Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 3524/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 3524
Ședința publică din data de 10 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 3: Carmen Dr. -
GREFIER:
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către pârâta-recurentă Compania Națională " Româna" SA B împotriva sentinței civile nr. 2193/19.05.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul-intimat personal și consilier juridic în reprezentarea pârâtei-recurente.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței, la data de 3.12.2008, intimatul a depus întâmpinare.
Reprezentanta pârâtei-recurente depune la dosar împuternicire de reprezentare juridică.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Instanța procedează la comunicarea exemplarului doi al întâmpinării cu reprezentanta pârâtei-recurente.
Reprezentanta pârâtei-recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, casarea în parte a hotărârii atacate și respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată pentru motivele expuse în cererea de recurs.
Reclamantul-intimat solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe, conform motivelor expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată.
Prin sentința civilă nr. 2193/19.05.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea civilă precizată, formulată de către reclamantul împotriva pârâtei Compania Națională " Româna" SA B, și pârâta a fost obligată să plătească reclamantului drepturile salariale restante și neachitate în cuantum total de 896,5 RON, reprezentând sporurile salariale pentru munca de noapte, munca suplimentară din zilele de sâmbătă și duminică pentru perioada aprilie 2005 - aprilie 2006, precum și suma de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, constând din onorarii parțiale de avocat și expert, fiind respins ca neîntemeiat petitul referitor la restituirea garanției.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 16 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2005-2006, deoarece ele sunt mai favorabile salariatului, decât cele ale art. 122 alin. 1 din Codul muncii. Potrivit acestor prevederi legale, orele de muncă prestate de către reclamant în intervalul 22,00-7,00 pentru perioada în litigiu, îl îndreptățesc pe acesta să pretindă drepturi salariale suplimentare, în temeiul art. 123 lit. b din Codul muncii, cuantificate în varianta doi a raportului de expertiză, întocmit în cauză, la nivelul sumei de 97 lei corespunzătoare unui număr de 31 de ore și 41 minute.
Cu privire la drepturile salariale pentru efectuarea de către reclamant a orelor suplimentare ce depășesc durata normală a timpului de muncă, tribunalul a reținut că această cerere este întemeiată pe prevederile art. 120 alin. 1 și 2 din Codul muncii, referitoare la adăugarea unui spor corespunzător duratei efective a muncii peste program, negociată prin contractul colectiv de muncă, spor care nu poate depăși 75% din salariul de bază al angajatului.
În cazul concret al raporturilor de muncă dintre părțile litigante, sporul amintit a fost negociat prin Capitolul II, pct. 1, lit. b din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nr. 5895/2005 (fila 40 din primul dosar de fond), astfel că sunt corecte concluziile expertului, care, prin raportare la aceste prevederi legale, precum și în urma confruntării foilor colective de prezență cu foile de parcurs, borderourile de prezentare și ordinele de deplasare depuse la dosarul cauzei, a calculat un număr de 85,66 ore suplimentare, rezultând, cu titlu de drepturi salariale restante și neachitate, suma de 782 lei.
Mai mult, pentru numărul de ore lucrate peste programul normal de muncă în zilele de repaus săptămânal, potrivit art. 132 alin. 3 din Codul muncii coroborat cu art. 1 alin. 1 din Capitolul III al Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, reclamantul beneficiază de un spor suplimentar de 2% pentru ziua de sâmbătă și de 1% pentru ziua de duminică, drepturi bănești calculate la suma de 17,50 lei.
În fine, în ceea ce privește pretenția de restituire a garanției în numerar, reținută conform carnetului de garanție emis pe numele său în data de 6.11.2002, instanța de fond a reținut că din fișa postului rezultă că reclamantul are atribuții ce pot fi asimilate celor de gestiune, la care se referă art. 12, 13 și 20 din Legea nr. 22/1968, deoarece"transportă valori reprezentând lozuri, ziare, cartele telefonice și alte produse comercializate prin rețeaua Companiei Naționale " Română" SA în limita garanției constituite și pe bază de documente. Prin urmare, nu se poate pretinde că reținerea unei sume de bani cu acest titlu ar fi abuzivă și nelegală, iar concluziile raportului de specialitate infirmă susținerile din cererea de chemare în judecată potrivit cărora pârâta angajatoare ar fi reținut nejustificat o parte din respectiva garanție.
Pârâta a formulat, în termen legal, recurs împotriva sentinței civile nr. 2193/19.05.2008 a Tribunalului Timiș, solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate și respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivarea cererii de recurs se arată că prevederile contractului colectiv de muncă la nivel național nr. 20.01/2005 pe anii 2005-2006, care a intrat în vigoare la data de 2.05.2006, este ulterioară perioadei la care face referire reclamantul.
Programul de lucru al reclamantului a fost stabilit pentru zilele de miercuri și joi între orele 4,00 - 12,00, așa cum rezultă din adresa nr. 2351/19.12.2005, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 122 alin. 1 și art. 123 alin. 1 din Codul muncii pentru plata ca ore de noapte a celor 81 de ore și 41 minute, reținute de instanța de fond.
Din procesul-verbal de control nr. 17783/3.05.2006, încheiat de Inspectoratul Teritorial d e Muncă T, rezultă că în cadrul unității nu se lucrează pe timpul nopții.
Din adresa nr. 2351/19.12.2005, care conține programul de lucru pe două săptămâni consecutive al reclamantului și al numitului, ce îl înlocuiește pe reclamant în zilele libere acordate săptămânal, conform planificării convenite prin această adresă, rezultă că programul de lucru al reclamantului nu a depășit în nicio săptămână 40 de ore, nefiind justificată plata de ore suplimentare sau de zile libere plătite, potrivit art. 117-120 din Codul muncii.
Pentru orele de muncă efectuate de reclamant sâmbăta și duminica, acesta a primit două zile libere, miercurea și joia, respectându-se în acest mod prevederile art. 110 și 113 din Codul muncii, precum și cele ale art. 40 alin. 1 și 45 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă în vigoare al unității.
Pentru orele lucrate în zilele de sâmbăta și duminica, unitatea a stabilit prin art. 45 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă, plata unor sporuri salariale de 2% (sâmbăta), respectiv de 1% (duminica), respectând în acest fel prevederile art. 132 alin. 2 și 3 din Codul muncii. Aceste sporuri salariale au fost încasare de reclamant, pe statele de salarii fiind evidențiate, la rubrica"sporuri",procentele din salariul de bază la care acesta a fost îndreptățit și pe care le-a încasat conform celor arătate mai sus.
Totodată, din procesul-verbal de control nr. 17783/3.05.2006 încheiat de Inspectoratul Teritorial d e Muncă T, rezultă, fără echivoc, că salariații Sucursalei Zonale T subordonată Companiei Naționale Română SA nu efectuează ore suplimentare.
În drept, se invocă dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă.
Intimatul a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că în mod corect instanța de fond a aplicat prevederile art. 16 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2005-2006, care sunt mai favorabile salariaților decât cele din Codul muncii și au fost în vigoare pe perioada în litigiu.
Față de dispozițiile art. 120 alin. 1 și 2 și art. 132 alin. 3 din Codul muncii și art. 1 alin. 1 din Capitolul III al contractului colectiv de muncă la nivel de unitate și de probele administrate în cauză, cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite pentru efectuarea orelor suplimentare a fost corect admisă de către instanța de fond.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este întemeiat pentru considerentele ce vor f expuse în continuare.
În mod corect, instanța de fond a reținut că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 16 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2005-2006, conform art. 238 alin. 3 din Codul muncii, deoarece sunt mai favorabile salariaților decât cele ale art. 122 alin. 1 din Codul muncii.
Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005-2006 fost înregistrat la data de 31.01.2005, astfel încât el produce efecte de la această dată, potrivit art. 25 alin. 3 din Legea nr. 130/1996, iar susținerea recurentei că el se aplică de la 2.05.2006 este nefondată.
Perioada pentru care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sporului de noapte este aprilie 2005 - aprilie 2006, perioadă în care contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005-2006 era în vigoare, contrar susținerilor recurentei.
Prin urmare, programul de lucru al reclamantului, stabilit între orele 4,00-12,00 potrivit adresei nr. 2351/19.12.2005, cuprinde 3 ore de muncă prestate pe timp de noapte, respectiv intervalul de timp de la ora 4,00 la ora 7,00, așa cum prevăd dispozițiile art. 16 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2005-2006.
Procesul-verbal de control nr. 17783/3.05.2006, întocmit de Inspectoratul Teritorial d e Muncă T, reprezintă un act administrativ, care nu este de natură să înlăture competența instanței de a stabili, pe baza probelor administrate în cauză, dacă un salariat al pârâtei a prestat muncă pe timp de noapte. De altfel, în cuprinsul acestuia se menționează: "nu se lucrează pe timpul nopții - mai mult de trei ore - și nici ore suplimentare", fără a face referire la persoana reclamantului și la perioada pentru care Inspectoratul Teritorial d e Muncă Tac onstatat că nu se lucrează în timpul nopții.
Pârâta nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză și nu a administrat probe prin care să combată pretențiile reclamantului, deși avea sarcina probei conform art. 287 din Codul muncii, astfel încât prima instanță a reținut corect că din înscrisurile depuse la dosar și din concluziile raportului de expertiză rezultă că reclamantul a prestat 81 de ore și 41 de minute de muncă pe timp de noapte, fiind îndreptățit la plata unor drepturi salariale în cuantum de 97 lei, cu titlu de spor de noapte pe perioada aprilie 2005 - aprilie 2006.
Din coroborarea foilor colective de prezență cu foile de parcurs, borderourile de prezentare, ordinele de deplasare, adresele nr. 2351/19.12.2005 și nr. 918/10.04.2008, emise de pârâtă, rezultă că foile colective de prezență nu reflectă în totalitate realitatea, deoarece cuprind mențiuni privind acordarea de zile libere sau concediu reclamantului în zilele de 2.04.2005, 18.04.2005, 10.08.2005, 11.08.2005, 1.10.2005, 2.10.2005, 10.10.2005, 29.10.2005, 1.11.2005, 2.11.2005, 3.11.2005 și 12.11.2005, deși acesta a prestat activitate în aceste zile, respectiv 85,66 ore de muncă, conform foilor de parcurs, ordinelor de deplasare și borderourilor de prezentare depuse la dosar.
Având în vedere munca prestată în zilele menționate anterior, precum și în zilele de sâmbătă și duminică din perioada aprilie 2005 - aprilie 2006, reclamantul este îndreptățit la plata sporului pentru ore suplimentare, prevăzut de contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nr. 5895/2005, și a sporului pentru activitatea desfășurată în zilele de sâmbătă și duminică, conform art. 132 alin. 3 din Codul muncii și art. 1 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Pârâta nu a depus la dosar statele de plată pe perioada aprilie 2005 - martie 2006 pentru a dovedi plata sporului cuvenit reclamantului pentru munca prestată în zilele de sâmbătă și duminică din acest interval de timp.
La dosar s-a depus statul de plată pentru luna aprilie 2006, lună pentru care expertul nu a calculat un astfel de spor, iar instanța de fond nu a acordat acest spor pentru luna aprilie 2006.
Din cele expuse anterior rezultă că prima instanță a stabilit corect starea de fapt și a aplicat corect dispozițiile legale incidente în speță, astfel încât hotărârea recurată este temeinică și legală.
În temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de către pârâta-recurentă Compania Națională " Româna" SA B împotriva sentinței civile nr. 2193/19.05.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat, ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâta-recurentă Compania Națională " Româna" SA B împotriva sentinței civile nr. 2193/19.05.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - Dr. -
GREFIER
Red. /7.01.2009
Tehnored.: M/ 2 ex./8.01. 2009
Prim inst.: și
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Maria Ana Biberea, Carmen
