Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 359/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU -
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR.359/
Ședința publică din 1 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M,--3, județul M, împotriva sentinței civile nr. 1520 din 16 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Văzând lipsa părților la termenul de astăzi și față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr. 1520 din 16 noiembrie 2007 și încheierea de îndreptare a erorii materiale dată în Camera de consiliu din 11 februarie 2008, Tribunalul Mureșa respins excepția lipsei calității procesual pasive a Primăriei municipiului Tg-M și a Consiliului local Tg-M; a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Școala Generală nr.2 Tg-M, Primăria municipiului Tg-M, Consiliul Local al municipiului Tg-M și Ministerul Economiei și Finanțelor, și drept consecință:
- a obligat în solidar pârâții la plata în favoarea reclamantei a unei despăgubiri egale cu diferențele de drepturi salariale reprezentând creșterea salarială prevăzută de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, pentru perioada 15.10.2004 - 15.10.2007 și în continuare, până la încetarea calității de cadru didactic al reclamantei; a obligat în solidar aceiași pârâți la plata în favoarea reclamantei a unei despăgubiri legale cu majorările salariale prev. de Legea nr.220/2007 pentru perioada 01.01.2007 - 21.07.2007, despăgubiri ce vor fi actualizate în funcție de rata inflației, calculată începând cu data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale și până la data plății efective a debitului; a obligat pârâta Școala Generală nr.2 să înscrie în carnetul de muncă al reclamantei drepturile salariale astfel acordate.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamanta este încadrată la unitatea școlară pârâtă în funcția de cadru didactic fiind salarizată potrivit tranșei de vechime în învățământ de 30 - 35 ani și grad didactic
Potrivit art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de o creștere salarială de 1/25 din tranșa de vechime anterioară. Disp.art.50 alimn.1 și 2 din legea 128/1997 nu au fost abrogate prin dispozițiile art.10 din Legea 154/1997 astfel că pretențiile reclamantei sunt întemeiate.
Cu referire la petitul doi al acțiunii reclamantei instanța de fond a reținut că prin Legea 220/1997 anexa nr.2 a OG 11/2007 a fost aprobată cu modificări fiind rectificați coeficienții de multiplicare pentru profesorii cu grad didactic Legea nu a modificat în mod expres prevederile art.9 din OG 11/2007 prevederi potrivit cărora aplicarea noii salarizări a cadrelor didactice se va face începând cu luna ianuarie 2007. În opinia instanței de fond legiuitorul a instituit o majorare salarială recunoscând debite salariale pentru perioade anterioare intrării în vigoare. Acest raționament, a apreciat instanța de fond, este întărit și de faptul că Legea 220/2007 menține aceleași perioade ale aplicării în tranșe de timp, respectiv modificările anexei nr.2 din OG 11/2007 au în vedere și perioada începând cu luna ianuarie 2007 până în luna iulie 2007.
Apreciind asupra celor de mai sus instanța de fond s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva sentinței civile menționate, DGFP M în numele a înaintat în termen legal recurs solicitând modificarea sentinței atacate și în urma rejudecării cauzei respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind inadmisibilă față de recurent, datorită lipsei calității procesuale pasive a acestuia.
În drept s-a invocat motivul prev. de art.304 pct.9 pr.civ. relevându-se că hotărârea atacată este pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
Prin memoriul de recurs, s-a relevat că ministerul recurent nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât nu există nici un raport juridic între părțile litigante, respectiv raporturi de muncă. Prin Legea nr.84/1995 (legea învățământului) s-a statuat că finanțarea cheltuielilor de personal din cadrul învățământului preuniversitar se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale și nicidecum de către minister. Rolul ministerului este acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetare ale ordonatorilor principali de credite ai acestui buget și a proiectelor bugetelor locale.
Recursul dedus judecății este nefondat pentru considerentele ce succed:
Reclamanta este cadru didactic încadrat la unitatea școlară pârâtă intimată având o vechime în învățământ cuprinsă în tranșa de la 30-35 de ani.
Instanța de recurs va reanaliza excepția lipsei calității procesual pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Instanța de fond a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive în sensul respingerii acesteia arătând că în cauză sunt incidente prevederile art.16 din HG nr.2192/2004 și art.13 din Legea nr.379/2005.
Potrivit art.16 din HG nr.2192/2004 "Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocateprin bugetele localeale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea,de labugetul de statși din alte surse, potrivit legii".
Potrivit art.13 din Legea 379/2005 Legea de Stat pentru anul 2006 " din taxa pe valoarea adăugată se alocă 9.703,4 milioane lei sume defalcate pentru bugetele locale, din care:. b) 6.101,0 milioane lei . din care 4.880,2 milioane lei pentru finanțarea cheltuielilor de personal din instituțiile de învățământ preuniversitar de stat ale comunelor, orașelor și municipiilor, potrivit anexei nr. 5;
Potrivit dispozițiilor art.167 din Legea nr.84/1995 "Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocateprinbugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea,de la bugetul de statși din alte surse, potrivit legii.
Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de baza și finanțarea complementară.
Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asiguraprin bugetelelocale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ,din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Finanțarea complementară asigură cheltuieli de capital, cheltuieli socialeși alte cheltuieli asociate procesului de învățământ.Finanțarea complementarăseasigură din bugetele localeși din alte surse, potrivit legii.
Finanțarea de bazăcuprinde următoarele categorii de cheltuieli:
a) cheltuieli de personal;
b) cheltuieli materiale si servicii;"
Din extrasul textului de lege redat anterior rezultă fără dubiu că recurentul se află în eroare în ceea ce privește sursele finanțării de bază astfel, din textul de lege citat rezultă că finanțarea de bază se faceprin bugetele locale de la bugetul de stat sau din alte venituri ale bugetelor locale.
Tot din textul de lege rezultă că finanțarea complementară se asigură exclusiv din bugetele locale însă această finanțare are în vedere cheltuielile de capital, cheltuielile sociale și alte cheltuieli asociate neavând astfel nici o legătură cu cheltuielile de personal ca parte integrantă a finanțării de bază.
Împrejurarea că finanțarea de bază și finanțarea complementară se fac pe bază de contract încheiat între directorul instituției de învățământ și primarul localității și se înscriu în bugetul de venituri și cheltuieli al unității de învățământ potrivit art.167 alin.13 din Legea nr.84/1995 nu este de natură a înlătura reglementarea citată anterior vizând sursa acestor venituri respectivbugetul de statprin bugetul local.
Având în vedere responsabilitățile legale ale Ministerului economiei și Finanțelor în elaborarea proiectului bugetului de stat precum și dispozițiile legale amintite anterior, curtea apreciază ca fiind neîntemeiate criticile formulate de recurent.
Ca atare, Ministerul Economiei și Finanțelor, prin DGFP M, are calitate procesuală pasivă în cauză, atât sub aspectul opozabilității față de minister a hotărârii pronunțate cât și a executării ei de către reclamant.
Față de cele ce preced, recursul declarat de pârât este nefondat și în consecință urmează a fi respins ca atare, nefiind incident motivul prev. de art.304 pct.9 pr.civ. Din oficiu, curtea nu a reținut motive de casare de ordine publică care să afecteze legalitatea și temeinicia hotărârii atacate și pe care să le pună în discuția părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M cu sediul în Tg-M str.-.- nr.1-3, împotriva sentinței civile nr.1520 din 16 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată azi, 1 aprilie 2008, în ședință publică.
PRESEDINTE JUDECĂTORI
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.09.07.2008.
Jud.fond:-
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
