Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 302/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.302
Ședința publică din 05 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 3: Valentina Gabriela
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.217/13.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți MINISTERUL FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL G, TRIBUNALUL G, ambele instituții cu sediul în G,-, intimații - reclamanți, -, cu domiciliul procesual ales în com. L,-, jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că este primul termen de judecată fixat în recurs; recursul este motivat; recurentul - pârât a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 217/13.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați și Tribunalul Galați.
Au fost obligați pârâții către reclamanți la plata creșterilor salariale prevăzute de nr.OG10/2007 aplicate la valoarea de referință sectorială după cum urmează:
- cu 5% începând cu data de 01.01.2007;
- cu 2% începând cu data de 01.04.2007;
- cu 11% începând cu data de 1.10.2007, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data la care trebuiau acordate și până la plata efectivă și acordate în funcție de perioada efectiv lucrată.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor B pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea formulata si înregistrată cu nr. 327/121/24.01.2008, reclamanții-personal auxiliar de specialitate la Judecătoria L:, -, și, au solicitat obligarea paraților Ministerul Justiției, Curtea de Apel G, Tribunalul G si Ministerul Finanțelor Publice in calitate de chemat in garanție la plata drepturilor salariale reprezentând indexările acordate in conformitate cu prevederile legale pe anul 2007 conform art.1 alin.1 din OG.10/2007 in 3 etape:
-cu 5% începând cu data de 01.01.2007, de nivelul din luna decembrie 2006;
-cu 2% începând cu luna aprilie 2007 de nivelul din luna martie 2007;
-cu 11% începând cu data de 01.10.2007 de nivelul din luna septembrie 2007 si in continuare pana la încetarea discriminării.
In cauza a fost citat pentru opozabilitate si Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Au solicitat reclamanții ca aceste drepturi salariale sa fie actualizate funcție de indicele pana la data achitării integrale a sumelor datorate.
In motivarea acțiunii privind acordarea de creșteri salariale reprezentând indexările acordate in conformitate cu prevederile legale pe anul 2007 si in continuare pana la încetarea discriminării reclamanții au arătat următoarele:
In anul 2007 Guvernul României a acordat următoarele indexări:
- Ordonanța nr.l 0/31. O 1.2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în 2007 personalului salarizat potrivit Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.-;
- Ordonanța nr.6/24.01.2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici;
- Ordonanța nr.8/24.01.2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din alte unități din justiție;
- Ordonanța nr.11/31.01.2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ;
- Ordonanța nr.16/31.1 0.2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului salarizat potrivit Legii nr.95/2004;
- Ordonanța nr.27/31.01.2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi;
- Legea nr.232/06.07.2007 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale ale funcționarilor publici.
Aceste acte normative prevăd creșteri salariale cu 5% începând cu 01.01.2007, cu 2 % începând cu 01.04.2007 și 11% de la 01.10.2007 (în 3 tranșe) pentru întreg personalul din sectorul bugetar, cu excepția magistraților si personalului auxiliar din sistemul judiciar.
Prin urmare, prin excluderea acestei categorii de la creșterile salariale mai sus menționate s-a creat un caz de discriminare iar discriminarea astfel creată se constituie în prejudiciu creat, actual și viitor pentru aceste categorii.
Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute in alin. 1, de alte persoane in afara cazului in care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Decizia Curții Constituționale nr.1/08.02.1994 a stabilit că tratamentul diferențiat nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să justifice rațional; în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice.
Decizia Curții Constituționale nr.13 5/05.11.1996 a reținut că principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite.
Codul muncii - Legea nr.53/2000 - art.5 - principiul nediscriminării: În cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii. Orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat este interzisă. Constituie discriminare directă și actele și faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință, întemeiată pe unul sau mai multe criterii, care au ca scop sau efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute de legislația muncii.
Constituie discriminare indirectă actele și faptele întemeiate aparent pe alte criterii decât cele prevăzute în alin.2, dar care produc efectele unei discriminări directe.
Art.154 alin.3 - la stabilirea și acordarea salariului este interzisă orice discriminare.
Art.295. Prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă întemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.
In art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului este garantat dreptul tuturor oamenilor, fără nici o discriminare, la un salariu egal pentru muncă egală.
Au solicitat judecarea cauzei in lipsa conform art. 242.pr.civila.
Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii motivându-si in esența opinia pe următoarele:
- nu pot fi acordate, considera paratul întrucât aceasta categorie profesionala a beneficiat de creșteri salariale substanțiale atât in anul 2006 cat si in anul 2007-respectiv prin nr.OG8/2007 si 247/2007, iar reclamanții nu fac parte din categoria personalului contractual din sectorul bugetar si nici din categoria personalului care ocupa funcții de demnitate iar modificarea unor atare acte normative este inadmisibila.
Ministerul Finanțelor Publice, a formulat întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive având in vedere inexistenta unui raport juridic de munca intre reclamanți si paratul Ministerul Finanțelor Publice.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii de acesta pentru lipsa calității procesuale pasive deoarece conform art.27 si art.16-20 din OG 137/2000 CNCD nu poate fi chemat in judecata in calitate de parat ci doar in calitate de observator si in vederea stabilirii caracterului discriminatoriu-citarea acestuia fiind obligatorie.
Analizând cererile reclamanții si susținerile paraților din întâmpinări precum si actele dosarului Tribunalul a reținut următoarele:
În prezenta cauză, reclamanții personal auxiliar de specialitate in cadrul Judecătoriei L sunt salarizați de către unitățile parate in calitate de ordonatori de credite.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de chemata in garanție Ministerul Finanțelor Publice, instanța a admis excepția motivat de faptul ca intre reclamanți si Ministerul Finanțelor Publice, nu exista raporturi juridice de munca de natura a atrage obligarea acesteia la plata sumelor solicitate de către reclamanți. Pentru aceste motive instanța a respins cererea de chemare in garanție formulata de reclamanți in contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, pentru lipsa calitate procesuală pasivă.
Cererea reclamanților este formulata in baza OG 137/2000, ca urmare a aplicării unui tratament discriminatoriu si nu in baza unor texte legale in vigoare la acest moment. Reclamanții susțin ca au fost discriminați de legiuitor prin diferite reglementari legale.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării conform art.27 si art.16-20 din OG 137/2000 CNCD nu poate fi chemat in judecata in calitate de parat ci doar in calitate de observator si in vederea stabilirii caracterului discriminatoriu-citarea acestuia fiind obligatorie in calitate de expert si instituție abilitata sens in care are calitate procesuala pasiva deoarece este participant in procesul civil.
Se impune, in prealabil, a se stabili daca instanța de judecata are puterea si competenta de a constata sau măcar de a verifica daca un text de lege este sau nu discriminatoriu, mai exact, daca se poate supune controlului judecătoresc opțiunea legiuitorului de a da unei anumite categorii profesionale un drept si de a nu acorda alte categorii profesionale acest drept.
S-a considerat că instanța poate verifica daca exista sau nu discriminare in textele de lege invocate in urma căreia reclamanții solicita despăgubiri civile si asta deoarece art. 2 din OG 137/2000 atunci când definește noțiunea de discriminare arata ca prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferința, pe baza de rasa, naționalitate, etnie limba, religie, categorie sociala etc. care are ca scop sau efect restrângerea sau înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, in condiții de egalitate a drepturilor omului si libertăților fundamentate sau a drepturilor recunoscute de lege in domeniu politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vieții publice." Prin urmare, daca analizam acest text rezulta ca poți fi discriminat intr-un drept recunoscut de lege, dar poți fi discriminat si in alte drepturi. Aceasta rezulta din exprimarea " care are ca scop sau efect restrângerea sau înlăturarea recunoașterii. a drepturilor omului. sau drepturilor recunoscute de lege in toate domeniile". Prin urmare nu este obligatoriu ca dreptul sa fie clar recunoscut de lege deci poate fi orice alt drept. Aici reclamanții invoca ca sunt discriminați de legiuitor atunci când a dat una sau mai multe legi.
Discriminarea poate izvorî chiar si din lege. OG 137/2000 apăra pe toți cetățenii de orice fel de discriminare in modul de exercitare a drepturilor lor (recunoscute de lege sau drepturile fundamentale) dar si de discriminările rezultate din lege fără o rațiune fireasca, logica, raționala si de bun simt.
In acest sens sunt si dispozițiile art. 2 alin. 1 unde se arata ca prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere etc. precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect înlăturarea, recunoașterii, folosinței, exercitării.". Prin urmare discriminarea poate rezulta din orice chiar si din lege! La art. 18 alin.1 din OG 137/2000 se prevede ca unul din rolurile CNCD este si acela de armonizare a dispozițiilor din cuprinsul actelor normative care contravin principiului nediscriminării si pot fi verificate prin aceasta perspectiva de CNCD sau de instanțe pe cale incidentala.
Având in vedere plenitudinea de jurisdicție a instanțelor precum si dispoziția legala menționata s-a apreciat că prin intermediul instanțelor judecătorești se poate constata pe cale incidentala ca o anumita lege reglementează in mod discriminatoriu anumite drepturi si poate repara prejudiciile aduse persoanei discriminate prin despăgubiri.
Toate cererile reclamanților vizează acordarea de drepturi bănești in mod preferențial pentru anumite persoane cu excluderea nefireasca si fără o explicația logica a magistraților.
Pentru a analiza daca exista sau nu o discriminare adusa categoriei din care fac parte reclamanții, trebuie găsit criteriul si rațiunea legiferării, scopul legii. Odată găsit acest criteriu putem determina sfera persoanelor cărora li se aplica respectiva reglementare si găsind sfera persoanelor putem constata mai apoi daca anumite persoane sau categorii profesionale/sociale etc. Sunt sau nu justificat excluse si daca sunt excluse trebuie analizat in final cauza excluderii si utilitatea acestei excluderi.
In ceea ce privește fondul cauzei,Tribunalul a reținut următoarele:
Printr-o o serie de acte normative (de exemplu: G nr.10/2007; G nr.11/2007; G nr.16/2007; G nr.27/2007; Legea nr.232/2007; G nr.8/2007; G nr.20/2007; G nr.23/2007), personalul din sistemul bugetar a beneficiat, ca în fiecare an, de majorările salariale anuale, pentru anul 2007, sub forma adaosurilor salariale constând în indexarea salariilor sau indemnizațiilor.
Aceste majorări au fost aplicate nediscriminatoriu sub aspectul categoriei socio - profesionale, fiind de enumerat, exemplificativ: demnitarii (art.1 din G nr.10/2007); judecătorii Curții Constituționale (art.1 din G Nr.10/2007); personalul asimilat demnitarilor publici (art.3 alin.3 din G nr.10/2007); personalul din unitățile de cult religios (art.19 din G nr.10/2007); personalul Curții de Conturi (art.2 din G nr.27/20007); personalul contractual din unitățile bugetare (art.1 din G nr.10/2007); personalul auxiliar din justiție (art.31 din G nr.8/2007); personalul didactic și didactic auxiliar (art.1 din G nr.11/2007), personalul din aparatul Ministerului Afacerilor Externe, a Ministerului Integrării Europene, a misiunilor diplomatice, a oficiilor consulare și a institutelor culturale din străinătate (art.1 din G nr.16/2007); funcționarii publici (articolul unic, pct.5 din Legea nr.232/2007); personalul din unitățile sanitare publice (art.1 pct.3 din G nr.23/2007); funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare (art.1 din G nr.20/2007).
de motive ale acestor acte normative (întocmite conform art.29 - 32 din Legea nr.24/2000 și potrivit art.6 din Legea nr.52/2003) au ca și numitor comun, în esență, fundamentul necesității acordării majorărilor salariale pe anul 2007 în sistemul bugetar, ca efect al creșterii indicelui prețurilor bunurilor de consum în anul 2007 față de anul 2006, precum și tratamentul egal între diferitele categorii de personal bugetar, în sensul acoperirii devalorizării datorate creșterii inflației.
În nici un caz, temeiul acordării acestor adaosuri salariale nu a fost o măsură de protecție socială a categoriilor socio-profesionale cu venituri salariale în mod cert mai scăzute decât cele ale reclamanților, deoarece majorările au fost aplicate deopotrivă și demnitarilor, personalului asimilat demnitarilor, judecătorilor Curții Constituționale, membrilor Curții de Conturi și altor categorii cu venituri salariale mai ridicate decât cele ale reclamanților. Cu toate acestea, reclamanților (personal salarizat prin G nr.27/2006) nu le-a fost acordat, în mod discriminatoriu, adaosul salarial constând în majorările salariale anuale pe anul 2007. Nu corespunde adevărului faptul că, prin Legea nr.45/2007, indemnizațiile reclamanților ar fi fost majorate la fel ca și în cazul celorlalți bugetari, deoarece această lege nu indexează indemnizațiile de încadrare ale reclamanților. Dimpotrivă, această lege nu face decât să reinstituie sporul de vechime în favoarea reclamanților, tocmai datorită constatării de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a unei alte discriminări a categoriei socio-profesionale a reclamanților. Ori, este inadmisibilă operarea unei noi discriminări (constând în neacordarea majorărilor anuale destinate contracarării erodării salariilor datorită creșterii prețurilor de consum și a inflației) sub pretextul înlăturării unei discriminări preexistente (cea a neacordării sporului de vechime).
În concluzie, cu alte cuvinte, unul și același element (constând în majorarea salarială anuală pentru acoperirea devalorizării monedei în care se face plata salariului), produce efecte juridice diferențiate în sistemul de salarizare al personalului din unitățile finanțate din fonduri bugetare, în funcție de apartenența la o anumită categorie socio - profesională.
Prin sistemul de salarizare se înțelege ansamblul principiilor, obiectivelor, elementelor și formelor salarizării care determină condițiile de stabilire și acordare a salariilor (salariul compunându-se din salariul de bază, indemnizații, sporuri și adaosuri, conform art.155 din Codul muncii ). Ori, sistemul de salarizare este guvernat, printre altele, de două principii fundamentale: cel al egalității de tratament (art.154 din Codul muncii ) și cel al diferențierii salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă.
Ca atare, principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă. Deci, toate persoanele care se află în aceeași situație (a depunerii unei activități în muncă și a erodării salariului datorită creșterii indicelui prețurilor de consum și a inflației), trebuie să li se recunoască, pentru unul și același element faptic generator de drept salarial, același element salarial: indexările salariale anuale. Din moment ce reclamanții sunt într-o situație identică (nu doar comparabilă) cu restul personalului din unitățile bugetare sub aspectul primirii unui salariu erodat de inflație la fel ca și restul personalului, rezultă că reclamanții nu pot fi tratați diferit, în mod discriminatoriu față de restul personalului, prin refuzul adaosului salarial anual pe 2007.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât nu există nici o justificare obiectivă și rezonabilă excluderii lor, deoarece criteriul acordării indexărilor pe anul 2007 este unul și același: creșterea indicelui prețurilor de consum și a inflației în anul 2007 față de anul 2006.
Deci, este de subliniat faptul că, în realitate, pentru aprecierea existenței discriminării, relevanță are doar criteriul justificativ generator al sporului al indexării anuale, și anume existența obligației de acordare a unei salarizări echitabile, nerestrânse de devalorizare, pe calea unui tratament egal în salarizare din acest punct de vedere (sub aspect juridic), respectiv a perioadei de muncă prestată în aceste condiții și a plății în moneda națională (sub aspect faptic), iar, în nici un caz, nu criteriul categoriei socio- profesionale. Într-adevăr simplul fapt că o persoană face parte dintr-o categorie socio-profesională (cea judiciară a judecătorilor, asistenților judiciari și a procurorilor) nu constituie o justificare obiectivă și rezonabilă pentru decăderea acestora dintr-un drept garantat de lege (dreptul la o contraprestație salarială echitabilă nerestrânsă de devalorizare) cu toate efectele și consecințele juridice salariale ale acestui drept, deoarece nicidecum nu categoria socio-profesională este resortul (obiectivul și elementul) generator și fundamentul stabilirii și acordării indexărilor anuale în sistemul de salarizare. Deci, în mod vădit eronat și fără absolut nici o relevanță, pârâții invocă elementul categoriei socio-profesionale a reclamanților pentru a încerca justificarea discriminării acestora, însă acest element este total nepertinent și neconcludent în această analiză, neavând nici o legătură cu fundamentarea indexărilor anuale pentru acoperirea efectelor inflației.
Singurele obiective și elemente care pot duce la o diferențiere în sistemul de salarizare sunt nivelul studiilor, treapta sau gradul profesional, calitatea și cantitatea muncii, condițiile de muncă, dar cu sublinierea în mod deosebit a faptului că această diferențiere se poate reflecta numai în salariul (indemnizația) de bază (partea fixă a salariului), nu și în sporurile, adaosurile sau indexările salariale, care întotdeauna au obiective și elemente cu totul speciale și specifice de acordare (precum prestarea muncii peste programul normal, prestarea muncii în timpul nopții, dobândirea unei pregătiri profesionale suplimentare în domeniul de activitate cum ar fi doctoratul, dobândirea unei vechimi în muncă, îndeplinirea unei obligații speciale de confidențialitate, acoperirea efectelor negative ale creșterii prețurilor de consum și ale inflației, etc.).
În concluzie, prin neacordarea adaosurilor salariale constând în majorările anuale, reclamanții sunt în mod evident și grav discriminați, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează adaos salarial și pentru restul personalului. De altfel, doctrina juridică și practica judiciară au statuat în mod unanim și constant existența discriminării în materie de muncă, ori de câte ori un spor sau un adaos salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale (deci indiferent de funcție) care întruneau elementul generator al respectivului spor sau adaos specific.
Deci, reclamanții sunt discriminați în sensul art.2 alin.1-3, art.6 din OUG nr.137/2000, întrucât le-au fost refuzate indexările salariale pe anul 2007 nu datorită faptului că nu ar îndeplini condiția normativă de acordare a acestui spor și a acestui adaos (condiția existenței creșterii indicelui prețurilor de consum și a inflației, concomitent cu indexarea indemnizațiilor și salariilor restului personalului bugetar), ci sub pretextul că aparțin la o anumită categorie socio-profesională, criteriu declarat în mod expres de lege ca fiind discriminatoriu (art.2 alin.1 din OG nr.137/2000).
Ca atare, existența discriminării directe a reclamanților rezultă și din dispozițiile: art.7 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (care garantează dreptul tuturor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare); art.7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr.212/1974 (care garantează dreptul la condiții de muncă juste și prielnice și la egalitate de tratament în salarizare, fără nici o distincție); art.14 din Convenția europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr.12 la această Convenție (care interzic discriminările); art.4 din Carta socială europeană revizuită (ratificată prin Legea nr.74/1999) care garantează dreptul la o salarizare echitabilă; art.5, art.6, art.8, art.39 alin.1 lit.a, art.40 alin.2 lit.c și lit.f, art.154 alin.3, art.165 și art.155 raportat la art.1 din Legea nr.53/2003 (care garantează plata integrală a drepturilor de natură salarială, fără discriminări, restrângeri sau limitări); art.20, art.16 alin.1, art.53 și art.41 din Constituție (care garantează aplicarea principiului nediscriminării și în raport cu dreptul la salariu, drept care face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la muncă și care nu poate face obiectul unor limitări discriminatorii).
Potrivit art.16 alin.1 și 2 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.
Conform prevederilor G nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările de ulterioare, principiile egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a dreptului la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Prin art.2 al.1 G nr.137/2000 se arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
La alin.3 din art.2 al aceluiași act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Ori, criteriul după care s-a făcut distincția, în speța dedusă judecății, este categoria socio - profesională, criteriu de diferențiere injust a personalului din unitățile bugetare, fiind absurd și de neconceput a se accepta ideea că această creștere a prețurilor de consum și inflația nu ar afecta toate salariile și puterea acestora de cumpărare.
Potrivit art.2 pct.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricăror discriminări, iar conform art.29 pct.2, în exercițiul drepturilor și libertăților sale, fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite prin lege, în scopul exclusiv al asigurării, recunoașterii și respectului drepturilor și libertăților celorlalți, în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democratică.
Art.2 pct.2 din Convenția nr.111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei, prevede că diferențierile, excluderile sau preferințele întemeiate pe calificările cerute pentru o anumită ocupație, nu sunt considerate discriminatorii, dar în speță neacordarea indexărilor anuale nu are la bază o astfel de justificare obiectivă și rezonabilă, deoarece restul personalului bugetar nu primește majorările anuale pentru calificările cerute de ocupația acestora, ci doar pentru că li se plătește salariul în aceeași monedă națională ca și reclamanților și trebuie tratați în mod egal în materie de salarizare.
Legiuitorul a prevăzut un singur criteriu pentru acordarea indexărilor anuale: pentru contracararea efectelor creșterii prețurilor de consum și a inflației.
Potrivit art.6 alin.2 din Codul muncii, pentru muncă egală este obligatorie o remunerație egală, aspect ce se află în contradicție cu situația de față de aceleași prestații în muncă, remunerată pentru unii într-o monedă nedevalorizată și remunerată pentru alții în monedă devalorizată.
De asemenea, conform principiilor cuprinse în art.154 din Codul muncii, este inadmisibilă crearea a două sisteme de salarizare: una în monedă devalorizată, alta în monedă cu valoare ajustată în raport cu inflația.
Art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului prevede faptul că este garantat dreptul tuturor oamenilor, fără nici o discriminare, la un salariu egal pentru muncă egală, iar plata salariilor bugetare se face în aceeași monedă.
Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice stabilește la art.19 pct.3, că exercițiul drepturilor și libertăților poate fi supus unor limitări prevăzute de lege ce sunt necesare apărării securității naționale și ordinii publice, fapt ce implică inclusiv posibilitatea unor restricții privind exercitarea acestor drepturi, dar, în speță, nu se poate aprecia, conform considerentelor expuse, că acordarea unor sporuri sau adaosuri doar unor categorii de personal a fost justificată pentru apărarea securității naționale și a ordinii publice.
Acest aspect ce atrage incidența dispozițiilor art.27 alin.1 din G nr.137/2000 coroborat cu art.269 Codul muncii, dispoziții legale în baza cărora acțiunea este considerată întemeiată.
Pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamanților, instanța va aplica, doar prin analogie, procentele de majorări prevăzute de art.1 din nr.OG10/2007, întrucât numai astfel se poate realiza principiul unei juste și integrale despăgubiri, iar pe de altă parte, art.3 din Codul civil oprește instanța să invoce lacuna legislativă.
Acordarea despăgubirilor solicitate nu se confundă cu o adăugare la lege, ci reprezintă o aplicare a prevederilor art.269 Codul muncii, care garantează dreptul la despăgubire, inclusiv pentru discriminările în muncă.
Obligația pârâților de plată a drepturilor bănești, solicitate prin acțiune, este o obligație solidară.
Astfel, conform art.295 din Codul muncii, raportul juridic dedus judecății este guvernat de prevederile Codului muncii, completate cu cele ale legislației civile.
În acest sens, Codul civil reglementează solidaritatea pasivă între debitori (art.1039 Cod civil), completând prevederile Codului muncii. Este de remarcat că în materia dreptului muncii, ori de câte ori în plata drepturilor bănești sunt implicate mai multe unități, regula este că acestea răspund solidar.
În consecință, doctrina juridică recentă de dreptul muncii a concluzionat că solidaritatea în domeniul plății drepturilor bănești este regula, iar în baza art.295 din Codul muncii raportat la art.1039 Cod civil, aceasta urmează regulile de drept comun civil. Ori, solidaritatea pasivă poate fi și solidaritate legală, potrivit art.1041 Cod civil. În speță, solidaritatea pasivă izvorăște, din prevederile art.44, art.35 și art.36 din Legea nr.304/2004, raportate la cele ale G nr.177/2002 și G nr.27/2006, conform cărora pârâții sunt persoane juridice care ordonează (principal, secundar, terțiar), ca și credite salariale, una și aceeași sumă bănească pe care se solicită în prezenta acțiune. Cu alte cuvinte, drepturile bănești nu pot fi plătite decât după aprobarea dată de toți acești pârâți pentru plata uneia și aceleiași sume, deci răspunderea lor este solidară (pentru aceeași sumă). pârâți sunt toți obligați concomitent de lege să aprobe plata sumei pe care o datorează, fiind de neconceput și vădit ilegal ca plata să fie dispusă exclusiv numai de către unul dintre ordonatori.
Reclamanții au mai solicitat actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflație, cerere pe care instanța o găsește admisibilă, ținând cont și de prevederile art.1082 din Codul civil și art.161 alin.4 din Codul muncii. Astfel, în acest articol se arată că debitorul este osândit, de se cuvine, la plata unor daune interese, pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este de rea credință din partea sa, afară numai dacă nu va justifica faptul că neexecutarea provine dintr-o cauză străină ce nu-i poate fi imputată. În prezenta cauză, pârâții sunt în culpă pentru neacordarea sporurilor și adaosurilor, precum și pentru neinițierea unor măsuri care să aibă finalitate eliminarea acestor discriminări.
Potrivit art.1084 din Codul civil, daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit, ori în speță este de notorietate faptul că sumele de bani datorate se devalorizează continuu. Astfel, potrivit practicii judiciare constatate în materie, în mod justificat s-a solicitat actualizarea creanței conform indicelui de inflație.
Ținând cont de toate cele prezentate anterior, fiind încălcate dispozițiile art.16 alin.1 și 2 din Constituția României, art.1 alin.2 lit.e, pct.i din G nr.137/2000, art.2 alin.1-3, art.29 pct.2 din G nr.137/2000, art.2 pct.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.2 pct.2 din Convenția nr.111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitarea profesiei, art.19 pct.3 din Pactul Internațional cu privire la drepturile sociale și politice și art.5 și 6 din Codul muncii, instanța a apreciat ca întemeiată cererea reclamanților, procedând la admiterea acțiunii, în speță fiind incidente și dispozițiile 1082, 1084, 1039 din Cod civil, precum și art.269, art.165 și art.292 din Codul muncii.
drepturilor salariale este aplicabila la valoarea de referință sectorială prevăzută de lege si in baza căreia se stabilește cuantumul salariilor de baza a petenților.
de aceste considerente instanța a admis acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați, Tribunalul Galați și în consecință, a obligat pe pârâți către reclamanți la plata creșterilor salariale prevăzute de nr.10/2007, aplicate la valoarea de referință sectoriala, după cum urmează:- cu 5 % începând cu data de 1.01.2007, cu 2 % începând cu data de 1.04.2007, cu 11 % începând cu data de 1.10.2007, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data ce trebuiau acordate și până la plata efectivă și acordate în funcție de perioada efectiv lucrata.
A fost respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției pentru următoarele motive:
- instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești;
A solicitat să se constate că prin nr.OG 8/2007 aprobată prin Legea nr. 247/2007. legiuitorul a acordat personalului auxiliar de specialitate creșteri salariale pentru anul 2007 în trepte prin majorarea coeficienților începând cu 1 ianuarie 2007, 1 aprilie 2007 și respectiv 1 octombrie 2007, neputând beneficia și de drepturile altor categorii profesionale. Astfel, prin sentința criticată au fost acordate alte drepturi decât cele stabilite prin lege fiind încălcat principiul separației puterilor în stat.
Analiza unui tratament discriminatoriu instituit pe dispoziții legale aparține altor organe, nici chiar Curtea Constituțională nu este legiuitor pozitiv și nici nu are dreptul de a impune legiuitorului introducerea în textul legii în vigoare a unor alte dispoziții decât cele existente în cuprinsul acesteia.
- instanța a realizat o interpretare greșită a legii;
A arătat că reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin nr.OG137/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare.
Exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie aceste drepturi iar nu la examinarea soluțiilor alese de către legiuitor.
Curtea Constituțională s-a exprimat constant în sensul că principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite iar, în speță, nu poate fi vorba despre existența unei comparabilități sau analogii între situația personalului auxiliar de specialitate și celelalte categorii de personal din sectorul bugetar care beneficiază de majorări salariale în temeiul nr.OG10/2007.
Reclamanții sunt salarizați în temeiul unei legi speciale astfel încât nici alte categorii profesionale nu beneficiază de drepturile reglementate de legea specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate.
- instanța de fond nu motivează care sunt considerentele pentru care reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de dispozițiile nr.OG10/2007 și nu de dispozițiile altui act normativ care acordă indexări salariale;
Pentru motivele arătate recurentul - pârât a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței pronunțată de instanța de fond și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Intimații - reclamanți nu s-au prezentat în instanță și nu au formulat întâmpinare în proces.
Examinând recursul astfel declarat, pe baza motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, curtea îl apreciază ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea introductivă intimații - reclamanți au solicitat obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați, Tribunalul Galați și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor la acordarea creșterilor salariale prevăzute de nr.OG 10/2007 după cum urmează: cu 5% începând cu 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu 1.10.2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
Au solicitat ca aceste creșteri salariale aplicate valorii de referință sectorială să fie actualizate cu indicele de inflație de la data acordării și până la plata efectivă, cu efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă prin indicarea caracterului permanent al plăților efectuate.
Cauza pe care intimații - reclamanți și-au întemeiat acțiunea o reprezintă situația de discriminare invocată față de personalul din sectorul bugetar pentru care s-au prevăzut creșteri ale veniturilor, urmare a indexării salariilor raportat la evoluția indicelui de inflație.
În primul rând este de menționat faptul că salarizarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției se realizează pe baza unor dispoziții speciale cuprinse în nr.OG8/2007 aprobată prin Legea nr. 247/2007, cu modificările și completările ulterioare.
Principiile egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate inclusiv în ceea ce privește dreptul la un salariu egal pentru munca egală și la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare, însă exercitarea unui atare drept privește persoanele aflate în situații comparabile.
Potrivit art. 2 al.3 din nr.OG 137/2000 cu modificările și completările ulterioare, sunt discriminatorii acele practici, criterii sau prevederi care dezavantajează anumite persoane față de alte persoane,în afara cazuluiîn care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
În speță, prevederile pe care intimații - reclamanți le consideră ca fiind discriminatorii sunt cele înscrise în OG nr.10/2007 privind creșterile salariale ce s-au acordat în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit OUG nr. 24/2000.
OUG nr. 24/2000 privește sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, respectiv personalul angajat în funcții de conducere sau de execuție pe bază de contract individual de muncă încheiat în condițiile legii, cuprinse în anexele I-VI.
Prin dispozițiile art.1 din nr.OG 10/2007, s-a prevăzut majorarea salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și cel care ocupă funcții de demnitate publică în 3 etape, astfel: a) cu 5% începând cu 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006; b) cu 2% începând cu 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și c) cu 11% începând cu 1.10.2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
O asemenea măsură a fost justificată, prin nota de fundamentare, de realizarea unei administrații performante care să contribuie eficient la realizarea obiectivelor din programul de guvernare și stimularea personalului contractual din sectorul bugetar în vederea creșterii performanței în activitatea cu publicul.
De precizat că și pentru categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul căruia fac parte intimații - reclamanți, au fost prevăzute prin dispozițiile art. 3 al.4 din nr.OG8/2007 o majorare a coeficienților de multiplicare pentru stabilirea salariilor de bază prevăzută la lit. A din anexa nr.1a pentru perioada ianuarie - 31 martie 2007, la lit. A din anexa nr.1b pentru perioada 1 aprilie - 30 septembrie 2007 și la lit.A din anexa nr.1c de la 1 octombrie 2007.
Rezultă astfel că măsuri de majorare a drepturilor salariale au fost luate în cursul anului 2007 și pentru categoria personalului auxiliar de specialitate în baza legii speciale de salarizare, situație în care nu mai poate fi reținută existența unei situații de discriminare față de celelalte categorii de personal din sectorul bugetar.
Principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci presupune soluții diferite pentru situații diferite.
Din nota de fundamentare la OG nr.8/2007 rezultă că s-au avut în vedere inclusiv majorarea coeficienților de multiplicare prevăzuți pentru personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe în trei etape în scopul menținerii inflației în limitele prognozate, cheltuielile de personal înscriindu-se în prevederile bugetare pe anul 2007.
Rezultă, așadar, că nu există întrunită condiția existenței unei situații discriminatorii care ar dezavantaja anumite persoane față de alte persoane după criterii care să aibă drept scop sau efect restrângerea ori înlăturarea dreptului la un salariu egal pentru muncă egală și la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
În consecință, soluția primei instanțe a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, caz de modificare dintre cele prevăzute de art. 312 al. 3 Cod procedură civilă.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut în mod constant că discriminarea se bazează pe diferența de tratament aplicată unor subiecte de drept aflate în situații omoloage și care nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă.
Ori, în speță în condițiile existenței unei modalități speciale de reglementare a majorărilor salariale acordate personalului auxiliar de specialitate din care fac parte și intimații - reclamanți, intervenite în scopul contracarării efectelor inflației și menținerii acesteia între limitele prognozate, nu s-a creat o stare de discriminare întemeiată pe o diferență de tratament față de situația personalului contractual din sectorul bugetar.
În consecință, și pentru celelalte capete de cerere formulate în proces având caracter subsidiar, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, va fi admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției.
Va fi modificată în parte sentința civilă nr. 217 din 13.02.2008 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
Va fi respinsă ca nefondată acțiunea civilă a reclamanților reclamanții, și, împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR, CURTEA DE APEL G și TRIBUNALUL
Vor fi menținute celelalte dispoziții privind modalitatea de soluționare a cererii de chemare în garanție, pentru lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.217/13.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr. 217 din 13.02.2008 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
Respinge ca nefondată acțiunea civilă a reclamanților, -, cu domiciliul procesual ales în com. L,-, jud. G, împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL G, TRIBUNALUL G, ambele instituții cu sediul în G,-.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 05 Mai 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /17.06.2008
: DC/2 ex/18.06.2008
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Ion Ioneci, Valentina Gabriela
