Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 3589/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2187/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3589/
Ședința publică de la 20.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Amelia Farmathy
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Maria Ceaușescu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant HG împotriva sentinței civile nr.104/17.10.2008 pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția a VII- Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți -, N, -, și intimații-pârâți TRIBUNALUL BUCUREȘTI, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 11.05.2009, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 104/17.10.2008 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția a VII- Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanții, n, ta, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, Ministerul Economiei și Finanțelor, și cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
În considerente a reținut că eclamanții invocă faptul că, prin neacordarea sporul de lucru la calculator, de 15 % din salariul de bază brut, sunt supuși unei discriminări în raport cu alți salariați, din alte domenii, care beneficiază de acesta.
Sporul sus menționat nu este însă reglementat în favoarea reclamanților, ca drept distinct, prin nici un act normativ.
Prin decizia nr.819/3.07.2008, publicată în Monitorul Oficial al României din data de 16.07.2008, Curtea Constituțională a constatat că"prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG nr.137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciare sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Având în vedere decizia sus menționată, caracterul obligatoriu al acesteia și constatând că nu există nici un text legal care să stabilească în beneficiul personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, un sporul de lucru la calculator de 15 % din salariul de bază brut, instanța a apreciat ca neîntemeiate aceste pretenții.
Trecând la examinarea celui de-al doilea capăt de cerere, prin care reclamanții solicită acordarea a 3 zile în plus la concediul ce odihna, Curtea a constatat că izvorul acestei pretenții îl constituie, potrivit susținerilor reclamanților, prevederile art. 142 din Codul muncii, în conformitate cu care "alariații care lucrează în condiții grele, periculoase sau vătămătoare, nevăzătorii, alte persoane cu handicap și tinerii în vârstă de până la 18 ani beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar de cel puțin 3 zile lucrătoare".
Reclamanții fac insă parte din categoria personalului auxiliar de specialitate și sunt supuși prevederilor art.65 din Lg.nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate, potrivit cărora personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare.
Dispoziția legală sus menționată are un caracter special, derogatoriu de al normele generale prevăzute de legislația muncii, sens în care sunt și prevederile art.1 alin.2 din Codul muncii: " Prezentul cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii".
Ca argument suplimentar, Curtea a avut în vedere și prevederile Legii nr.130/1996, care în art.12 alin.1 instituie regula potrivit căreia, pentru salariații instituțiilor bugetare, nu se pot negocia, prin contractele colective de muncă, clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin lege.
Concluzionând, s-a reținut că durata concediului de odihnă pentru personalul din sistemul autorității judecătorești este prevăzută de legislația specifică acestei categorii profesionale, fiind, în cazul reclamanților, de 30 de zile lucrătoare.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs recurentul, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că hotararea instantei de fond este netemeinica si nelegala, deoarece nu cuprinde motivele pe care se sprijina, facand doar referire la decizia nr.818/2008 a Curtii Constitutionale.
Cu privire la primul capat de cerere, reclamantii nu au solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta sa se creeze norme pe cale judiciara, ci au cerut acest spor, deoarece chiar lucreaza cu calculatorul si acest spor este primit de personalul auxiliar de specialitate din cadrul ICCJ si de salariatii Ministerului Justitiei in baza unor ordine interne, fapt ce nu a fost contestat de catre parati.
Aceasta situatie este evident o discriminare, deoarece de sporul respectiv beneficiaza categoriile de personal mentionate, fara a exista un act normativ.
Recurentul invoca precedentul creat prin decizia XXI din 10.03.2008 a ICCJ.
In ceea ce priveste cel de-al doilea capat de cerere, recurentul arata ca faptul ca reclamantii beneficiaza de prevederile speciale ale Legii nr.567/2004, nu inseamna ca nu pot beneficia si de prevederile generale ale Codului muncii, cata vreme se incadreaza in dispozitiile art.142 Codul muncii. Sporul de toxicitate de 15% nu include si sporul pentru calculator, fiind drepturi distincte.
Intimatii nu au formulat intampinare si nu s-au administrat noi probe in recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, cât și a dispozițiilor art. 3041.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Recurentul-reclamant are calitatea de personal auxiliar de specialitate in cadrul Tribunalului B si a sesizat instanta de fond cu pretentiile reprezentand despagubiri constand in sporul de lucru la calculator, respectiv 15% din salariul de bază brut, începând cu luna ianuarie 2005, la zi și în continuare, suma actualizate cu rata de inflație la data plății efective și obligarea pârâtilor să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă, precum și să acorde reclamanților 3 zile în plus la concediul de odihnă, începând cu data nașterii dreptului.
Pretentiile reclamantilor sunt intemeiate pe dispozitiile unui Ordin intern dat in cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție pe dispozitii aplicabile in alte domenii profesionale ( sănătate, petrochimie etc. ) si pe dispozitiile HG nr.1028/2006, hotărâre care transpune directiva nr.1990/270/CEE. Reclamantii au invocat discriminarea fata de salariatii din aceste domenii care primesc sporul de calculator.
În ceea ce privește existența unei discriminări între reclamanți și categoriile profesionale amintite, Curtea reține următoarele:
Conform art 2 din OG nr 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, sociale si cultural în orice alte domenii ale vieții publice".
Din analiza textului rezultă că pentru a exista discriminarea se cere ca scopul urmărit sau efectul produs să fie acela de a restrânge, a înlătura folosința sau exercitarea în condiții de egalitate a drepturilor și libertăților fundamentale recunoscute de lege.
Or, sporul de lucru la calculator, respectiv 15% din salariul de bază brut nu constituie un drept fundamental al omului în nici o reglementare națională sau internațională și nu trebuie confundat cu dreptul la o remunerație rezonabilă în raport de valoarea muncii depuse. În condițiile în care personalul auxiliar de specialitate nu desfășoară activitățile prevăzute de actele normative speciale, aplicabile salariatilor din alte domenii de activitate, nu poate pretinde în mod fundamentat că depune o muncăegalăcu cei care îndeplinesc și aceste sarcini oricum diferite șisuplimentarefață de cei care nu le au stabilite în fișa postului nu se poate discuta despre excludere bazată pe vreunul din criteriile menționate mai sus.
De asemenea, faptul ca personalul auxiliar de specialitate nu primeste sporul de calculator si celelate drepturi pretinse prin prezenta actiune, nu contravin art.6 al.2 din Codul muncii, invocat de recurentii-reclamanți, dispoziție care consacră principiul potrivit căruia pentru muncă egală toți salariații sunt retribuiți în mod egal, întrucât față de specificul muncii diferit, cele două categorii de personal auxiliar nu se află în aceeași situație.
Or, în aceste condiții orice discuție despre situații analoage sau comparabile ori despre existența unei discriminări salariale depășește limitele rezonabilului, cu atât mai mult cu cât pretenția concretă a reclamanților constă în solicitarea de a li se acorda un drept pentru simplul considerent ca legea îl prevede pentru o parte din personalul din alte categorii profesionale(sistemul sanitar, industria chimica sau petrochimica, contabilitate) deși, pentru a exista discriminare în relațiile de muncă se cere ca scopul urmărit sau efectul produs să fie acela de a restrânge, a înlătura folosința sau exercitarea în condiții de egalitate a drepturilor și libertățilorfundamentalerecunoscute de lege, nici un drept fundamental al reclamanților nefiind restrâns sau înlăturat prin textul de lege considerat discriminator.
În plus, reclamanții nu aratacriteriul sau criteriile prevazutede lege si care au avut ca scop sau efect neacordarea, restrangerea ori înlaturarea recunoasterii folosintei sau exercitarii drepturilor prevazute în legislatia muncii.
Cu alte cuvinte, recurentul-reclamant nu arată care sunt acele criterii de discriminare directă sau indirectă pe care s-au întemeiat faptele si actele care au avut ca scop sau ca efect discriminarea lui.
În raport de toate aceste considerente, singura concluzie pertinentă și rezonabilă este aceea că pretenția recurentului-reclamant de a i se acorda sporul de lucru la calculator, respectiv 15% din salariul de bază brut și obligarea pârâtilor să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă, precum și să acorde reclamanților 3 zile în plus la concediul de odihnă, începând cu data nașterii dreptului, drepturi neprevăzute de lege în ceea ce-l privește, pe motiv că legea este discriminatorie, în lipsa arătării criteriilor de discriminare, este lipsită de orice fundament legal, iar prin neacordarea acestuia reclamanților nu s-a încălcat principiul salarizarii egale pentru o muncă de valoare egală consacrat de art 23 pct 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art 4 pct 3 din Carta socială europeană revizuită, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificată de România prin Legea nr 74/1999 " Dreptul la o salarizare echitabilă".
Mai mult, recurentul-reclamant a beneficiat de sporul de 15% pentru condiții vătămătoare in baza art. 48 din Lg.50/1996, iar ulterior in baza OG nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar.
Un alt spor de 15% solicitat de reclamant pentru lucru la calculator nu este reglementat separat prin actele normative invocate și nici de un alt act normativ, astfel că potrivit cadrului general de reglementare care este HG 281/1993, sporul pretins a fi pentru lucru la calculator este considerat ca făcând parte din cel prevăzut de art. 8 lit. a din acest act normativ, respectiv spor pentru condiții vătămătoare.
Față de împrejurarea că reclamanții au beneficiat și beneficiază în continuare de acest spor, Curtea constata ca pretentiile acestora sunt neintemeiate.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedura civila, Curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, urmând să respinga recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant HG împotriva sentinței civile nr.104/17.10.2008 pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția a VII- Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți -, N, -, și intimații-pârâți TRIBUNALUL BUCUREȘTI, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.05.2009.
JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red/ Tehnored:MC.
2 EX./29.05.2009
Jud. fond: I
OPINIA SEPARATĂ
a doamnei judecator
În sensul admiterii recursului, modificării în parte a sentinței recurate în sensul acordării contravalorii sporului de 15% pentru calculator, până la data pronunțării sentinței și respingerii celorlalte pretenții ca neîntemeiate.
Contrar soluției pentru care a optat majoritatea membrilor completului, consider că recursul formulat este întemeiat în considerarea următoarelor argumente:
Potrivit dispozițiilor art.155 din Legea nr.53/2003, orice spor constituie partea variabilă a salariului, reprezentând prin urmare un drept salarial și fiind expresia valorică a remunerării speciale pentru desfășurarea activității de către angajați în anumite condiții.
Sporul nu este acordat oricărei categorii socio-profesionale, ci numai în măsura în care angajatul care îl solicită sau îl pretinde muncește în anumite condiții, condiții care pot fi comune mai multor activități profesionale distincte.
Astfel, în privința sporului de calculator, acest spor presupune, în mod obligatoriu ca atribuție de serviciu, operarea pe calculator a datelor și informațiilor, activitate ce este desfășurată, spre exemplu, de un funcționar public, dar în egală măsură și de grefierii din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor.
Este de notorietate faptul că în ultimii ani la nivelul instanțelor și parchetelor, sistemul de date și informații, precum și redactarea încheierilor, hotărârilor și a tuturor lucrărilor dosarelor a fost transferată pe suportul tehnic oferit de rețeaua de computere. Această activitate laborioasă a necesitat, pe lângă concentrarea fondurilor și resurselor materiale, o adaptare a personalului ce urma să utilizeze aceste computere. Astfel, indiferent de vârstă, dificultăți personale sau orice alte particularități individuale, toți grefierii au fost obligați să învețe să își desfășoare cea mai mare parte a activității profesionale utilizând computerul. Această împrejurare le-a schimbat radical modalitatea în care își desfășoară activitatea specifică, obligându-i să lucreze în fața ecranului computerului cea mai mare parte a timpului de lucru.
La nivelul legiuitorului s-a recunoscut,prin legiferarea sporului de 15% pentru lucrul cu calculatorul, gradul de nocivitate specific acestui tip de activitate și în considerarea acestui risc s-a reglementat sporul mai sus menționat. Firește că acest spor nu se adresează unei categorii socio-profesionale, ci tuturor bugetarilor care lucrează în aceste condiții utilizând computerul ca atribuție obligatorie, o parte însemnată a timpului de lucru.
Ignorând această realitate, grefierilor, sub pretextul salarizării unei legi speciale, nu li s-a compensat prin acordarea acestui spor gradul de pericol pe care îl reprezintă lucrul îndelungat cu calculatorul. Teoria salarizării distincte și a statutului special interpretată ca o barieră în calea revendicării unor drepturi salariale este eronată cât timp ignoră că salarizarea distinctă are în vedere salariul de bază și, eventual, anumite sporuri, de această dată caracteristice doar respectivei activități. Această realitate nu împiedică și nu intră în conflict juridic cu realitatea ce permite pretinderea unor sporuri pentru aspecte comune ale activității desfășurate de diferitele categorii de bugetari. Dacă aceste aspecte comune indică o modalitate de desfășurare a activității considerată nocivă, este firesc, normal și logic,din perspectiva principiului egalității în drepturi, ca toți salariații să beneficieze de aceeași compensare pecuniară a riscului la care se expun zilnic, indiferent de actul normativ care le reglementează salarizarea.
Este posibil ca în considerarea importanței în cadrul societății a unor ramuri de activitate, unii dintre salariații bugetari să fie remunerați mai generos, prin stabilirea unui salariu de bază mai mare, dar această împrejurare, lăsată la aprecierea legiuitorului și executivului, nu trebuie să conducă la interpretarea eronată conform căreia pentru acești bugetari remunerarea condițiilor speciale sau novice de muncă devine imposibilă.
Așa cum subliniam, sporul este o parte a salariului, distinctă de salariul de bază cu care nu se confundă pentru că au finalități diferite. Astfel, prin salariul de bază, indiferent că este sau nu stabilit printr-o lege unitară sau prin legi distincte sau speciale, se valorizează importanța socio-economică a activității plătite de către stat. Prin acordarea și stabilirea sporurilor se urmărește compensarea financiară sau răsplătirea unor împrejurări speciale în care salariații, indiferent de categoria socio-profesională, își desfășoară activitatea.
Respectându-se principiul constituțional al egalității în drepturi, principiu care trebuie să se regăsească și în aprecierea activității concrete pe care o desfășoară salariații bugetari, este normal și legal ca o împrejurare nocivă de desfășurare a activității profesionale să fie în mod unitar compensată pecuniar, indiferent de retribuția reprezentată de salariul de bază.
Legiuitorul a "uitat" să reglementeze împrejurarea nocivă de desfășurare a activității grefierilor prin munca cu calculatorul, deși, prin forța împrejurărilor, i-a obligat să se adapteze și să accepte acest mod de lucru.
Instanța nu se poate substitui legiuitorului și să hotărască acordarea sporului pentru lucrul cu calculatorul în ceea ce-i privește pe grefieri, dar poate să constate că neincluderea acestui spor în modalitatea de salarizare, fie ea și una specială, i-a prejudiciat material și moral, punându-i într-o situație de inferioritate față de alte categorii de bugetari care desfășoară și ei activitate similară prin folosirea calculatorului, împrejurare pentru care primesc sporul de 15%.
Dispozițiile art.269 din Legea nr.53/2003 se aplică, prin asimilare,și situației personalului auxiliar de specialitate.
Prejudiciul material este cert și constă în privarea nejustificată de plata sporului pentru lucrul cu calculatorul, deși întreaga activitate a instanțelor este în prezent informatizată.
Prejudiciul material este conturat de inexistența în drepturile salariale ale grefierilor a contravalorii sporului de 15%. Instanța nu poate acorda acest drept reprezentat de sporul de 15% pentru lucrul cu calculatorul, dar nimic nu o împiedică să constate existența unui prejudiciu material pentru salariați prin modalitatea de stabilire a salariului și să le acorde acestora despăgubiri materiale reprezentând contravaloarea pecuniară a sporului neacordat,iar nu sporul în sine. Din acest motiv al imposibilității creării unor norme juridice, atribuție recunoscută, în principiu, doar legiuitorului, instanța nu are posibilitatea de a stabili pentru viitor plata către grefieri a acestui spor, după cum, ulterior momentului pronunțării hotărârii, nu poate fi făcută dovada existenței unui prejudiciu material cert, existând posibilitatea ca legiuitorul să modifice prevederile legale care în acest moment nu permit grefierilor acordarea unui spor pentru o împrejurare nocivă în care își desfășoară activitatea. Prin acordarea despăgubirilor reprezentând contravaloarea în lei a procentului sporului, instanța nu legiferează, nu instituie sporul de lucru cu calculatorul și nu-l acordă pe viitor, ci sancționează o manieră lacunară, discreționară și abuzivă de salarizare a unei categorii socio-profesionale. Dacă dreptul salariaților de a solicita unei instanțe judecătorești să verifice modalitatea în care se realizează salarizarea ar fi negat prin prisma oricăror constatări în acest sens ale instanței, accesul la justiție garantat de Constituția României ar rămâne doar o simplă propoziție lipsită de orice concretizare a posibilității conturării unui abuz, cu atât mai mult cu cât Curtea Constituțională, singura instituție abilitată să realizeze controlul constituționalității actelor normative, nu poate realiza acest control în cazul inexistenței unei norme cum este cazul inexistenței scriptice în legea salarizării grefierilor a sporului pentru lucrul cu calculatorul. Nu se poate constata eventuala neconstituționalitate a ceva ce nu există într-o lege specială de salarizare, dar se poate aprecia că această inexistență, în contextul egalității în drepturi, este inechitabilă și nelegală, o atare împrejurare putând fi sancționată prin acordarea unor despăgubiri materiale sau morale, după caz, până la remedierea acestei inechități de singura autoritate îndrituită să legifereze.
O altă interpretare ar conduce la teoria inacceptabilă că nici o măsură legată de salarizare nu poate fi cenzurată,prin prisma verificării existenței unui abuz, de către instanța de judecată, deschizându-se perspective discreționare, de neimaginat într-un stat de drept, puterilor legislative și executive.
Controlul reciproc al celor trei puteri urmărește tocmai împiedicarea apariției abuzului, care se poate manifesta fățiș prin interzicerea unor drepturi sau indirect și subtil, prin tăcerea sau omisiunea de a reglementa anumite aspecte, omisiune invocată apoi pentru neacordarea unor drepturi.
Dreptul la un proces echitabil prevăzut de art.6 implică analiza efectivă a pretențiilor, iar nu simpla constatare că instanța nu are posibilitatea de a analiza temeinicia pretențiilor formulate.
O asemenea conduită ar goli forma de orice urmă de fond și de substanță, lăsând deschisă calea unei proceduri lipsită de finalitate practică, respectiv admiterea sau respingerea unor pretenții ca urmare a analizării acestora, iar nu ca efect al deciziei unei instituții ce nu constituie o instanță judecătorească și care nu are atribuții în a crea sau nega dreptul oricărei persoane de a-și vedea pretenția efectiv analizată prin prisma unor norme juridice, iar urmare a unor interpretări abstracte.
Împrejurarea că instanța de judecată nu se poate substitui legiuitorului prin crearea unor norme juridice o împiedică să acorde recurenților 3 zile de concediu în plus față de cele existente, un asemenea drept putând fi reglementat pentru categoria grefierilor doar de către legiuitor. Ceea ce instanța putea să realizeze este un control al împrejurărilor care au condus la neacordarea acestui drept și să stabilească eventual despăgubiri,în măsura în care constata existența unui abuz prin omisiunea de reglementare. Însă, instanța este ținută, în egală măsură de obiectul cererii, respectiv pretențiile formulate. Cum în cauză recurenții reclamanți nu au solicitat despăgubiri pentru omisiunea acordării a 3 zile suplimentare de concediu,instanța nu poate analiza existența prejudiciului material sau moral, după caz.
Pentru ansamblul argumentelor mai sus expuse, apreciez că se impune admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței civile nr.104/17.10.2008 pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția a VII- Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în sensul acordării contravalorii sporului până la data pronunțării sentinței cu titlu de despăgubiri materiale și menținerea tuturor celorlalte dispoziții ale sentinței instanței de fond.
JUDECĂTOR
- -
.
Președinte:Amelia FarmathyJudecători:Amelia Farmathy, Lizeta Harabagiu, Maria Ceaușescu
