Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 325/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 325/CM
Ședința publică din data de 22 aprilie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTORI: Maria Apostol, Mariana Bădulescu Jelena Zalman
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâtaSC SA - GRUP, cu sediul în B, - - nr. 239, sector, 1, împotriva sentinței civile nr.1856 din 23 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă,cu domiciliul în C, str.- - nr.30, județul C, având ca obiect conflict de muncă - drepturi bănești (drepturi salariale suplimentare corespunzătoare sărbătorilor de Paști și C).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimata reclamantă d-na avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr.53709/2008, depusă la dosar, lipsind recurenta pârâtă SC SA - Membru Grup
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 18 aprilie 2008, prin serviciul registratură, recurenta pârâtă a depus concluzii scrise însoțite de un set de înscrisuri, respectiv raportul de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expert contabil judiciar, adresa nr. 3793 din 18 iunie 2007 emisă de Comisia Paritară din cadrul SC SA, Nota nr. 5140 din 31 august 2007 întocmită de Comisia Paritară SA cu privire la situația primelor de Paști și C prevăzute în art. 168 din contractul colectiv de muncă al SA, adresa nr. 54199 din 15 noiembrie 1993 emisă de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, adresa nr. 53948 din 12 august 1992 emisă de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, după care:
Apărătorul intimatei reclamante depune întâmpinare la recurs, redactată într-un singur exemplar. Totodată, arată că nu are alte acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act că nu mai sunt înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul intimatei reclamante, având cuvântul asupra recursului, învederează că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică atât în ce privește soluția pronunțată în referire la excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată și excepția prescrierii dreptului la acțiune, cât și în ce privește soluția pronunțată pe fondul cauzei. Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică, la pronunțarea hotărârii instanța urmând să aibă în vedere apărările formulate pe calea întâmpinării depuse la dosar. Totodată, solicită obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr- reclamanta a solicitat obligarea B, la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate în sumă de 7.480 lei, precum și suma de 635.50 lei daune pentru neachitarea la termen a obligațiilor menționate.
În considerente a arătat că a fost salariat al societății pârâte, astfel cum rezultă din mențiunile cuprinse în carnetul de muncă.
Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedea la art. 168 alin.1: că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe
Deși aceste prevederi s-au regăsit în contractele colective de muncă, drepturile nu i-au fost acordate pentru: sărbătorile de Paști din 2005, 2006 precum și pentru cele de C din 2004 și 2005.
Prin întâmpinare, - GRUP a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților prin contractul colectiv de muncă, reprezentanții patronatului și cei ai federației sindicatelor au convenit ca pentru toți salariații drepturile salariale suplimentare de C și de Paști menționate prin art. 168 alin. 1 să fie incluse în salariul de bază, în acest sens fiind negociat și inserat și alin. 2 al acestui articol.
Prin sentința civilă nr.185din 23 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost respinsă ca nefondată excepția prescripției dreptului la acțiune.
A fost admisă acțiunea formulată și precizată de reclamantă și obligată societatea pârâta la plata către reclamantă, a sumei de 5.145 lei reprezentând drepturi salariale neachitate și reactualizate cu rata inflației.
A fost obligată pârâta către reclamantă la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a soluționa astfel instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune:
În conformitate cu art.137 Cod procedură civilă, Tribunalul reține că în cauză, obiectul acțiunii îl constituie pretenții în legătură cu drepturile salariale neacordate astfel încât, chiar dacă acestea sunt întemeiate pe prevederile CCM reprezintă în realitate tot o neexecutare contractului individual de muncă ale cărui prevederi se completează cu dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă în conformitate cu art. 238 alin.2 Codul muncii.
Ca urmare sunt incidente prevederile art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii iar nu lit. e care se referă la neexecutarea altor clauze a Contractului Colectiv de Muncă.
Cu privire la fondul cauzei:
Potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2004,Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
În alin. 2 al aceluiași articol s-a menționat că,Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1vor fiintroduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu .
Din formularea folosită însă, nu rezultă în nici un mod că aceeași soluție este adoptată și pentru anii 2004, 2005, 2006 și 2007.
Nu se poate reține nici apărarea că din anul 2003, în continuare în anii următori, s-ar fi procedat în același mod, în sensul că suplimentele salariale ar fi fost considerate ca fiind incluse în salariul de bază și au fost avute în vedere la negocierea anuală a salariului, în mod global.
Art. 31 din Legea nr. 130/1999 dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficiență unor astfel de modificări.
Potrivit art. 236 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Cât privește apărările referitoare laprematuritatea formulării acțiunii, invocate de pârâtă, se va reține că angajatorul nu poate aprecia că acest drept nu
s-a născut în absența negocierilor dintre patronat și sindicat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
Cu privire la excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată, apreciază că aceasta nu a fost soluționată de către instanță, atâta vreme cât nu s-a acordat părților cuvântul și nu se regăsește modul de soluționare în dispozitiv.
Potrivit art. 283 al.1 din Codul muncii " cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:
e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia",
Având în vedere faptul că dreptul la suplimentările salariale solicitate rezultă din neexecutarea unei clauze din contractul colectiv de muncă apreciază că prezenta acțiune era prescrisă în momentul formulării.
Pe fondul cauzei, apreciază că în mod greșit instanța a respins apărarea pârâtei, în sensul că nu datorează drepturile salariale suplimentare, acestea fiind acordate și primite de către salariați, deoarece au fost incluse în salariul de bază.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
În referire la excepția prematurității cererii de chemare în judecată, Tribunalul, prin considerentele sentinței atacate, a clarificat-o, reținând în mod justificat că în lipsa negocierilor asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare, nu se poate nega dreptul salariaților asumat de părți prin contractele colective de muncă.
A judeca în sens contrar ar echivala cu îngrădirea accesului la justiție pentru garantarea și obținerea unor drepturi conferite prin contract.
O altă critica vizează modalitatea de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune.
Pentru soluționarea judicioasă a acestui motiv de recurs se impune, cu prioritate, clasificarea teoretică a noțiunii de "salariu".
Conform Codului muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri (art. 155 Codul muncii ).
Prin contractul colectiv de muncă, la art. 168, s-a prevăzut că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și C de o suplimentare a drepturilor salariale a drepturilor salariale cu încă un salariu de bază mediu brut pe SA.
Rezultă, fără putință de tăgadă, din modalitatea de redactare a acestui articol din contractul colectiv de muncă, că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C este un drept de natură salarială.
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e Codul muncii reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora legiuitorul a dat o reglementare distinctă și anume aceea cuprinsă la lit. c al aceluiași art. 283 Codul muncii.
Nu trebuie omis faptul că tot în Codul muncii legiuitorul a statuat că "dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective era datorate", normă cuprinsă în art. 166 alin. 1 Codul muncii.
Regulile care guvernează prescripția în materia drepturilor salariale sunt dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, în conformitate cu care cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În cauză, se pretind drepturi salariale reprezentând suplimentări salariale de Paști și de C începând cu decembrie 2004, astfel că, față de momentul depunerii acțiunii - august 2007 - acestea se încadrează în termenul de 3 ani prevăzut de dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii.
O ultimă critică vizează modalitatea de soluționare pe fond a pretenției deduse judecății.
Izvorul pretenției îl reprezintă dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă care dispune:
(1) Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
(2) În anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul (1) al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Această dispoziție a fost cuprinsă în contractul colectiv de muncă din anii 2004, 2005 și 2006, la dosarul Tribunalului fiind depuse extrasele din aceste contracte, care fac dovada dreptului pretins.
Dispoziția cuprinsă în alin. 2 al art. 168 din contractul colectiv de muncă nu poate avea decât o singură interpretare și anume că numai pentru anul 2003 aceste suplimente au fost incluse în salariu, nu și pentru ceilalți ani.
Rațiunea unei asemenea prevederi explicite este determinată de intenția comună a semnatarilor de a preîntâmpina pretinderea nejustificată a acestor sume aferente anului 2003, acestea nemaifiind datorate întrucât au fost incluse în salariu.
Argumentația folosită de instanța de fond este conformă cu intenția comună a părților semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Împrejurarea că în anul 2007 Comisia paritară Federația sindicală și au convenit să aducă o altă interpretare art. 168 alin. 1 și 2 nu are nicio semnificație juridică întrucât orice modificare a contractului colectiv de muncă se poate face cu respectarea aceleiași proceduri ca la încheierea contractul colectiv de muncă.
O asemenea obligație rezultă din dispozițiile art. 31 din Legea nr. 130/1996.
Pe de altă parte, nu a fost adus în fața instanței niciun litigiu având drept scop interpretarea și, pe cale de consecință, modificarea art. 168 alin. 1 și 2 din contractul colectiv de muncă în discuție, toate aceste demersuri fiind invocate pe cale de apărare prin întâmpinare în fața Tribunalului.
Pe cale de consecință, Curtea, găsind toate criticile neîntemeiate, va respinge recursul ca nefondat în baza art. 312 Cod procedură civilă, însușindu-și totodată motivarea instanței de fond.
În temeiul dispozițiilor art.274 cod pr.civilă, recurenta va fi obligată la plata sumei de 200 lei către intimat cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenta - pârâtă SC SA - GRUP, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr. 1856 din 23 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă,cu domiciliul în C, str.- - nr.30, județul
Obligă recurenta la 200 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 aprilie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Maria Apostol, Mariana Bădulescu Jelena Zalman
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Red.dec. - jud. -/ 2ex.
Tehnored./ 30.04.2008
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu Jelena Zalman
