Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 323/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 323/
Ședința publică de la 24 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Rizea
JUDECĂTOR 2: Mihail Lohănel
JUDECĂTOR 3: Roxana Maria
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BRAȘOV și MINISTERUL ECOMOMIEI ȘI FINANȚELOR - PRIN DGFP B, în contradictoriu cu intimata reclamantă și cu intimatul pârât PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRAȘOV, având ca obiect: "drepturi bănești", împotriva sentinței civile nr. 9/F din 14.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 17 martie, când instanța a rămas în pronunțare, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, încheierea respectivă făcând parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar notă de concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea la 24.03.2009.
Curtea
Asupra recursurilor civile de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 9/14.01.2009 Curtea de APEL BRAȘOVa admis excepția lipsei calității procesuale a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice. A admis în parte acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRAȘOV și în consecință: a obligat pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRAȘOV să plătească reclamantei drepturile salariale echivalente sporului de 50% calculat la indemnizația de bază brută lunară de încadrare începând cu 15 iulie 2008 la zi și pe viitor, drepturi ce vor fi actualizate în raport cu indicele de inflație la data efectuării plății precum și dobânda legală practicată de Banca Națională a României. A obligat pârâții la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei. A admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, cerere formulată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalt C de Casație și Justiție și în consecință: a obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare achitării sumelor de mai sus. A respins acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor. A respins pretențiile privind emiterea ordinului de salarizare.
Prima instanță a reținut că reclamanta are calitatea de grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov din 15 iulie 2008.
Prin dispozițiile deciziei nr. 21, pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în cadrul recursului în interesul legii la data de 10.03.2008, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG83/2000 aprobată prin legea 334/2001.
În conformitate cu dispozițiile art. 329 al 3 teza finală din Codul d e Procedură Civilă dezlegarea dată problemelor de drept judecate în cadrul unui recurs în interesul legii "este obligatorie pentru instanțe". Ori,problema de drept ce stă la baza pretențiilor din acțiune a fost dezlegată în sensul celor arătate mai sus prin decizia nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel încât acțiunea va fi admisă potrivit dispozitivului prezentei.
Referitor la plata drepturilor salariale solicitate prin acțiunea dedusă judecății și "pentru viitor", curtea reține că aceasta cerere este întemeiata deoarece drepturile salariale constituie prin excelență " prestări periodice" în înțelesul art.110 alin.2 Cod procedură civilă, astfel încât pot fi solicitate și acordate "înainte de termen".
Excepțiile prevăzute de art 110 Cod procedură civilă, fără a crea un dezavantaj debitorului deoarece acesta nu pierde termenul executării obligației sale, creează un avantaj procesual creditorului care se găsește deja pregătit pentru data împlinirii fiecărui termen al prescripției periodice cu o hotărâre pe care o va putea pune în executare dacă debitorul nu-și îndeplinește de bună voie obligațiile ce-i revin, prevenindu-se astfel o serie inutilă de procese distincte pentru fiecare " " scadentă., această excepție procesuală are menirea de a preîntâmpina păgubirea creditorului prin așteptarea îndeplinirii fiecărui termen al prestației periodice iar hotărârea obținută poate fi executată doar în perioada în care temeiul pretențiilor (contractul sau legea ) este în vigoare iar debitorul este ținut de acesta.
Actualizarea sumelor acordate conform indicelui de inflație și a dobânzii legale va fi acordată de către instanță în baza dispozițiilor art. 1082 și art. 1073 cod civil deoarece prin neplata diferențelor de drepturi de natură salarială s-a creat părții reclamante un prejudiciu constând în diferența de valoare ca urmare a inflației precum și în lipsa de folosință a banilor.
Actualizarea debitului si plata dobânzii legale constituie doua drepturi distincte care se cuvin de la data nașterii dreptului principal iar restricția prevăzuta de art. 1088 Cod Civil nu se aplica obligațiilor rezultând din fapte juridice si din lege, cum este cazul în speță.
Cererea de obligare la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al fiecărui reclamant va fi admisă în baza dispozițiilor art. 1 - 8 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă.
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la plata sporului de 50% în solidar cu ceilalți pârâți, curtea reține că acest pârât nu are raporturi obligaționale directe cu reclamantași prin urmare nu poate fi obligat în solidar cu ceilalți pârâți care au calitate procesuală pasivă fiind ordonatori de credite în raporturile de muncă cu reclamanta. Drept consecință această excepție va fi admisă iar acțiunea reclamantei în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor va fi respinsă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
În acest sens curtea reține că potrivit HG nr.736/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, instanțele sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat, iar potrivit art.131 pct.1 din Legea 303/2004 activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat. Prin art. 19 din Legea 500/2002 - privind finanțele publice - se prevede că Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează activitatea de pregătire a proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, astfel încât este necesar ca hotărârea să fie opozabilă acestei instituții care asigură fondurile necesare salarizării puterii judecătorești.
Referitor la cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor curtea o va admite întrucât această instituție a fost chemată în judecată în calitate de chemată în garanție pentru a fi obligată la alocarea fondurilor necesare plății sumelor solicitate prin acțiune.
Referitor la petitul privind obligarea în solidar a pârâților la "emiterea ordinelor de salarizare" corespunzător recunoașterii dreptului pretins prin acțiune, curtea reține că acesta este nefondat întrucât nici unul dintre pârâți nu are atribuții legale pentru a emite ordine de salarizare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
În recursul Ministerului Economiei și Finanțelor, reprezentat prin DGFP B se critică sentința sub aspectul admiterii cererii de chemare în garanție acestei intimate, între acesta și reclamantă neexistând raporturi juridice, pe fondul cauzei se arată că soluția este greșită având în vedere că potrivit legii finanțelor publice nici o plată nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu e aprobată prin lege, instanța neputând încălca principiul separației puterilor în stat, iar în ceea ce privește aplicarea indicelui de inflație și a plății dobânzilor se arată că se încalcă dispozițiile aceleași legi a finanțelor publice, art. 1 și 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000 fiind inaplicabile în speță.
În recursul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție se aduc critici legate de faptul că efectele Deciziei nr. 21/10 martie 2008 ÎCCJ încetează după data de 03.02.2007, data apariției OUG nr. 8/2007, act normativ neavut în vedere de către decizia sus-menționată; se acordă nelegal drepturile și pentru viitor creându-se pe cale judiciară sisteme de salarizare paralele celor instituite prin acte normative; s-a dispus nelegal actualizarea sumelor cu rata inflației și dobânda legală ignorându-se dispozițiile din legea finanțelor publice și OG nr. 9/2000, iar obligarea la operarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă încalcă art. 11 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV critică sentința prin prisma actualizării sumei cu rata inflației, a acordării dobânzii și a obligării la completarea carnetului de muncă pentru aceleași considerente ca și recurenta anterioară.
Examinând cauza, prin prisma motivelor invocate, curtea constată că recursurile nu sunt fondate.
În ceea ce privește admiterea cererii de chemare în garanție curtea constată că această cerere a fost formulată de către intimata MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎCCJ, care este ordonatorul principal de credite. În consecință, persoana care este garantată este ordonatorul principal de credite și nu reclamanta cu care într-adevăr chemata în garanție nu are nici un raport juridic. Așa fiind, admiterea cererii este fondată având în vedere că această recurentă este cea chemată ca, potrivit legii finanțelor publice, să aloce sumele necesare plății datoriilor restante ale angajatorului, fiind singura care poate lua aceste măsuri pe cale rectificării bugetare.
Prin soluția pronunțată nu s-a încălcat principiul separației puterilor în stat pentru că instanța nu a făcut decât să constate că anumite sume de bani, datorate potrivit dispozițiilor legale aplicabile în materie nu au fost achitate de către intimate, motiv pentru care a dispus plata acestora și a dispus ca chemata în garanție să facă uz de normele legale cuprinse în legea finanțelor publice pentru a rectifica bugetul prevăzut pentru ordonatorul principal de credite astfel încât acesta să își onoreze obligațiile restante.
În ceea ce privește rata inflației și dobânda legală, curtea constată că acestea au fost acordate de către instanță în temeiul art. 1088 alin. 1 Cod civil și art. 998 Cod civil pentru acoperirea integrală a prejudiciului produs prin neplata acestora la momentul în care erau datorate. Legea finanțelor publice, la care face referire din nou recurenta nu cuprinde dispoziții care să interzică plata actualizată a sumelor, ceea ce nici nu ar fi fost posibil având în vedere că partea prejudiciată trebuie să primească o reparație integrală și echitabilă, dar are în vedere, așa cum am arătat mai sus posibilitate ca această recurentă să facă o rectificare bugetară pentru a pune la dispoziție sumele necesare plății.
OG nr. 2/2000 invocată de recurentă ca temei al plății dobânzilor legale reglementează situațiile în care părțile prevăd prin convenție oad obânzii ce trebuie plătită în cazul în care obligația bănească nu este executată în termen, or, în cazul în speță plata dobânzii este acordată în temeiul normei generale înscrise în art. 1088 alin. 1 Cod civil, între părți neexistând o convenție cu privire la plata dobânzii, convenție ce ar fi greu de imaginat într-un contract de muncă pentru plata salariului datorat de către angajator, mai ales când plata se face de la bugetul statului.
În ceea ce privește recursul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție curtea constată că prima critică este nefondată, ceea ce a fost dedus judecății fiind aplicabilitatea art. 47 din Legea nr. 50/1996 după apariția OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, instanța rezumându-se la analizarea acestui aspect, în concordanță cu dispozițiile art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă care prevăd că judecătorii se pronunță numai cu privire la obiectul dedus judecății. Modificările legislative ulterioare din domeniul salarizării nu au făcut obiectul prezentului litigiu așa încât instanța nu putea să le analizeze și să dispună asupra lor.
În consecință nici a doua critică nu este fondată pentru că prin sentința atacată nu s-a creat un sistem paralel de salarizare ci s-a verificat aplicabilitatea normelor în vigoare pentru perioada solicitată, rămânând la latitudinea legiuitorului să adopte noi acte normative în acest domeniu.
Legat de acordarea ratei inflației și a dobânzii legale critica va fi înlăturată pentru considerentele expuse mai sus, critice acestei recurente fiind similare cu cele făcute de MEF.
Cu privire la obligarea la menționarea acestor sume în carnetul de muncă curtea constată că potrivit Ordinului nr. 136/1976 al Ministrului privind completarea carnetelor de muncă, la pct. 4 se arată că în cuprinsul acestora se vor trece și sporurile primite de angajat, ceea ce face ca dispoziția primei instanțe să fie legală, sporul de 50% fiind unul dintre sporurile de care beneficiază reclamanta și care este avut în vedere la calcularea punctului de pensie.
În ceea ce privește recursul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV criticile acestuia fiind similare cu parte din criticile recurentei anterioare, legate de rata inflației, dobânda legală și completarea carnetului de muncă, pentru aceleași considerente ca cele de mai sus vor fi respinse.
Așa fiind, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge toate recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B împotriva sentinței civile nr. 9/F/14.01.2009 a Curții de APEL BRAȘOV.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 24.03.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, |
Red. /06.04.2009
Dact. /06.04.2009
Jud. fond: -
Președinte:Dorina RizeaJudecători:Dorina Rizea, Mihail Lohănel, Roxana Maria
