Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 3625/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(1058/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.3625/
Ședința publică din data de 21 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții reclamanți, împotriva sentinței civile nr.7187 din 19 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. -/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimații pârâți Curtea de Conturi a României, Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții reclamanți,prin avocat, cu împuternicire atașată la fila 24 dosar, lipsind intimații pârâți Curtea de Conturi a României, Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata pârâtă Curtea de Conturi a României, a depus la dosar o cerere incompletă, prin faxul aflat la grefa instanței.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul recurenților reclamanți depune la dosar concluzii scrise; susține verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă și solicită admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței civile atacate în sensul admiterii acțiunii și a cererii de chemare în garanție, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
După pronunțarea soluției se prezintă salariatul serviciului arhivă al acestei secții și atașează la dosar întâmpinare formulată de intimata pârâtă Curtea de Conturi a României.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.7187 pronunțată la data de 19.11.2008, în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor. A fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de salariați ai Curții de Conturi, în funcția de controlori financiari. Prin art.56 alin.2 din Legea nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din cadrul organelor autorității judecătorești, au fost prevăzute sporul de stabilitate și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru controlorii financiari. Art.56 din Legea nr.50/1996 a primit un nou conținut prin art.I pct.46 din nr.OG83/29.08.2000, conținut ce nu mai are în vedere acordarea sporurilor menționate. Însă, aceeași ordonanță prin art.VIII stabilește că: "Nota la anexa III/2 - Curtea de Conturi la OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.138 din 31 martie 2000, se completează cu următorul cuprins: Controlorii financiari beneficiază de spor de fidelitate, în raport de vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de controlor financiar, în condițiile prevăzute de art.18 alin.3 și 5 din Legea nr.50/1996 republicată, cu modificările și completările ulterioare, de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar. Așadar, la momentul intrării în vigoare a OUG nr.160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, cele două sporuri erau prevăzute de OUG nr.24/2000, Anexa III/2, așa cum a fost completată, anexă ce a fost abrogată expres prin art.6 alin.2 din OUG nr.160/2000.
Susținerea reclamanților în sensul că sporurile erau prevăzute de Legea nr.104/1999 de modificare a Legii nr.50/1996 și că Legea nr.104/1999 nu a fost abrogată prin OUG nrt.160/2000 nu a fost primită de Tribunal pentru următoarele motive:
Legea nr.104/1999 este o lege de aprobare cu modificări și completări a nr.OG9/1997 și nr.OG56/1997, ordonanțe care la rândul lor au modificat și completat Legea nr.50/1996. Scopul Legii nr.104/1999 a fost modificarea și completarea Legii nr.50/1996, prin prevederile sale stabilind care va fi cuprinsul celor din legea inițială ce a fost republicată la 18.11.1999 în forma primită prin modificări și completări. Sporul a fost prin urmare prevăzut inițial de Legea nr.50/1996 completată, prin art.56, articol modificat prin nr.OG83/2000, și apoi de OUG nr.24/2000 prin anexa III/2. Atât prevederile Legii nr.50/1996 privitoare la sporuri cât și cele ale anexei III/2 la OUG nr.24/2000 au fost abrogate prin OUG nr.160/2000, nefiind necesar ca legiuitorul să abroge expres legea de aprobare a ordonanțelor care modifică și completează Legea nr.50/1996, din moment ce aceasta din urmă a primit o formă finală fiind republicată ca urmare a acestor modificări.
S-a apreciat incidența în cauză a art.62 alin.3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea de acte normative ce stipulează: "abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Potrivit acestor dispoziții nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial. excepție prevederile din ordonanțele guvernului care au prevăzut norme de abrogare și au fost respinse prin lege de către Parlament". OUG nr.160/2000 nu a fost respinsă prin lege de parlament, fiind abrogată prin Legea nr.711/2001. Actele normative ulterioare ce reglementează salarizarea controlorilor financiari nu prevăd sporurile solicitate de reclamanți, astfel că s-a considerat că aceștia nu sunt îndreptățiți la plata drepturilor bănești reprezentând contravaloarea lor.
Cât privește existența unei discriminări în raport de magistrați, instanța de fond a reținut că, prin Decizia nr.818, 821 din 3 iulie 2008 Curtea Constituțională a constatat că prevederile nr.OG137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul conform căruia instanța de judecată are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie, să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Față de deciziile Curții Constituționale, prima instanță a constatat că pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport cu care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.
Față de aspectele expuse, cererea principală a fost respinsă ca neîntemeiată, iar cererea de chemare în garanție, ca rămasă fără obiect, față de faptul că pârâta nu a căzut în pretenții.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recurenții susțin în esență pronunțarea sentinței atacate cu aplicarea greșită a legii. Se arată în dezvoltarea recursului formulat că sporul de stabilitate si sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica au fost prevăzute prin Legea 104/1999 privind aprobarea 0. nr. 9/1997 si a Legii nr.56/1997 și pentru Controlorii financiari ai Curții de Conturi a României, în considerația faptului că, din perspectiva salarizării, funcțiile de specialitate din cadrul Curții de Conturi a României s-au aflat intr-o permanentă corelare cu funcțiile de judecător si procuror, in conformitate cu dispozițiile art.56 din Legea 50/21.06.1996, republicată.
Totodată, funcțiile de execuție de specialitate din cadrul Curții de Conturi, în care sunt cuprinși si controlorii financiari, s-au aflat intr-o permanentă egalitate cu funcțiile de judecător la curțile de apel, respectiv de procuror la parchetul de pe lângă curțile de apel, în conformitate cu prevederile act. 56 din Legea nr. 50 din 21 iunie 1996, republicata, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Prin Legea nr.104/1999 articolul unic pct.36/2 s-a modificat art. 52 din Legea nr. 56/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, completata si modificata, fiind introdus un alineat 2 cu următorul conținut:"controlorii financiari beneficiază de sporul de stabilitate in raport cu vechimea efectiva in funcții economice de specialitate si de control financiar, de sporul pentru titlul științific de doctor sau doctor docent, precum si sporul de risc si supra solicitare neuropsihica. "
OG nr. 83/2000 nu cuprinde dispoziții privind abrogarea acestui articol introdus prin Legea nr. 104/1999, ci, dimpotrivă, în art. VIII arată ca " nota la anexa nr. 111/2 Curtea de Conturi la OUG 24/200 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar se completează cu un alineat cu următorul cuprins:
Controlorii financiari beneficiază de spor de fidelitate in raport cu vechimea efectiva în funcții economice de specialitate si de control financiar, in condițiile prevăzute la art. 18 alin. 3 si 5 din Legea nr. 50/1996, republicata, cu modificările si completările ulterioare, de sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica de 50% din salariul de baza brut lunar, precum si de sporul pentru titlul științific de doctor sau doctor docent de 15% din salariul de baza brut lunar".
Prin urmare OG 83/2000 stabilește care este cuantumul sporurilor de risc si suprasolicitare neuropsihica si sporul pentru titlul științific de doctor si doctor docent.
OUG nr. 160/200 a abrogat anexa III/2 la OUG 160/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar, fără a dispune in sensul ca se abroga si nota relativa la sporurile arătate anterior.
Astfel se explică și faptul ca pârâta Curtea de Conturi a continuat sa achite si după intrarea in vigoare a OUG 160/2000 sporul pentru titlul de doctor, deși regimul juridic al acestui spor era identic cu al sporurilor care fac obiectul prezentului proces.
Întrucât si Ministerul Justiției a refuzat magistraților plata drepturilor bănești reprezentând sporul de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica după intrarea in vigoare a OG 83/2000, magistrații au promovat acțiuni in justiție pentru recunoașterea si valorificarea acestui drept.
Practica instanțelor investite cu aceste acțiuni nu a fost unitara, motiv pentru care Procurorul General al României a promovat un recurs in interesul legii.
Înalta Curte de Casație si Justiție, Secțiile Unite, a stabilit ca judecătorii, Procurorii, magistrații asistenți si personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la sporul de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, calculat la indemnizația brută lunară si după intrarea in vigoare a OG nr.83/2000 aprobata prin Legea nr.334/2001.
De asemenea, este important a se avea in vedere si Directiva cadru 89/391 a Comisiei Europene ce prevede reglementări fundamentale în domeniul securității și sănătății în muncă, care afirmă cu claritate obligația angajatorilor de a asigura securitatea și sănătatea, la locurile de muncă, inclusiv cu referire la efectele stresului în muncă. Toate statele membre au implementat această directivă în legislația proprie, iar unele din acestea au elaborat, în completare, ghiduri de prevenire a stresului în muncă, având în vedere că stresul reprezintă unul din factorii declanșării unor boli grave incurabile.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Prima instanță a pronunțat sentința atacată cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept material incidente în cauză.
Se impune a se avea în vedere în acest sens că drepturile salariale ale controlorilor financiari sunt reglementate de acte normative speciale: OUG nr.160/2000, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr.233/2006, OUG nr.27/2007, aprobată prin Legea nr.219/2007 și nr.OG14/2008 aprobată prin Legea nr.237/2008, dispoziții ce nu prevăd acordarea sporurilor solicitate prin acțiunea introductivă de instanță.
Practic, la data de 1.11.2000 prin Legea nr.711/2001 ce a aprobat OUG 160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi a abrogat o parte din conținutul OUG nr.24/2000 act normativ ce viza sistemul de salarizare a salariilor de bază pentru personalul contractual din sistemul bugetar, ce stipula acordarea sporului de risc și suprasolicitare și de stabilitate pentru controlorii financiari, în condițiile prevăzute de art.18 alin.3 și 5 din Legea nr.50/1999 republicată cu modificările și completările ulterioare.
Raportat la actele normative sus menționate, se va constata că OUG nr.160/2000 aprobată prin Legea nr.711/2001, a abrogat o parte din conținutul OUG nr.24/2000 aprobată prin Legea nr.383/2001, abrogare ce s-a realizat cu respectarea cerințelor impuse de art.62 alin.1 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată cu modificările și completările ulterioare, în sensul că s-a respectat cerința unei reglementări de același nivel, cât și a art.62 alin.2 din actul normativ enunțat (Legea nr.24/2000) respectiv că: "abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are un caracter definitiv".
Practic anexa III/2 și punctul I din anexa VI/2 lit.D din Ordonanța de Urgență nr.24/2000, a fost abrogată la data de 1.11.2000 conform OUG nr.16/2000 aprobată prin Legea nr.711/2001, voința legiuitorului fiind aceea de a nu mai acorda sporurile deduse judecății, sens în care nu mai puteau fi pretinse prin acțiunea pendinte pe rol, cum legal a statuat Tribunalul.
Nu pot fi reținute nici referirile recurenților la conținutul deciziei nr.21 din data de 10.03.2008 a Secțiilor Unite a Înaltei Curți de Casație și Justiție și apărările lor în sensul că funcțiile de specialitate din cadrul Curții de Conturi a României s-au aflat într-o permanentă corelare cu funcțiile de judecător și procuror, în conformitate cu dispozițiile art.56 din Legea nr.50/21.06.1996 republicată. Aceasta întrucât categoriile socio-profesionale la care fac referire atât dispozitivul cât și considerentele deciziei în interesul legii sunt: "judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate". Dacă această decizie s-ar fi referit și la controlorii financiari, ar fi stipulat aspectul sus-menționat în conținutul său, neprocedând în sensul arătat, evident că nu se pot prevala recurenții de această decizie în sprijinul acordării pretențiilor bănești solicitate.
De altfel, nu se poate constata o similitudine între categoria socio-profesională a controlorilor financiari și a magistraților, întrucât în ceea ce-i privește pe magistrați s-a constatat, prin decizia de recurs în interesul legii precizată, inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art.I pct.42 și art.IX alin.2 din nr.OG83/2000, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate ceea ce a făcut ca efectele art.47 din Legea nr.50/1996 republicată și respectiv art.231din Legea nr.56/1996 modificată și completată, să se producă și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 în sensul acordării sporului de 50% de risc și suprasolicitare.
În cazul controlorilor financiari, în prezent auditori tehnici externi, din categoria cărora fac parte și recurenții reclamanți, așa cum s-a mai arătat abrogarea normelor ce stipulau acordarea sporurilor în discuție (OUG nr.24/2000 aprobată prin Legea nr.383/2001) care fac referire la art.18 alin.3 și 5 din Legea nr.50/1999 republicată cu modificările și completările ulterioare s-a realizat printr-un act normativ de același nivel OUG nr.160/2000 aprobată prin Legea nr.711/2001, cu respectarea cerințelor Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Directiva Cadru nr.83/391 a Comisiei Europene invocate în susținerea recursului este o normă cu caracter de principiu care nu creează drepturi sau obligații pentru cetățenii comunității, ci se adresează statelor membre. Această normă comunitară a fost transpusă în România în legislația internă cum înșiși recurenții susțin în calea de atac promovată.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată fiind pronunțată cu interpretarea corectă a normelor de drept material incidente în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenții-reclamanți, și, împotriva sentinței civile nr.7187 pronunțată la data de 19.11.2008, în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României și intimatul chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2.ex./19.06.2009
Jud.fond:;
Dalina;
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
