Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 3558/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3558
Ședința publică de la 29 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Lucia Petria Mitran
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
Judecător: - -că
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 40/13.01.2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CURTEA DE APEL TIMIȘOARA, TRIBUNALUL TIMIȘ, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că, recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, iar părțile au solicitat judecarea în lipsă, conform art. 242.pr.Civ. după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
La data de 03 decembrie 2008, reclamantul a chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL TIMIȘOARA și TRIBUNALUL TIMIȘ, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați la plata diferențelor de salarii pentru perioada 03 decembrie 2005 - 31 octombrie 2007, calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută pentru funcțiile de demnitate publică și coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege, pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică astfel:
- pentru perioada 03 decembrie 2005 - 31 ianuarie 2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei conform OG nr. 9/2005; pentru perioada 01 februarie 2006 - 31 august 2006 la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei conform OG nr. 3/2006; pentru perioada 01 septembrie 2006 - 31 decembrie 2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei conform OG nr. 3/2006; pentru perioada 01 ianuarie 2007 - 31 martie 2007 la valoarea de referință sectorială de 358 lei conform OG nr. 10/2007; pentru perioada 01 aprilie 2007 - 30 septembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 365 lei conform OG nr. 10/2007; pentru perioada 01 octombrie 2007 - 31 octombrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 405 lei, conform OG nr. 10/2007; în raport cu valoarea de referință sectorială pentru care au fost calculate salariile în perioadele de mai sus și în continuare.
Solicită, de asemenea, reactualizarea sumelor restante în raport de indicele de inflație, la data plății efective a acestora și obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să aloce pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL TIMIȘOARA și Tribunalul Timiș fondurile necesare plății sumelor de bani încasate cu acest titlu.
In motivarea acțiunii arată că în perioada 01.08.2005 - 31.10.2007 a ocupat postul de grefier de ședință în cadrul Tribunalului Timiș și potrivit art. 1 din Legea nr. 50/1996 "salarizarea magistraților și a personalului din instanțele judecătorești și parchete se face ținându-se seama de rolul, răspunderea, complexitatea, caracterul justiției de putere în stat, de pregătirea și competența profesională, precum și de incompatibilitățile și interdicțiile pentru magistrați, prevăzute de Constituție și de Legea nr. 92/1992 pentru organizare judecătorească".
Curtea de APEL CRAIOVA, prin sentința nr. 40 din 13 ianuarie 2009, respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL TIMIȘOARA și TRIBUNALUL TIMIȘ.
Pentru se pronunța astfel, Curtea a reținut următoarele:
Personalul auxiliar de la instanțele judecătorești a fost salarizat conform Legii nr.50/1996, lege specială de salarizare atât pentru grefieri cât și pentru magistrați până în anul 2006 respectiv 2007.
În anexa nr. 2 din Legea nr.50/1996, în vigoare la data de 01 09 2000 privind salarizarea personalului auxiliar de specialitate de la judecătorii și parchetele de pe lângă judecător s-au prevăzut atât coeficienți de multiplicare pentru personalul de specialitate auxiliar cât și valoarea de referință sectorială, 1.140.800 lei. Această valoare de referință a fost majorată conform art. 3 lit. din Nr.OUG 123/2003.
Ulterior această valoare de referință sectorială a fost majorată prin mai multe acte normative, după cum urmează: 01 10 2004-31 12 2004, 238, 06 lei, 01 01 2005-30 09 2005, 246, 63 lei, 01 10 2005-30 03 2006, 267, 10 lei astfel încât la data de 30 09 2008 valoarea de referință să ajungă la suma de 296, 03 lei.
Nu poate fi reținută afirmația reclamanților, în sensul că prin stabilirea altei valori de referință sectorială decât cea prevăzută pentru funcțiile de demnitate publică alese sau numite sunt încălcate dispozițiile Legii nr.303/2004 întrucât acest act normativ nu conține nicio dispoziție care să prevadă că drepturile salariale trebuie să fie egale cu cele ale persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică alese sau numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Art. 60 alin.4 din Legea nr.567/2004 prevede că alarizarea personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea se stabilește prin lege specială astfel că valoarea de referință pe baza căreia se calculează salariile personalului auxiliar este cea prevăzută în legea de salarizare și nu pot fi calculate salariile pe baza unei alte valori de referință reglementată de lege pentru funcțiile de demnitate.
În consecință, dispozițiile legale nu se aplică decât destinatarilor legii și nu se pot aplica, prin analogie, altor categorii profesionale.
Referitor la susținerea că prin acordarea unor valori de referință sectoriale deferite în salarizarea puterilor statului, contravine O:nr.137/2000, instanța constată că este nefondată atâta timp cât Curtea Constituțională, prin decizia nr.818/03 07 2008 statuat că prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG.nr.137/2000 sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau să le înlocuiască cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Curtea Constituțională a reținut că un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a la substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art.1 alin.4 din Constituție, precum și prevederile art.61 alin.1 în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
De asemenea OG 8/2007 a acordat personalului auxiliar de specialitate creșteri salariale pentru anul 2007, în trepte prin majorarea coeficienților potrivit Anexei 1, b și c începând cu 01.01.2007,31.03.2007, 01.04.2007-30.09.2007 și respectiv 01.10.2007, în consecință personalul auxiliar de specialitate a beneficiat de creșteri salariale pe anul 2007, neputând beneficia și de drepturile altor categorii profesionale.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca netemeinică și nelegală,
În motivele de recurs susține că, dispozițiile prevăzute în art. 3, alin.1 din OG nr. 8/2007 încalcă principiul echilibrului puterilor legislative, executive și judecătorești, stabilind o valoare de referință sectorială inferioară, de 280,64 lei, deși la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe valoare de referință sectorială era de 365 lei, conform OG nr. 10/2007.
Că, potrivit art. 2, alin. 1 din OUG nr. 177/2002 indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă, iar prin OUG nr. 123/2003, OG nr. 9/2005, OG nr. 3/2006 și OG nr. 10/2007.au fost majorate salariile de bază acordate personalului din sectorul bugetar cu procentele arătate în cererea introductivă.
A susținut recurentul reclamant că, și legislația care reglementează salarizarea magistraților și a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și parchete trebuie să respecte principiul echilibrului puterilor constituționale, iar salarizarea reprezintă un element de bază al conceptului de echilibru al puterilor în statul de drept.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente.
Funcțiile de demnitate publică sunt prevăzute limitativ în anexele la Legea nr. 154/1998, respectiv funcții de demnitate publică numite și funcții asimilate cu funcții de demnitate publică.
Potrivit anexelor la actul normativ sus menționat funcțiile care fac parte din categoria demnitarilor publici sunt Președintele României, Președinții Senatului și Camerei Deputaților, Vicepreședinții Senatului și Camerei Deputaților, Secretarii și Senatului și ai Camerei Deputaților, Președinții comisiilor permanente ale Senatului și Camerei Deputaților, Vicepreședinții comisiilor permanente ale Senatului și Camerei Deputaților, Prim ministru, Ministru de Stat, Ministru, Ministru delegat, Secretar de stat, etc.
Magistrații și personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, nu fac parte din categoria funcțiilor de demnitate publică, nefiind înscriși în anexele la Legea nr. 154/1998, astfel că nu se poate indexa valoarea de referință sectorială a acestor categorii profesionale cu procentele prevăzute pentru funcțiile de demnitate publică pentru perioada 1 octombrie 2004 - 31 decembrie 2007, potrivit OUG nr. 123/2003, OG nr. 9/2005, OG nr. 3/2006 și OG nr. 10/2007.
Susținerea reclamantului cu privire la existența unei discriminări, ca urmare a indexării valorii de referință sectorială a personalului ce deține funcții de demnitate publică este neîntemeiată în raport de decizia nr. 819/03.07.2007 a Curții Constituționale prin care s-a constatat că prevederile art. 1, 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OUG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
A reținut Curtea Constituțională că, Parlamentul și prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituția României, Guvernul, au competență de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală.
Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art. 126 alin. 1 din legea fundamentală - adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor subiective.
În considerarea celor prezentate recursul este nefondat și în temeiul art. 312 Cod procedură civilă va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 40/13.01.2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CURTEA DE APEL TIMIȘOARA, TRIBUNALUL TIMIȘ, având ca obiect "drepturi bănești".
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Mai 2009.
Președinte, - - - - | Judecător, - - | Judecător, - -că |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex7IE/12.06.2009
fond:
Președinte:Sorina Lucia Petria MitranJudecători:Sorina Lucia Petria Mitran, Marin Covei
