitat ca plata drepturilor de mai sus să se facă actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data executării hotărârii judecătorești.
Au solicitat să se efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
În motivarea acțiunii civile reclamanții au arătat că îndeplinesc funcția de consilieri de probațiune în cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea.
Au mai susținut că în scopul asigurării mai eficiente a confidențialității informațiilor clasificate au fost concretizate o serie de acte normative, menite să confere categoriilor de persoane salariate care gestionează astfel de informații sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la asemenea informații.
Au mai arătat reclamanții că pârâții prin discriminarea făcută între ei, reclamanți și alte categorii de funcționari publici și demnitari care gestionează informații clasificate sau lucrează doar cu documente sau informații confidențiale, au fost prejudiciați cu sumele aferente sporului de confidențialitate calculate la salariul de bază de la momentul în care gestionează informații clasificate și continuă să fie prejudiciați până la momentul plății efective a acestor drepturi.
Prin aceasta, au arătat reclamanții au fost încălcate dispozițiile art. 1 alin. 2 pct. 1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Existența activităților ce include informații clasificate sunt recunoscute de Codul deontologic al personalului de probațiune art. 7 potrivit căruia au obligația să păstreze confidențialitatea în legătură cu documentele pe care le dețin, conform legii în scop profesional și art. 12 potrivit căruia consilierii, șefii serviciilor și inspectorii au obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate de exercitarea profesiei, informațiile pe care le-au obținut în această calitate precum și din Legea nr. 123/2006 privind Statutul personalului de probațiune, care în art. 66 alin. 1 prevede ca "Personalul din serviciile de probațiune are obligația de a păstra confidențialitatea datelor deținute în exercitarea funcției".
Au arătat reclamanții că discriminarea s-a accentuat și mai mult în 2006, 2007 când tot mai multor funcționari publici și demnitari le-a fost acordat sporul de confidențialitate calculat la sporul de bază (OG nr. 19/2006, OG nr. 64/2006, nr.OG 10/2007, iar alte categorii de funcționari deja beneficiind de acest spor.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii civile a reclamanților ca nefondată.
S-a arătat de pârât că reglementarea printr-un act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin nr.OG 137/2000.
Stabilirea prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale ține de statutul profesional al unei categorii de persoane și nu este o problemă care poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin nr.OG 137/2000, a mai arătat pârâtul.
Neacordarea acestui spor, a arătat pârâtul, nu poate constitui o încălcare a nr.OG 137/2000 pentru că nu ne aflăm în fața unui drept recunoscut și protejat de lege.
Or, nu există nici un act normativ care să prevadă acordarea acestui spor consilierilor de probațiune, a mai arătat pârâtul.
În atare condiții, nu poate face obiectul art. 14 din Convenția pentru Aprobarea Drepturilor Omului întrucât Protocolul nr. 12 din Convenție în art. 1 menționează că "Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare", a arătat pârâtul.
S-a arătat de pârât că nu există un temei legal pentru acordarea sporului de confidențialitate.
S-a mai susținut că, consilierii de probațiune sunt o categorie aparte de salariați ai sistemului bugetar, cu un statut reglementat prin Legea nr. 123/2006, cu drepturi salariale stabilite prin Legea nr. 327/2006, situația lor nefiind considerată comparabilă cu cea a personalului militar și al funcționarilor cu statut special din instituțiile publice de apărare naționale, ordine publică și siguranță națională, al căror statut este reglementat prin Legea nr. 360/2002, întrucât aceștia au un statut diferit, ele făcând parte din instituțiile publice în care informațiile clasificate cu un regim special conform Legii nr. 182/2002.
A arătat că în acest sens s-a pronunțat și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr. 232/29.08.2007 și nr. 318 din 08.10.2007, în sensul că nu există un tratament discriminatoriu.
Prin întâmpinarea depusă pârâtul Tribunalul Vranceaa susținut că acțiunea reclamanților este supusă termenului de prescripție de 3 ani, astfel drepturile solicitate nu pot fi acordate anterior datei de 19.10.2004.
A mai arătat că sporul de confidențialitate nu poate fi acordat acestei categorii profesionale, el nefiind prevăzut de Legea nr. 327/2006 - lege specială de salarizare.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa întrucât, potrivit Legii nr. 500/2002, în calitate de ordonator principal de credite nu are cum să asigure unui alt ordonator principal de credite fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale ale angajaților proprii.
Prin sentința civilă nr. 33 din 16.01.2008 s-a respins ca nefondată acțiunea civilă a reclamanților.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că acțiunea civilă a reclamanților este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 2 al. 1 din nr.OG 137/2000 prin discriminare se înțelege orice deosebire, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Potrivit art. 1 al. 3 din același act normativ, "exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol, privește persoanele aflate în situații comparabile.
În speță, consilierii de probațiune constituie o categorie de salariați cu un statut propriu, aprobat prin Legea nr. 123/2006 și cu drepturi salariale stabilite prin Legea nr. 327/2006, lege ce nu reglementează și dreptul la un spor de confidențialitate.
Sporul de confidențialitate nu constituie nici un drept fundamental de care sunt lipsiți reclamanții, aspectul fiind clarificat în acest sens, cu caracter obligatoriu prin Decizia nr. 108/14 februarie 2006 Curții Constituționale.
Reclamanții invocând discriminarea fac trimitere la personalul militar și funcționarilor publici din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, care beneficiază de spor de confidențialitate.
Situația nu este însă comparabilă, în accepțiunea disp. art. 1 alin. 3 din nr.OG 137/2000, avându-se în vedere că aceste categorii de persoane au un statut diferit de cel al reclamanților, cu drepturi și obligații diferite.
Pe de altă parte, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, legat de art. 14 (Interzicerea discriminării) al Convenției Europene a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare, atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Instanța europeană a decis în mod constant că pentru a se produce o discriminare, trebuie stabilit că persoane plasate în situații analoage sau comparabile, beneficiază de un tratament preferențial, fără o justificare obiectivă sau rezonabilă, împrejurare ce nu a fost dovedită în speță (Cazurile Eredin contra Suediei din 18 februarie 1991, Hoffman contra Austriei din 28 septembrie 1995 și Scalambrina contra Italiei din 22 octombrie 1996).
Astfel, instanța de fond a constatat că dreptul pretins de reclamanți nu constituie un drept fundamental de care sunt lipsiți, nu le este reglementat prin nici o dispoziție legală și nici nu constituie o categorie de persoane comparabilă cu acele categorii care beneficiază de sporul de confidențialitate, situație în care nu poate fi reținută nici o discriminare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului declarat au susținut că Legea nr. 123/2006 art. 72 lit. k prevede că nerespectarea confidențialității datelor deținute în virtutea exercitării funcției se consideră abatere disciplinară ceea ce presupune că activitatea consilierilor de probațiune trebuie să fie recunoscută și prin sporul de confidențialitate acordat și altor categorii profesionale din Ministerul Justiției.
Aceste activități care includ informații clasificate sunt recunoscute de Codul deontologic al consilierilor de probațiune, au arătat recurenții-reclamanți.
Au arătat recurenții-reclamanți că sunt discriminați față de alte categorii profesionale, funcționari publici sau demnitari care beneficiază de acest spor, încadrându-se astfel în dispozițiile art. 1 alin. 2 din nr.OG 137/2000.
Au solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii acțiunii civile așa cum au formulat-
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanți.
Prin întâmpinare pârâtul a susținut că în cauză nu are calitate procesuală pasivă având în vedere că reclamanții își întemeiază pretențiile pe existența unei situații discriminatorii.
A arătat că acțiunea civilă a reclamanților are ca obiect o obligație de a da, respectiv obligarea pârâților la repararea pagubelor cauzate prin discriminare însă, conform dispozițiilor legale, Ministerul Justiției nu are nici o atribuție în acest sens, el având ca atribuție să asigure coordonarea și aplicarea strategiei și a programului de guvernare în vederea funcționării justiției ca serviciu public.
A arătat că cel care elaborează legi este Parlamentul.
A mai susținut că în mod corect instanța de fond a reținut că personalul din sistemul autorității judecătorești și drepturile acestora au un regim de salarizare distinct de alte categorii profesionale.
În atare condiții, nu poate fi reținută o încălcare a dispozițiilor nr.OG 137/2000, a dispozițiilor Constituției și Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului pentru că nu ne aflăm în fața unui drept la sporul de confidențialitate, drept recunoscut și protejat de lege pentru consilierii de probațiune aceasta neindicând nici un act normativ care să prevadă sau să garanteze dreptul de a primi acest spor.
Susținerile reclamanților argumentate pe dispozițiile art. 66 din Legea nr. 123/2006 nu pot fi primite, a arătat pârâtul, ele nefiind suficiente pentru a se constata că reclamanții au un drept reglementat de lege pentru a fi beneficiarii acestui spor întrucât Legea nr. 327/2006 privind salarizarea acestora nu face nici o referire la existența unui astfel de spor.
A mai arătat că, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin Hotărârea nr. 415/27.11.2007 a reținut că personalul auxiliar din cadrul justiției nu are dreptul la spor de confidențialitate.
Pârâtul Tribunalul Vrancea, prin întâmpinarea depusă, a susținut că în mod corect s-a respins acțiunea civilă a acestora întrucât sporul de confidențialitate nu constituie un drept fundamental de care sunt lipsiți recurenții-reclamanți.
S-a mai arătat că nu poate fi reținută situația de discriminare conform art. 2 din nr.OG 137/2000 deoarece consilierii de probațiune constituie o categorie de salariați cu statut propriu aprobat prin Legea nr. 123/2006, iar situația acestora nu este comparabilă cu a personalului militar sau a funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și securitate națională, care au drepturi și obligații diferite și care primesc acest spor tocmai în considerarea atribuțiilor specifice activității pe care o desfășoară.
A solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat.
Analizând hotărârea instanței de fond în raport de probele administrate, de dispozițiile legale incidente cauzei, de criticile formulate de recurenți cât și de dispozițiile art. 304 și art. 3041Cod procedură civilă, curtea constată că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, astfel că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
Serviciile de probațiune de pe lângă tribunale constituie o categorie de salariați cu un statut propriu și o salarizare proprie conform Legilor nr. 123/2006 și nr. 327/2006, acest din urmă act normativ neprevăzând acordarea sporului de confidențialitate.
Așa cum a reținut și instanța de fond în cauză nu poate fi reținută nici o discriminare a acestei categorii profesionale față de alte categorii profesionale: militari, funcționari publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și securitate națională, care beneficiază de acest spor de confidențialitate urmare statutului lor special și a unor atribuții specifice privind accesul și manipularea informațiilor clasificate care privesc ordinea publică, apărarea națională și securitatea națională, accesul și manipularea acestor informații fiind strict reglementată de Legea nr. 182/2002.
Or, recurenții-reclamanți nu au acces la aceste informații, nu sunt autorizați potrivit Legii nr. 182/2002.
Păstrarea confidențialității datelor deținute în exercitarea funcției prevăzute de art. 72 alin. 1 din Legea nr. 123/2006, dispoziție care se regăsește și la alte categorii de funcționari, este o obligație de serviciu, categoria datelor deținute în exercitarea funcției neintrând în categoria informațiilor clasificate.
Deci, s-a reținut corect că recurenții-reclamanți nu se găsesc în situații comparabile sau analoage pentru a putea invoca discriminarea prevăzută de art. 2 din nr.OG 137/2000 cât și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Pentru aceste motive, curtea apreciază că, criticile formulate de recurenții-reclamanți nu se încadrează în dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă.
Nu au fost invocate motive care să necesite aplicarea dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă.
În atare condiții, conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 33/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții -, -, -, -, -, -, cu domiciliul procesual ales în F, B-dul - nr. 19-21, jud. V, împotriva sentinței civile nr. 33/16.01.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în dosar nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 05 Mai 2008.
Pt. Președinte, Judecător, pt. Judecător,
judecător, -,
aflat în cf. art. 261 al.2, aflat în cf. art. 261 al.2
PREȘEDINTE, PREȘEDINTE,
Dr. Dr.
Pt. grefier,
aflat în, cf. art. 261 al. 2.
Grefier șef secție,
-
: - -
: 2 ex.//16 Iulie 2008
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Ion Ioneci, Valentina Gabriela
