Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 3536/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3536
Ședința publică de la 29 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Lucia Petria Mitran
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
Judecător: - -că
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SA - Membru Grup împotriva sentinței civile nr. 4563/02.09.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns pentru recurenta-pârâtă avocat ales, cu împuternicire la dosar, lipsind intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că
recursul este declarat și motivat în termen legal, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții prezente asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta pârâtă solicită admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii, conform motivelor formulate.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr.4563 din 02 septembrie 2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Dolja respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă.
A admis acțiunea formulată de reclamant și obligat pârâta SC SA să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând suplimentari salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paste pentru anul 2005, calculate la nivelul salariului de baza mediu pe societate si actualizate cu indicele de inflație de la data datorării la data plătii efective.
A fost obligată societatea pârâtă să plătească reclamantului indemnizația de concediere cuvenită în funcție de vechime conform art. 50 alin. 1 din contractul colectiv de muncă aplicabil, actualizată în raport de indicele de inflație de la data nașterii până la data plății efective.
A fost obligată pârâta către reclamant la 100 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut în primul rând faptul că este neîntemeiată excepția invocată de intimată privind prescripția dreptului la acțiune, întrucât în cauză sunt aplicabile prevederile art. 283 al.1 lit. c din Codul Muncii, potrivit cărora acțiunea este supusă prescripției extinctive de 3 ani și dispoz. art. 283 al.1 lit. e, reclamantul solicitând plata unor drepturi salariale și nefiind vorba de neexecutarea unei clauze stipulată în
În ceea ce privește fondul cauzei, s-au avut în vedere prev. art. 168 al.1 din la nivelul SA pe anul 2004, dispoziții care arată că " cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SNP SA, iar cu minim 15 zile înainte, de fiecare eveniment pentru care se vor acorda suplimentările vor începe negocierile cu I în vederea stabilirii valorii concrete a modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor, dispoziții menținute și în pe anii 2004-2007, nu mai în cursul anului 2003 prevăzându-se că suplimentările salariale vor fi introduse în salariul deb ază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu.
În ceea ce privește adresa Comisiei Paritare / 18 iunie 2007 și Nota asupra precizării situației Primelor de Paști și de C prev. în art. 168 din CCM al SA întocmite la data de 31.08.2007 și semnată de reprezentanți ai patronatului și Federației Sindicale s-a reținut că nu pot fi luate în considerare, întrucât interpretarea clauzei, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispoz, art. 31 din LG.130/1996, nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
S-a concluzionat sub acest aspect că prevederile nu pot fi interpretate decât în sensul că numai în cursul anului 2003, drepturile salariale suplimentare reprezentând primele de paște și de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, iar începând cu anul 2004, trebuiau plătite în mod separat, cu ocazia evenimentelor respective, lucru care nu s-a întâmplat.
A fost obligată pârâta către reclamant la plata drepturilor bănești prevăzute de art.50 alin.1 din CCM la nivel de unitate, reprezentând indemnizația de concediere în raport de vechimea în muncă a salariatului.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta criticând- ca nelegală și netemeinică.
În motivele de recurs, recurenta invocă greșita respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune, cu motivarea că sub aspectul drepturilor salariale de orice natură sunt incidente dispoz. art. 283 al.1 lit.c, din Codul Muncii, deși suplimentările salariale au fost solicitate în temeiul 2004, 2005, 2006, 2007, astfel că acțiunea este supusă termenului de prescripție de 6 luni.
Cu referire capătul de cerere privind suplimentările salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, recurenta arată că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 168 din CCM, precum și nota Comisiei paritare din 31.08.2007,m prin raportare la Legea 130/1999 și la dispozițiile Codului muncii.
Soluția instanței de fond este greșită, deoarece în anul 2003, primele de Paști și de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conf. art. 168 al. 2 din CCM, iar această creștere salarială a fost menținută și în anii 2004-2007, așa cum rezultă și din decizia Comisiei Paritare înregistrată 5140/31.08.2007 din care rezultă expres intenția reală a părților semnatare a CCM.
Nota respectivă nu face decât să constate că sumele cerute de salariați au fost incluse în salariul de bază al acestora, edificatoare fiind în acest sens adresa nr. 29119/12.11.2007 care face dovada evoluției salariului mediu de bază pe în intervalul anilor 2003-2007 și din care rezultă că aceste creșteri salariale nu au făcut obiectul unor negocieri între Patronat și, ci se datorează adăugării lunare a cotei părți din suma rezultată însumând cele 2 prime și împărțite la 12, în acest sens intimații au încasat în fiecare an salarii mai mari decât în anii anteriori, pentru că salariu de bază includea în fiecare an primele de paști și de
De asemenea, a mai arătat recurenta, dacă aceste drepturi nu ar mai fi fost acordate după 2003, acest fapt ar fi apărut în carnetul de muncă al salariaților.
In ce privește capătul de cerere privind drepturilor bănești acordate conform art. 50 alin. 1 din CCM susține că potrivit dispozițiilor art. 69 din Codul Muncii (potrivit cărora, în cazul concedierilor colective, angajatorului îi revine sarcina să întocmească un Plan de măsuri sociale, cu consultarea Sindicatului sau a reprezentanților salariaților), la data de 21.04.2005 s-a încheiat Planul Social prin care s-au stabilit, printre alte măsuri sociale, indemnizațiile de concediere pentru disponibilizările ce se vor efectua în anul 2005, precum și criteriile de determinare cuantumului acestora pentru anii următori, termenul de valabilitate al Planului Social fiind 31.12. 2010, în aplicarea dispozițiilor art. 50 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă.
Planul Social - Anexă la Contractul colectiv de muncă al SC " SA a fost completat la data de 09.01.2006 și respectiv 13.09.2006 cu câte un care explica modul de calcul al salariului mediu brut pe, precum și modalitatea de aplicare acestui Plan Social, în comparație cu prevederile generale ale art. 50 din contractul colectiv de muncă.
Din ambele acte încheiate prin acordul dintre Sindicat și Patronat, rezultă fără echivoc regula acordării salariilor compensatorii și suma acordată fiecărui salariat, sume stabilite în funcție de vechimea în muncă fiecărui salariat, luându-se în calcul salariul mediu brut pe pe anul anterior disponibilizării, nu pe anul în curs și nici salariul pe fiecare angajat în parte.
In acest context, încetarea contractelor individuale de muncă, printre care și al reclamantului, s- făcut avându-se în vedere dispozițiile Planului Social elaborat pentru situații speciale create, reclamanta necontestând decizia de încetare a contractului individual de muncă.
Conform art. 6 al deciziei de încetare contractului de muncă, reclamanta a primit o indemnizație de concediere ținând seama de vechimea în a acesteia, iar suma a fost calculată în conformitate cu dispozițiile Planului Social, completat prin ul din 09.01.2006, respectiv prin cel din 13.09.2006.
Astfel, prin ul încheiat la data de 13.09.2006 a fost completat pct. 4 al Planului Social încheiat la data de 21.04.2005 " financiare" după cum urmează: "Părțile confirmă faptul că, în redactarea pct. 4 din Planul Social (cu privire la pachetele financiare/indemnizațiile de concediere acordate salariaților în situația concedierilor colective), voința comună a părților la data semnării Planului Social a fost acea de modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art. 50 alin.1 din Contractul colectiv de muncă și nu de a cumula indemnizațiile de concediere acordate în baza Planului Social cu cele acordate în baza art. 50 alin. 1 din CCM".
Așadar, prin instituirea măsurilor din Planul Social, respectiv acordarea unor pachere financiare mai avantajoase pentru salariații disponibilizați, comparativ cu cele prevăzute în art. 50 alin. 1 din CCM, părțile nu au intenționat în niciun moment ca aceste două categorii de măsuri să poată fi cumulate.
Precizează faptul că reclamanții au primit la data concedierii o indemnizație de concediere care reprezintă mai mult decât pachetul prevăzut de art. 50 din CCM și anume doar 4 salarii medii nete pe.
Mai mult, societatea a calculat și contravaloarea contribuțiilor datorate bugetului de stat aferente indemnizației nete acordate reclamanților, pe care le-a virat separat de suma amintită, astfel încât aceștia (ca și toți ceilalți salariați disponibilizați) să beneficieze de indemnizația netă în cuantumul stabilit prin Planul social.
Recursul este fondat și se va admite pentru următoarele considerente;
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, se impun următoarele precizări:
Dispozițiile art. 283 alin.1 din Codul muncii reglementează termenele de prescripție pentru formularea cererilor în vederea soluționării unui conflict de muncă, printre acestea fiind cel menționat la lit. c (de 3 ani) - în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator și cel menționat la litera e (de 6 luni), în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia.
În speță, obiectul conflictului individual dintre părți îl constituie neplata drepturilor salariale pentru motive care nu țin de persoana salariatului, termenul de prescripție pentru formularea unei astfel de acțiuni este de 3 ani, fiind reglementat de dispoz. art. 283 lit. c Codul muncii.
Acestea sunt argumentele pentru care instanța de recurs constată că acțiunea formulată de reclamant nu este prescriptibilă în termenul de 6 luni reglementat de art. 283 alin. 1 litera e din Codul muncii.
Pe fondul cauzei, acțiunea formulată de reclamantă este neîntemeiată, având în vedere următoarele aspecte.
Art. 50 alin. 1 din CCM /2005, menționează că, la concedierea din motive ce nu țin de persoana salariaților, angajatorul are obligația de a plăti acestora o indemnizație minimă de concediere.
La alin. 4 s-a stipulat că prevederile domeniului vizat în acest articol se completează cu cele ale planului social însușit de părți.
Din coroborarea textelor menționate anterior rezultă că art. 50 instituie în favoarea persoanelor concediate dreptul la o compensație bănească, intitulată indemnizație de concediere și reprezintă una din măsurile de protecție socială pe care angajatorul s-a obligat să le asigure angajaților săi prin CCM, stabilindu-se indemnizația minimă de care pot beneficia aceștia.
Aceasta înseamnă că, la data nașterii acestui drept, angajaților nu li se pot acorda drepturi bănești sub acest minim, însă nu este exclusă acordarea unui cuantum superior al acestor drepturi.
Este motivul pentru care părțile între care s-a încheiat CCM au înțeles să stipuleze la alin. 4 al art. 50 că prevederile acestui articolse completeazăcu cele ale planului social, fiind vorba doar despre un singur drept, acela de a beneficia de compensații bănești, cuantumul acestora și modalitatea de calcul fiind menționate detaliat în planul social.
Un argument în plus, în acest sens, îl constituie faptul că, în ul la planul social din 9. 01. 2006, părțile au menționat că angajații, în funcție de vechimea în, vor primi următoarele pachete financiare cu titlu de indemnizații de concediere, iar salariul brut pe care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizații de concediere acordate se va stabili ca medie a tuturor salariilor brute acordate de salariaților săi în anul anterior celui în care se acordă respectiva indemnizație de concediere.
Părțile au înțeles să lămurească acest aspect și prin ul la planul social din 13.09.2006, făcând precizările corespunzătoare, în sensul că nu se pot cumula indemnizațiile de concediere.
Referitor șa capătul de cerere privind drepturile salariale aferente sărbătorilor de și C, instanța de fond a apreciat în mod corect că interpretarea clauzei cuprinse în art. 168 al.1 și 2 din CCM la nivel de unitate s-a realizat după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual și cu încălcarea dispoz. art. 31 din Legea 130/1999, și astfel nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii.
Chiar dacă Nota Comisiei Paritare ar fi apreciată ca o normă legală de modificare a dispozițiilor CCM, se constată că printr-o astfel de interpretare ulterioară, recurenta recunoaște că suplimentările salariale trebuiau incluse în salariul de bază al salariaților și ulterior anului 2003, însă nu a făcut dovada că aceste drepturi salariale care se raportează la salariul de bază mediu pe SNP au fost achitate salariaților.
Se constată astfel, că instanța de fond a interpretat corect dispoz. art. 168 al. 2 din Contratele colective de muncă pe anii 2004-2007, că voința reală a părților contractante a fost aceea că drepturile prev. la alin. 1 au fost incluse în salariile angajaților doar pentru anul 2003.
Faptul că salariile au avut o evoluție crescătoare nu constituie o dovadă a faptului că acea creștere reprezintă suplimentările salariale respective sau doar creșterea salariului de bază urmare a negocierii, fără acele suplimentări care ar fi trebuit adăugate la creșterea respectivă.
Nici faptul că în carnetul de muncă nu se putea trece includerea respectivelor drepturi în salariul de bază, nu conduce la concluzia că acele suplimentări ar fi fost acordate, așa cum susține recurenta.
Sunt argumentele pentru care, Curtea în temeiul dispoz. art. 312 Cod pr. civ. va admite recursul și va modifica sentința, în sensul că va respinge acțiunea cu privire la capătul de cerere privind indemnizația de concediere conform art. 50 din CCM și va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA - Membru Grup împotriva sentinței civile nr. 4563/02.09.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea cu privire la capătul de cerere privind indemnizația de concediere conform art. 50 din Contractul Colectiv de Muncă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Mai 2009.
Președinte, - - - - | Judecător, - - | Judecător, - -că |
Grefier, |
red. jud.
3 ex/IE/12.06.2009
fond:
Președinte:Sorina Lucia Petria MitranJudecători:Sorina Lucia Petria Mitran, Marin Covei
