Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 3570/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3570
Ședința publică de la 01 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 2: Elena Stan
JUDECĂTOR 3: Lucian
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, -, împotriva sentinței civile nr.6598 din 20.11. 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Școala Generală, Consiliul Local al Com. având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care instanța, constatând că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurentul reclamant a solicitat, în raport de motivele de recurs invocate în scris, admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.6598 din 20.11. 2008, Tribunalul Gorja respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, -, și, în contradictoriu cu intimații Școala Generală, Consiliul Local al Comunei .
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art.1 alin 2 din OUG nr.146/2007, primele de concediu pe perioada 2001-2006 căror plată a fost suspendată prin legile bugetului de stat trebuiau acordate funcționarilor publici, funcționarilor publici cu statut special, personalului auxiliar din sistemul justiției, membrilor corpului diplomatic și consular, precum și altor categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale.
Potrivit art.50 alin 12 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic prevede că,personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Față de aceste dispoziții legale, instanța a considerat că petenții nu sunt îndreptățiți să beneficieze de plata primelor de concediu restante pe perioada 2001-2006 în condițiile prevăzute de art.1 alin 3 din OUG nr.146/2007, respectiv într-o singură tranșă întrucât personalul didactic nu este nominalizat în categoriile profesionale enumerate în cuprinsul OUG nr. 146/2007 iar în ceea ce privește încadrarea în, alte categorii de personal ce beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale, se constată că în legea specială, respectiv Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic nu este prevăzută prima de vacanță.
Cu privire la primele de concediu pe anii 2007 și 2008 instanța a constatat că întrucât OUG 146/2007 reglementează modalitatea de plată a primelor de vacanță pe perioada 2001-2006, petenții au posibilitatea formulării unei noi acțiuni invocând un alt temei juridic.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivarea recursului, s-a arătat că instanța de fond a încălcat drepturile procedurale ale reclamanților, prin aceea că nu le-a fost comunicată întâmpinarea și nu au putut studia dosarul în vederea observării acesteia, iar instanța de fond nu le-a permis să formuleze probatoriul permis de art. 132 cod procedură civilă, referitor la solicitarea intimatei să comunice numărul personalului didactic și nedidactic cărora le-au fost achitate deja aceste drepturi bănești, temeiul legal al acordării și data achitării sumelor de bani.
Cu privire la fondul cauzei, s-a arătat că art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997 prevede dreptul personalului didactic de a beneficia de prima de concediu în perioada 2001-2006, prevederi conținute și de OUG nr. 146/2007.
S-a mai arătat că instanța de fond reținut greșit inaplicabilitatea prevederilor OUG nr. 146/2007 cu privire la primele de concedii aferente anilor 2007-2008, întrucât reclamanții au solicitat doar acordarea primelor de vacanță aferente anilor 2001-2006, nu și pentru anii c2007-2008.
Recurenții reclamanți au precizat că a fost invocată Convenția Europeană a drepturilor Omului tocmai pentru a se evita discriminarea cadrelor didactice, unele dintre acestea primind drepturile bănești solicitate.
Au fost depuse la dosar: sentința civilă nr. 4279 din 01.07.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ. Pe anii 2003-2004 și Statutul personalului didactic, iar intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că nici Legea nr. 128/1997 și nici OUG nr. 146/2007 nu prevăd obligativitatea acordării primelor de vacanță către personalul didactic.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Din analiza practicalei sentinței civile nr. 6598 din 20.11.2008, rezultă că la acest termen de judecată au fost prezenți reclamanții, și, lipsind celelalte părți, iar reclamanții prezenți nu au solicitat efectuarea vreunui probatoriu, asupra căruia instanța să se fi pronunțat în sensul respingerii cererii formulate de reclamanți, întâmpinarea fiind depusă la dosarul cauzei la data de 14.11.2008, actele și lucrările dosarului putând fi observate de către orice parte.
Va fi respins ca nefondat și motivul de recurs privind pronunțarea greșită de către instanță asupra primelor de vacanță aferente anilor 2007-2008, întrucât din analiza cererii introductive rezultă că reclamanții au solicitat obligarea pârâșilor la plata primelor de vacanță restante pe perioada 2001-2008. și nu doar pe perioada 2001-2006, așa cum au susținut prin motivele de recurs, astfel încât în mod corect instanța de fond s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost investită.
Recurenții-reclamanți, în calitatea de personal didactic, au invocat dispozițiile art. 1 alin. 2 din OUG nr. 146/2007, privind dreptul de a obține plata primelor de vacanță pentru perioada anilor 2000-2008.
Precizând domeniul de aplicare al OUG nr. 146/2007, rt. 1 prevede:
" (1) Prezenta ordonanță de urgență reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă,în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendatăprin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006.
(2) Intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile prezentei ordonanțe de urgență, conform alin. (1) funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României, precumși alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale".
Prin urmare, OUG nr. 146/2007 nu stabilește noi obligații cu privire la plata primelor de vacanță, ci doar modul în care urmează a se efectua plata acestor prime reglementate prin acte normative în favoarea anumitor categorii de personal, acte normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006.
Aceasta este ipoteza de la care trebuie pornit în interpretarea dispozițiilor OUG nr. 146/2007.
Dreptul reclamanților nu s-a născut prin reglementarea existentă în art. 1 alin. 2 din OUG nr. 146/2007.Textul alineatului 2 al art. 1 nu poate fi interpretat ca o normă juridică distinctă, pe de o parte, pentru că însuși acest text trimite la dispozițiile alin. 1, iar pe de altă parte el constituie o enumerare a categoriilor de personal căruia îi sunt aplicabile prevederile Ordonanței.
Rezultă deci că textul alin. 2 nu poate extinde dispozițiile Ordonanței și la categoriile de personal care nu au beneficiat de reglementări legale a căror aplicare să fi fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare.
Acesta este cazul personalului din învățământ, dreptul la primă de vacanță nefiind reglementat expres în niciun act normativ.
Legea nr. 128/1997 art. 50 alin. (12) prevede într-adevăr faptul că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești, dar acestea trebuie prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Deși s-a solicitat plata unor prime de vacanță aferente anilor 2000-2008, au fost invocate dispozițiile art. 37 lit. g din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii învățământ 2003-2004, care stabilește că părțile contractante au convenit ca personalul din învățământ să beneficieze de "o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii".
La negocierea acestei clauze, partenerii sociali au stabilit posibilitatea de a fi acordată în viitor o asemenea primă de vacanță, în condițiile în care dreptul va face obiectul unei reglementări legale,argumentul determinant care a dus la pronunțarea soluției fiind tocmai lipsa unei reglementări legale.
Nu poate fi reținută susținerea recurenților reclamanți că ar fi încălcate dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului și că s-ar realiza o discriminare între recurenții reclamanți - cadre didactice și părțile din dosarul nr- al Tribunalului Gorj, tot cadre didactice, având în vedere că este vorba de dosare diferite,cu părți diferite, iar practica judiciară nu este izvor de drept.
Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, -, împotriva sentinței civile nr.6598 din 20.11. 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Școala Generală, Consiliul Local al Com.
Decizie irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 01 Iunie 2009
Președinte, - --- | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
2ex/25.06.2009
Red.jud. -
Jud.fond /
Președinte:Manuela Preda PopescuJudecători:Manuela Preda Popescu, Elena Stan, Lucian
