Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 3389/2009. Curtea de Apel Craiova

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 3389

Ședința publică de la 26 Mai 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: JUDECĂTOR 1: Ligia Epure

JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria

JUDECĂTOR 3: Mariana Pascu

Grefier - -

*******

Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 20 Mai 2009, privind soluționarea recursului declarat de reclamanții, și, împotriva sentinței civile nr.308/28.01.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA.

Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.

Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20 Mai 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, în conformitate cu prevederile art.260 pr.civ. a amânat pronunțarea cauzei la 26 Mai 2009.

În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:

CURTEA

Asupra recursului de față.

Prin sentința nr. 308/28.01.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru cota de participare la profit aferentă perioadei 2005 - 2006, contravaloarea aprovizionare toamnă - iarnă pentru perioada 2005-2007 și cotravaloarea cotei de gaze pentru perioada 2005 - 2007 și s-au respins aceste cereri formulate de către reclamant, reclamant, reclamant în contradictoriu cu pârâta SA SA B - MEMBRU GRUP.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:

La art. 176 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură s-a prevăzut că "salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă", în luna octombrie, pentru aprovizionarea de toamnă- iarnă.

Totodată, prin 187 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură s-a statuat că " salariații agenților economici nominalizați în anexa 1 punctul B vor primi, anual, un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale".

Din modalitatea de redactare a acestor articole reiese, fără echivoc, că, în accepțiunea părților semnatare ale acestor contracte aprovizionarea toamnă iarnă reprezintă un "adaos", iar contravaloarea cotei de gaze este un "ajutor" acordat salariatului, fiind exclusă orice posibilă interpretare că acestea ar fi asimilate drepturilor salariale.

Mai mult, dacă s-ar fi dorit ca aprovizionarea de toamnă-iarnă, respectiv cota de gaze să fie reglementate ca drepturi salariale atunci ar fi fost cuprinse la capitolul din contractul colectiv de muncă referitor la salarizare, or părțile contractante au definit aceste drepturi la un capitol separat care privește protecția angajatului.

Faptul că sumele pretinse de reclamant nu reprezintă drepturi salariale si reglementarea acestora printr-o clauză a contractului colectiv de muncă, determină aplicarea dispozitiilor art. 283 alin. 1 lit. e din Codul Muncii, privitoare la termenul de prescripție de 6 luni.

Constatând că față de data introducerii acțiunii, 07.09.2008, dreptul la acțiune pentru plata contravalorii cotei de gaze si aprovizionării de toamnă iarnă (pentru care termenul de prescripție a început să curgă în luna ianuarie a anului următor celui pentru care se solicită c/val cotă gaze, respectiv în luna noiembrie a fiecărui an pentru care se solicită aprovizionarea toamnă iarnă) s-a prescris, reclamanții nefiind în nici unul din cazurile de suspendare a prescripției prevăzute de art. 13 si 14 din Decretul 167/1958, instanța va admite excepția prescripției si, în consecință va respinge aceste petite.

In privința cotei de participare la profit pentru perioada 2005-2006, se aplică același termen de prescripție de 6 luni, reglementat de art. 283 alin. 1 lit. e din Codul Muncii deoarece dreptul pretins nu este de natură salarială (inclus în salariu).

Potrivit art. 139 din CCM la nivel de pe anii 2005, 2006 " cota de participare a salariaților SA la profitul anual, modalitatea concretă de acordare, precum și condițiile de diferențiere vor fi stabilite prin negociere cu ".

Din modalitatea de redactare a acestui articol rezultă că participarea la profit nu reprezintă un drept salarial, nefiind inclusă în salariu, ci reprezintă o plată ce se acordă sporadic, anumitor angajați implicați direct și indirect în profitul societății angajatoare, după anumite criterii stabilite prin negociere cu..

In plus, reglementarea acesteia printr-o clauză a contractului colectiv de muncă face inoperante dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c din privitoare la termenul de prescripție de 3 ani, aplicabile doar în situația unui conflict individual de muncă ce privește plata unor drepturi salariale neacordate, or, în speță, așa cum s-a demonstrat mai sus, s-a reclamat neplata altor venituri, în temeiul contractului colectiv de muncă.

Față de aceste considerente, raportat la data promovării acțiunii, instanța a constatat că dreptul la acțiune pentru cota de profit aferentă perioadei 2005-2006, ce s-a născut la data emiterii hotărârilor AGA de distribuire a profitului net realizat de societate( 27.04.2006, 27.04.2007) este prescris.

In ceea ce privește cota de participare la profit pentru anul 2007, instanța a constatat că acțiunea a fost promovată în termen, raportat la data emiterii hotărârii AGA de distribuire a profitului- 16.05.2008.

Potrivit art. 140 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol, gaze "cota de participare la profitul anual precum și condițiile de diferențiere vor fi prevăzute în contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare".

In contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate în anul 2007 privitor la cota de profit s-a prevăzut că " modalitatea concretă de acordare, precum și condițiile de diferențiere vor fi stabilite prin negociere cu "(art. 139)

Se constată că, art. 139 si art. 140 din contractele colective de muncă enunțate nu prevăd în mod concret, ce cotă de participare la profit revine salariaților, ci stabilesc în mod generic dreptul salariaților la cotă parte din profitul net al societății.

Nu s-a negociat un procent concret din profit, condițiile de diferențiere si modalitatea de acordare iar această chestiune nu poate fi tranșată de instanță în cadrul procesual configurat de reclamanți, ca fiind un conflict de drepturi.

In lipsa acestor negocieri, nu putem vorbi de un drept individual al fiecărui reclamant la obținerea cotei de profit aferente anului 2007 și, prin urmare acest capăt de cerere va fi respins.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, considerând că în ceea ce privește perioada 2005-2007, în cauză sunt incidente dispoz. art.283 lit.c, acestea fiind drepturi bănești aferente salariului, iar termenul de prescripție este de 3 ani.

Deci, în mod greșit instanța de fond a apreciat că în cauză sunt incidente dispoz. art.283 lit.e, admițând excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Este criticată hotărârea și cu privire la modul de soluționare al excepției prematurității dreptului la acțiune pentru perioada 2007-2008, deoarece acțiunea formulată este întemeiată și nu prematură.

concluzii scrise.

Intimata depune întâmpinare solicitând respingerea recursului.

Curtea constată a fi fondat recursul și reține existența uneia din cauzele de casare a hotărârii primei instanțe dintre cele menționate la art.312 al.3 pr.civilă pentru următoarele considerente:

Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune p, se impun anumite precizări.

Dispozițiile art.283 al.1 reglementează termenele pentru formularea cererilor în vederea soluționării unui conflict de muncă, printre acestea fiind cel menționat la lit. c de 3 ani, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale salariaților față de angajator și cel menționat la lit. e de 6 luni, în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia.

Pentru a se reține unul din cele 2 termene de prescripție trebuie clarificată natura juridică a drepturilor solicitate prin acțiune.

Prin art.168 al.1 din CCM/1997 încheiat între RA și salariații reprezentanți de se recunoaște dreptul reclamanților de a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia unor evenimente anuale, printre care este menționată și aprovizionarea de toamnă.

La art.176 din același contract se regăsește și ajutorul material reprezentând c/val. a 4000. de gaze de care beneficiau reclamanții.

În raport de dispoz. art.154 din care definesc noțiunea de salarii și dispoz. art.155 din potrivit cărora, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, și alte adaosuri, Curtea constată că aceste drepturi bănești reprezintă de fapăt adaosuri ce intră în componența salariului așa cum prevăd dispoz. art.155.

Împrejurarea că aceste drepturi bănești au fost prevăzute în CCM nu schimbă natura lor juridică, iar neacordarea lor nu echivalează cu neexecutarea CCM, ori a unor clauze ale acestuia pentru a se reține în cauză termenul de prescripție prev. de art.283 al.1 lit.e.

Cu privire la capătul de cerere prin care reclamanții au solicitat drepturile bănești reprezentând cota de participare la profit Curtea reține următoarele;

Din modul în care apare reglenentat acest drept în cuprinsul CCM,coroborat cu disp.art.155 din CCM și având în vedere calitatea persoanelor beneficiare a acestor drepturi aceea de salariați,rezultă că acesta este un drept de natură salarială.

Fiind în discuție valorificarea unui drept de creanță al salariatului,termenul de prescripție este de 3 ani și nu de 6 luni.

În speță, obiectul conflictului individual de muncă dintre părți îl constituie neplata acestor drepturi salariale, iar termenul de prescripție pentru formularea unei astfel de acțiuni este de 3 ani, fiind reglementate dispoz. art.283 lit. c din.

Acestea sunt argumentele pentru care, Curtea constată că acțiunea formulată de reclamanți nu este prescriptibilă în termenul de 6 luni reținut de prima instanță.

Întrucât prima instanță a examinat greșit cauza prin prisma excepției prescripției de 6 luni și nu a cercetat fondul cauzei, Curtea în raport de dispoz. art.82 din Lg.168/1999 și dispoz. art.312 al.5 pr.civilă va admite recursul, va casa hotărârea și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanții, și, împotriva sentinței civile nr.308/28.01.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA.

Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare în fond la aceiași instanță.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 26 Mai 2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - - Grefier,

- -

Red. Jud.

Tehn./Ex.2/25.06.2009

/ și

Președinte:Ligia Epure
Judecători:Ligia Epure, Corneliu Maria, Mariana Pascu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 3389/2009. Curtea de Apel Craiova