Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 3573/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2302/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3573/
Ședința publică de la 20.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Amelia Farmathy
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Maria Ceaușescu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurenții-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr.1886/21.11.2007 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-reclamantă și OG intimații-pârâți TRIBUNALUL TELEORMAN, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1886/21.11.2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a VIII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării invocata de acesta si, pe cale de consecință, a respins acțiunea reclamantei față de acest parat, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A admis în parte acțiunea civila formulata de reclamanta in OG contradictoriu cu pârâții Statul R, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul Teleorman, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
A obligat pârâții Statul R prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Teleorman sa plătească reclamantei sporul de 50 % din salariul de baza lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihica, sume ce vor fi actualizate începând cu momentul în care trebuie plătite drepturile, până la momentul achitării lor efective, pentru perioada 01.09.2004 la zi.
A respins ca nefondată cererea de acordare a sporului de 50% formulată de reclamantă pentru viitor.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, ca pârâta, nu poate fi făcută, având in vedere ca, aceasta instituție a fost creata pentru a constata faptele de discriminare săvârșite pe teritoriul României. Ca atare, acest organism funcționează in calitate de expert si nu poate fi citat in calitate de pârât.
Instanța a constatat că, drepturile salariale pretinse de reclamanta au fost acordate in temeiul unei legi organice astfel cum este Legea nr. 50/1996 (conform dispozițiilor art. 72 pct.3, lit. h) si l) din Constituția României la acea data), iar OG nr. 83/2000 prin care a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 este o ordonanță ordinara emisa cu încălcarea art. 114 alin. 1 din Constituția menționata, deoarece a reglementat domenii care nu pot face decât obiectul legilor organice.
Fiind data cu depășirea domeniului de reglementare si afectarea domeniului rezervat legii organice, contravenind. 72 lit. h) si l) si art. 114 din Constituția in vigoare la acea data, OG nr. 83/2000 este neconstituționala.
Faptul ca OG nr. 83/2000 a fost ulterior adoptata prin Legea nr. 334/2001, votata conform art. 74 alin. 2 din Constituția in vigoare la acea data, deci ca lege ordinara, nu schimba lucrurile întrucât caracterul neconstituțional s-a menținut prin lege ordinara, neputând fi modificata o lege organica ( Legea nr. 50/1996) si nici o ordonanță de urgenta.
Pe de alta parte, controlul de constituționalitate nu mai poate fi exercitat, sub aspectul abrogării neconstituționale a art. 47 din Legea nr. 50/1996, prin OG nr. 83/2000, întrucât aceasta din urma a fost abrogata prin art. 50 din OUG nr. 177/2002.
Potrivit Deciziei nr. 398/2005 a Curții Constituționale - în cazul de neconformitate cu dispozițiile constituției,a legilor si ordonanțelor abrogate, cauzatoare de prejudicii, sunt competente sa se pronunțe instanțele.
Instanța a constatat ca dispozițiile art. 1 pct. 42 din OG nr. 83/2000, prin care s-a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 sunt neconstituționale, aceasta din urma rămânând in vigoare, iar sporul de 50% trebuia acordat in continuare.
Sub aspectul caracterului discriminatoriu al abrogării art. 47 din Legea nr. 50/1911 invocată de reclamanți, instanța a reținut că și acesta este întemeiată pentru considerentele următoare:
Printr-o serie de acte normative privitoare la salarizarea personalului bugetar din România este reglementata acordarea unor sporuri de risc sau suprasolicitare neuropsihica unor largi categorii socio-profesionale; 16-50% personalului militar din instituțiile publice de apărare naționala, ordine publica, siguranța naționala (Legea nr.138/1999), funcționarii publici din sistemul penitenciarelor (OG nr. 64/2006), 16-50% pentru polițiști (OG nr. 38/2003), 30% pentru personalul din serviciile de probațiune (Legea nr. 327/2006), personalul didactic (Legea nr.128/1997), personalul din administrația centrala a și de la misiunile diplomatic, oficiile consulare beneficiază de un spor de 25% din salariul in valuta.
Față de aceasta, exceptarea magistraților și personalului auxiliar de specialitate este evident discriminatorie, astfel cum este definit acest concept de dispozițiile art. 2 alin, 11 OG nr. 137/2000. De altfel, discriminarea ca urmare a abrogării art. 47 din Legea nr. 50/1999 contravine și altor acte normative cum ar fi art. 14 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, art. 26 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice.
Pe de alta parte, instanța a reținut că elementele de risc și suprasolicitare neuropsihică inerente profesiei reclamanților, avute in vedere de dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 - abrogate nu s-au micșorat, ci s-au acutizat urmare a unei activități legislative intense, determini reforma justiției și aderarea la UE.
Așadar, față de considerentele expuse, instanța a constatat că abrogarea art. 47 din Legea nr.50/1996 prin OG nr.83/2000, este neconstituționala și discriminatorie și ca dispozițiile din Legea nr. 50/1996 care conferă reclamanților dreptul la sporul de risc și suprasolicitare rămas in vigoare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs motivat în termen legal pârâții Ministerul Justiției și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
În motivarea recursului declarat de către Ministerul Justiției se arată că interpretarea data in cauza de către prima instanța, prin care s-a constatat ca nu poate produce efecte abrogarea a art. 47 din Legea nr. 50/1996 intervenita prin efectul nr.OG 83/2000, întrucât ar contraveni dispozițiilor legale privind tehnica legislative, nu reprezintă altceva decât o legiferare a unui drept salarial pe care legiuitorul a înțeles să îl abroge expres.
Pronunțând aceasta sentință, prima instanță a depășit in mod flagrant limitele puterii judecătorești si a consacrat un drept salarial care nu este prevăzut de legislația in vigoare, arogându-și atribuții de legiferare si cenzurând soluția legiuitorului.
Un alt motiv de recurs care trebuie reținut în cauza este cel prevăzut la punctul 9 al art. 304 din Codul d e procedura civila, potrivit căruia hotărârea este lipsita de temei legal și a fost data cu aplicarea greșita a legii.
Astfel cum recurentul a arătat și prin întâmpinare și a fost reținut de către prima instanța, art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești a fost abrogat expres prin nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 425 din 01.09.2000, intrata in vigoare la - si aprobata prin Legea nr. 334/2001.
Față de motivarea primei instanțe potrivit căreia abrogarea nu poate produce efecte întrucât nr.OG 83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii nr. 50/1996, recurentul solicită instanței să rețină că această ordonanță a fost emisa în temeiul prevederilor art. 107 alin. 1 si 3 din Constituția României, forma în vigoare la acea data, si ale art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Potrivit art. 114 alin. 1 din Legea fundamentală, Parlamentul putea adopta o lege speciala de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
Recurentul a învederat că nr.OG 83/2000 nu a vizat niciunul dintre domeniile rezervate legii organice, expres stabilite de legea suprema întrucât salarizarea si alte drepturi ale personalului din sistemul autorității judecătorești nu sunt incluse in domeniul legii organice, delimitat extrem de clar de art. 72 din Constituția României, forma in vigoare la acea data.
Sporul de stres si solicitare neuropsihica nu a existat reglementat in forma inițiala a Legii nr. 50/1996, ci a fost introdus prima doar pentru magistrați sub forma unui nou art. 421în temeiul art. 32, pct.1 din nr.OG 9/1997 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, deci in temeiul unei ordonanțe simple a guvernului.
Ulterior, cuprinsul noului art. 422introdus in Legea nr. 50/1996 a fost modificat prin nr.OG 56/1997, tot o ordonanța simpla, si in final acordarea sporului si pentru personalul auxiliar al instanțelor s-a făcut in temeiul legii de aprobare, nr. 104/1999, lege ordinara.
În aceste condiții, recurentul solicită instanței să aprecieze ca referirile pe care Tribunalul le face la caracterul de lege organica al Legii nr. 50/1996 si la data recunoașterii prin lege a dreptului in discuție, respectiv anul 1996, nu denota decât ignorarea voita ori necunoașterea dispozițiilor legale citate mai sus.
Instanța omite insa sa retina un element evident, esențial si extrem de cunoscut, anume ca prin nr.OG 83/200 aprobata prin Legea nr. 334/2001, s-a realizat un nou sistem de salarizare prin stabilirea de indemnizații lunare pe funcții, in raport de nivelul instanțelor si parchetelor, precum si cu vechimea in magistratura prevăzuta de Legea 92/1992, ca forma unica de remunerare a activității acestora.
În acest sens, tot din expunerea de motive la nr.OG 83/2000 în ordonanța se prevede abrogarea tuturor indemnizațiilor și sporurilor de care beneficiază in prezent magistrații. Prin nr.OUG134/1999 privind unele masuri referitoare la salarizarea magistraților si a celorlalte categorii de personal din organele autorității judecătorești s-a prevăzut ca Ministerul Justiției sa elaboreze un proiect de act normativ pentru corelarea salarizării personalului din organele autorității judecătorești cu prevederile Legii 154/1998, cu modificările si completările ulterioare.
Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza in sectorul bugetar si a indemnizațiilor pentru persoane care ocupa funcții de demnitate publica a stabilit noi principii de salarizare care au la baza valoarea de referință universal, indicatorii de prioritate intersectoriala, valorile de referință sectoriala și grila de intervale pentru stabilirea salariilor de baza.
Ordonanța reglementează ca salarizarea magistraților sa se realizeze prin stabilirea unor indemnizații lunare pe funcții, in raport cu nivelul instanțelor și parchetelor, precum si cu vechimea in magistratura prevăzuta de Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătoreasca, ca forma unica de remunerare a activității acestora. În acest sens in ordonanța se prevede abrogarea tuturor indemnizațiilor si sporurilor de care beneficiază in prezent magistrații.
Pentru celelalte funcții din unitățile autorități judecătorești - personal auxiliar de specialitate, - s-au prevăzut grile de intervale, in coeficientul de multiplicare minim fiind inclus sporul de risc si suprasolicitare neuropsihică care se propune a fi abrogate.
Prin reglementarea noului sistem de salarizare prin Legea nr.154/1998 s-a realizat posibilitatea unor majorări a salariilor personalului din sectorul bugetar, in limita fondurilor bugetare aprobate ordonatorilor de credite.
Dimpotrivă, s-a realizat un sistem de salarizare bazat pe noi principii care au la baza grila de intervale pentru stabilirea indemnizațiilor, valoarea de referința sectoriala, coeficientul de multiplicare, aceste din urma elemente de determinare a veniturilor salariale fiind majorate substanțial la momentul respectiv, astfel ca deși s-a procedat la abrogarea unor sporuri calculate la salariul de baza, consecința fiind firesc aceea de a nu mai fi regăsite explicit in legea de salarizare, totuși cuantumul remunerației magistraților si personalului auxiliar de specialitate s-a majorat.
Despre problema discriminării din perspectiva nr.OG 137/2000 s-a discutat in nenumărate rânduri, iar Ministerul Justiției și-a afirmat și fundamentat in mod constant poziția sa in sensul ca reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi in favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminate, cu modificările si completările ulterioare.
Actul normativ invocat se refera in mod cert la exercitarea unor drepturi prevăzute de lege si la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor.
Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice critică sentința pentru soluția dată excepției lipsei calității sale procesuale pasive.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea reține următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin MEF este întemeiată și trebuie admisă pentru că între acest pârât și reclamanți nu există raporturi juridice de muncă care să justifice chemarea în judecată a Statului Român pentru pretențiile reclamanților de natură salarială.
Astfel, în sensul art. 312 alin. 1 pr. civ. acest recurs va fi admis iar sentința atacată va fi modificată în parte în sensul arătat.
Cât privește recursul declarat de Ministerul Justiției, acesta a fost găsit ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, decizie obligatorie potrivit dispozițiilor exprese ale art.329 alin3 Cod procedură civilă, s-a statuat că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
normelor de abrogare conținute în art. I pct.42 și în art. IX alin.2 din nr.OG83/2000 impune că instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, care nici în prezent nu și-au încetat aplicabilitatea, efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidând incontestabil în faptul că dreptul consacrat legislativ de art.47 din Legea nr.50/1996 se cuvine și în continuare persoanelor care se încadrează în ipoteza textului de lege.
De altfel, astfel cum rezultă și din motivarea recursului în interesul legii, în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, unui număr însemnat de persoane-magistrați și personal auxiliar de specialitate, le-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că neacordarea acestui spor ar duce în mod inevitabil la situația în care în sistemul judiciar ar exista, pe de o parte, magistrați și personal auxiliar care beneficiază de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pe de altă parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate cărora, deși desfășoară aceeași activitate și în aceleași condiții, nu li s-ar recunoaște acest drept, or, este evident că interpretarea diferențiată a normelor incidente cu privire la aceleași categorii profesionale, în condițiile în care nu se constată existența unei justificări legitime, obiective și rezonabile, ar fi de natură să reprezinte o discriminare în sensul art.16 alin.1 din Constituție, nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare și Protocolului nr.12 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale.
În consecință, potrivit considerentelor anterioare, Curtea constată că față de interpretarea obligatorie conținută într-o decizie pronunțată de instanța supremă în soluționarea unui recurs în interesul legii, problema sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru categoria de personal din care fac parte și reclamanții, nu mai poate fi pusă în discuție, ea fiind tranșată cu efecte obligatorii pentru instanțe, în sensul existenței sporului pretins.
Pentru aceste considerente în baza art. 312 alin. 1 pr. civ. recursul declarat de Ministerul Justiției va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.1886/21.11.2007 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-reclamantă și intimații-pârâți TRIBUNALUL TELEORMAN, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Admite recursul declarat de recurentul-pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr.1886/21.11.2007 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-reclamantă și intimații-pârâți TRIBUNALUL TELEORMAN, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și respinge acțiunea formulată împotriva acestui pârât, față de lipsa calității procesuale pasive.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.LH/th.red.
2ex-12.06.2009
Jud. fond:
Președinte:Amelia FarmathyJudecători:Amelia Farmathy, Lizeta Harabagiu, Maria Ceaușescu
