Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 326/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 326/
Ședința publică din 28 Martie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția Generală a Finanțelor Publice H, în reprezentarea intereselor Ministerului Educației și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr. 2978 din 28 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile au fost declarate și motivate în termenul prevăzut de lege, fiind scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Având în vedere împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța în raport de actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin acțiunea înaintată la 28 mai 2007 la Tribunalul Harghita, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă ICCJ B, Ministerul Finanțelor Publice și Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, solicitând obligarea în solidar a pârâților la plata sporului de stres în procent de 50% din indemnizația brută lunară, începând cu luna februarie 2007 și în continuare, în condițiile art.47 din Legea nr.50/1996.
În motivare, reclamanții au relevat că sunt șoferi la Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita și potrivit art.47 din legea sus citată, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază lunar. Ulterior, prin art.42 din OG nr.83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din cadrul autorității judecătorești, art.47 din lege a fost abrogat. Reclamantul a mai relevat că prin art.50 alin.2 din OUG nr.177/2002 s-a prevăzut că pe data intrării în vigoare a ordonanței de urgență se abrogă art.1 ind.1, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr.50/1996. Că, în art.41 din OUG nr.27/2006 se prevăd expres că se abrogă numai OUG nr.177/2002, nu și Legea nr.50/1996, context în care dreptul prev. de art.47 din această lege a rămas în vigoare și trebuie acordat de la data apariției actului normativ precum și pe viitor. În fine, reclamantul a precizat că dreptul salarial pe care-l solicită a fost acordat în baza Legii nr.50/1997 și suprimat prin OUG nr.83/2000, însă Legea nr.24/2000, republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru eliberarea actelor normative, prevede că dispoziția unei legi organice nu poate fi modificată printr-un act normativ de valoare inferioară, respectiv ordonanță a guvernului, în disprețul principiului constituțional al supremației legii. De asemenea, potrivit normelor de tehnică legislativă, în materia salarizării magistraților și personalului auxiliar de specialitate, guvernul este abilitat a emite ordonanță de urgență, pentru modificarea sau completarea unor dispoziții legale și, nicidecum, pentru abrogarea unor atare prevederi.
Prin sentința civilă nr.2978/28 noiembrie 2007 Tribunalului Harghita, s-a respins excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor prin DGFP H, precum și cererea de introducere în cauză a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg.-M, formulată de Ministerul Public -Parchetul de pe lângă ICCJ.
Pe fond s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanți și pârâții au fost obligați să le plătească în solidar sumele, reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50%, calculat la indemnizația brută lunară, începând cu luna februarie 2007 și până la data introducerii acțiunii, precum și în continuare.
Împotriva sentinței civile menționate, Ministerul Public -Parchetul de pe lângă ICCJ Baî naintat în termen legal recurs, solicitând modificarea în tot a acesteia, rejudecarea pricinii și respingerea ca inadmisibilă a acțiunii civile formulate de reclamant, cu invocarea motivelor prev. de art.304 pct.4 și 9.pr.civ.
În opinia recurentului, instanța de fond și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, deoarece OG nr.83/2000 a fost aprobată prin Legea nr.334/2001 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, act normativ de același grad. Prevederile Constituției României, precum și ale Legii nr.24/2000 republicată, nu prevăd nicio condiție cu privire la abrogare și nici nu lipsește de efecte juridice abrogarea unei norme superioare printr-o normă inferioară. normei de drept este concret, anume că "trebuie abrogate" prevederi contrare de același nivel sau de nivel superior. Recurentul apreciază că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata și în continuare a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, adăugând la legea specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate, deoarece numai legiuitorul poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a apreciat că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea dispozițiilor legale în materia dedusă judecății, deoarece art.47 din Legea nr.50/1996, pe care reclamantul și-a întemeiat acțiunea, s-a aflat în vigoare de la data de 1 octombrie 2000, când a fost emisă OG nr.83/2000 care a abrogat în mod expres acest articol. Astfel, potrivit art.1 pct.42 din OG nr.83/2000, art.47 din legea sus citată a fost abrogat în mod expres. În fine, în opinia recurentului, nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial.
În termen legal s-a declarat recurs și de către DGFP H, în reprezentarea intereselor Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitându-se modificarea în tot a soluției instanței de fond și respingerea acțiunii față de MEF, pentru lipsa calității procesual pasive a acestuia. De asemenea se cere respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanție formulată de Ministerul Public împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, nefiind incidente disp.art.60-63.pr.civ.
S-a invocat motivul prev. de art.304 pct.9 pr.civ. relevându-se că în materia litigiilor de muncă cererea de chemare în garanție este inadmisibilă, întrucât între părțile în litigiu nu există raporturi juridice de muncă. Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât ministerul nu se confundă cu bugetul de stat, rolul acestuia fiind de a elabora proiectul bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și a proiectelor bugetelor locale. Împrejurarea că ministerul răspunde, în calitate de instituție publică, pentru elaborarea bugetului de stat, nu poate constitui temeiul legal al obligării la plata drepturilor de natură salarială pretinse de reclamanți.
Recursurile declarate în cauză sunt fondate, însă pentru considerentele ce se vor releva în continuare:
Reclamanții și sunt încadrați la Tribunalul Harghita în calitate de șoferi, în opinia reclamanților fiind personal auxiliar de specialitate conex. În atare situație, reclamantul se prevalează de dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, conform cărora "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază lunar".
Conform art.3 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, acest personal este format din: grefier, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, informaticieni și registratori. Corpul grefierilor este alcătuit din grefieri cu studii superioare și grefieri cu studii medii. Sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești funcțiile de agent procedural și aprod.
Ulterior, la art.3 din legea nr.17/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr.567/2004, s-a prevăzut aceiași componență a personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, cu mențiunea că sunt conexe acestui personal funcțiile de agent procedural, aprod și șofer. Din formularea textului de lege menționat rezultă fără echivoc faptul că funcția de șofer nu face parte intrinsecă din categoria personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, fiind o funcție conexă acestui personal.
Prin Ordonanța nr.8 din 24 ianuarie 2007 s-a reglementat salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești în care la anexa 1 sunt incluși și șoferii, însă este vorba de noțiunea generică de "personal auxiliar" și nu aceea de "personal auxiliar de specialitate". În anexa nr.1 la ordonanță pct.A, șoferii sunt trecuți la categoria funcții de execuție, prevăzându-se coeficientul de multiplicare, fără însă a se prevedea grade sau trepte de vechime în specialitate, astfel cum s-a stabilit în privința tuturor categoriilor de grefieri la care s-a făcut referire mai sus.
Cele de mai sus conduc la concluzia inechivocă, anume, aceea că, șoferii nu fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, fiind vorba de o funcție conexă și distinctă și având un tratament de salarizare diferențiat.
Ca atare, reclamantului nu-i sunt incidente dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, pentru a putea beneficia de sporul de 50% din salariul de bază lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Față de cele ce preced, fiind incident motivul prev. de art.304 pct.9 pr.civ. urmează a se admite recursurile declarate în cauză și a se modifica în tot hotărârea atacată, în sensul respingerii ca nefondate a cererii de chemare în judecată formulată de reclamant, având petitul sus indicat.
În situația dată, nu se impune analiza celorlalte motive de recurs invocate în cauză de cei doi recurenți și nici invocarea din oficiu a unor motive de casare de ordine publică, conform art.306 coroborat cu art.304 ind.1 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în B b-dul - nr.14, sector 5, și H cu sediul în M C,-, județul H, în numele Ministerului Economiei și Finanțelor cu sediul în B-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 2978 din 28 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Modifică hotărârea atacată și respinge ca nefondată acțiunea reclamanților și.
Menține restul dispozițiilor hotărârii.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 28 martie 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.AV
Tehnored.CC/2 ex.
24.04.2008.
Jud.fond:,
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
