Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 3644/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 3644
Ședința publică de la 28 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Mihaela Cotora
JUDECĂTOR 3: Florica Diaconescu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O, împotriva sentinței civile nr.109 din 04.02.2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații, TRIBUNALUL O L T, CURTEA DE APEL CRAIOVA, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează lipsa părților care au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 cod pr.civ. după care constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față.
Prin sentința 109 din 04.02.2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr- s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a respins acțiunea față de acesta.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanții, cu domiciliul ales la Judecătoria Balș, în contradictoriu cu pârâții, Ministerul Justiției, Tribunalul O l t,Curtea de Apel Craiova, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B, și au fost obligați pârâții la plata către fiecare reclamant a sumei de l700 lei, reprezentând despăgubiri, sume actualizate cu indicele de inflație până la plata efectivă.
S-a respins capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005, au fost acordate stimulente financiare judecătorilor din cadrul judecătoriilor, care au o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, personalului public și contractual, stimulente în sumă de 1700 lei. În fapt din probele administrate în cauză a rezultat că pârâtul Ministerul Justiției a făcut o selecție arbitrară între criteriile de acordare a stimulentelor salariale cu ocazia sărbătorilor de iarnă din decembrie 2005, considerând prioritar criteriul vechimii în funcție până la 3 ani a beneficiarilor. Acest criteriu discriminatoriu a fost folosit doar în cazul judecătorilor, deoarece ceilalți beneficiari ai drepturilor acordate, respectiv consilierii de reintegrare, funcționarii publici și personalul contractual, nu au avut drept criteriu vechimea în funcție.
Prin Hotărârea nr. 15 din 23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a stabilit că acordarea unor prime pentru magistrații cu vechime cuprinsă între 0 - 3 ani constituie acte de discriminare conform art. 2, alin. 2, art. 6 lit. c, art. 8 alin. 3, art. 19 alin. 4 din OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului instituie principiul potrivit căruia tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plata egală pentru muncă egală, iar OG 137/2000 prevede la art. 1 alin. 2, principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, fiind garantată exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la salariu egal pentru muncă egală (art. 1 alin. 2 lit. i).
În speță reclamanții, judecători în cadrul Judecătoriei Balș, nu au beneficiat de stimulentele acordate pentru motivul că nu se încadrau în criteriul principal ce a stat la baza acordării acestor drepturi, respectiv vechimea de până la 3 ani.
Se apreciază astfel că avut loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare ce încalcă dispozițiile legale în materie și anume art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și OG 137/2000, deoarece salarizarea reclamanților s-a făcut diferențiat în comparație cu salarizarea judecătorilor din cadrul aceleiași instanțe care îndeplineau criteriul de vechime sus-menționat. Instituirea unor astfel de stimulente în favoarea numai a unor categorii de magistrați conduce la aplicarea unui tratament diferențiat care rezidă într-o inegalitate și a unui tratament diferit în ceea ce privește drepturile salariale, creându-se astfel o discriminare în cadrul aceleiași profesii.
Art. 16 alin. 1 din Constituția României a stabilit că "cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări". Această egalitate include domeniile în care persoanele își desfășoară activitatea, în aceste domenii nu se poate face vreo discriminare între salariații care trebuie, în condiții identice, tratați în mod identic.
Față de aceste considerente, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Olt să plătească reclamanților magistrați câte 1700 lei cu titlu de despăgubiri ce vor fi actualizate în raport de indicele de inflație la data plății, în virtutea principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de reclamanții magistrați.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților instanța l- respins motivat de faptul că suma de 1700 lei reprezintă despăgubiri, a fost acordată ocazional și nu are caracterul unui drept salarial sau a unui spor acordat permanent astfel încât potrivit art.1 din Decretul nr. 92/1976 nu se menționează în carnetul de muncă.
În ceea ce privește pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia motivat de faptul că nu are raporturi de muncă cu reclamanții și nici calitatea de ordonator de credite al acestora. S-a apreciat că CNCD nu a fost chemat în judecată ca pârât ci ca expert, pentru opozabilitatea hotărârii, potrivit art.27 alin.3 din nr.OG137/2000.
Împotriva acestei sentințe au declarat în termen legal și motivat recurs Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice O criticând-o pentru nelegalitate șinetemeinicie.
În motivarea recursului Ministerul Justiției a arătat că nu există nici un act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi stimulente fiecărui judecător ori unui alt salariat din sistemul justiției. Legea nr.146/1997 prevede la art.25 alin.2 numai modalitatea de constituire a fondului cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției, fără să instituie reguli privind eventualele categorii de beneficiari ai stimulentelor care urmau a fi stabilite în baza unor norme interne aprobate prin Ordin al Ministrului Justiției.
Ar putea exista discriminarea, fiind necesară protecția în temeiul dreptului la un tratament egal, doar în cazul recunoașterii folosinței sau exercitării unuia dintre drepturile fundamentale ori a celor recunoscute de lege.
În nici un caz stimulentele nu pot intra în categoria salarizării ori a premiului anual stabilit prin lege, drepturi conferite prin lege, judecătorilor, astfel cum în mod eronat a apreciat CNCD în hotărârea 15/2006 reținută în considerente de către instanța de fond.
Instanța de fond nu găsește și nu justifică existența unui caz de discriminare în ceea ce privește aplicarea legii față de persoane care se află în situații analoage sau comparabile în conformitate cu OG nr.137/2000.
Este adevărat că, în conformitate cu dispoz.art.18 din OG nr.137/2000, Consiliul are atribuții în ceea ce privește armonizarea dispozițiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative care contravin principiului nediscriminării însă hotărârile prin care consiliul examinează soluțiile legislative, au un simplu caracter de recomandare.
Rezultă cu claritate că OG 137/2000 privește acte sau fapte de discriminare, iar prin hotărârile sale, Consiliul se pronunță asupra unor acte sau fapte, acțiuni sau omisiuni prin care se restrânge exercițiul în condiții de egalitate a unor drepturi recunoscute de lege.
În privința capătului de cerere care are ca obiect actualizarea sumei pretinse cu indicele de inflație până la data plății efective, s-a arătat că intimații reclamanți în calitate de creditori ai unei obligații având drept obiect o sumă de bani ar fi putut pretinde dreptul echivalent al prejudiciului încercat prin întârziere la executare numai dobânda stabilită de lege, iar nu actualizarea sumelor, dobânda legală fiind datorată numai cu începere din ziua cererii de chemare în judecată, potrivit art.1088 Cod civil.
În motivele Ministerului Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice O se arată:
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat lipsa calității procesuale pasive, Susținându-se că în mod greșit Tribunalul Olt a dispus și obligarea sa la plata stimulentelor către fiecare reclamant în valoare de 1700 lei, în condițiile în care nu există raporturi juridice între și aceasta.
Hotărârea cuprinde motive și dispoziții contradictorii " în dispozitivul sentinței se admite acțiunea în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul O l t, Curtea de Apel Craiova, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, obligând pârâții la plata către fiecare reclamant a sumei de 1.700 lei."
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate de recurenții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor văzând și prevederile legale incidente în cauză, Curtea constată și reține următoarele:
Prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare în sumă de câte 1700 RON doar judecătorilor și procurorilor din cadrul judecătorilor și din cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii,care aveau o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani.
Prin hotărârea nr. 15/23 01 2006 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat că acordarea de stimulente de câte 1700 RON de către Ministerul d e Justiție prin Ordinul nr. 1921/C/15.12.2005 pentru fiecare judecător de la judecătorie care are o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani și pentru fiecare procuror de la parchetele de pe lângă judecătorii, constituie acte de discriminare conform art. 2 alin 1 și 2, art. 6 litera c, art. 8 alin 3 și art. 19 alin 4 din OG nr. 139/2000 cu modificările și completările ulterioare.
La punctul nr. 2,s-a prevăzut că eliminarea discriminării se va realiza prin mediere.
Deoarece Ministerul d e Justiție nu a eliminat discriminarea prin mediere, reclamanților, li s-a deschis calea unei acțiuni pentru acordarea unor despăgubiri egale cu contravaloarea stimulentelor prevăzute de Ordinul nr. 1921 /C/2005.
Potrivit art. 27 al 1 din OG nr. 137/2000 republicată, persona care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării.
Potrivit art. 2 al Ordinului nr. 1921 /C/2005, "stimulentele se acordă cu ocazia sărbătorilor de iarnă, reglementate legal, pentru salariații ministerului, personalul care își desfășoară activitatea în aparatul propriu al acestuia, precum și unor categorii din cadrul instanțelor potrivit art. 4 alin. 1 și 3 din Normele interne".
Textul art. 4 din Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 din Legea nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul nr. 2404/C/2004 enumeră în mod exemplificativ criteriile ce stau la baza acordării stimulentelor, enumerarea indicând în esență o evaluare a activității și performanței judecătorului. Vechimea în magistratură nu constituie un criteriu prevăzut de art. 4 alin. 1 din Normele interne.
Deși Ordinul nr. 1921 /C/2005 se întemeiază pe art. 4 alin. 1 din Normele interne, introducerea criteriului vechimii în magistratură nu este motivată.
Cu toate acestea, în cazul judecătorilor, singurul criteriu de acordare a stimulentelor a fost vechimea.
Această situație de fapt rezultă și din conținutul adresei nr. -/14.12.2005 emise de Ministerul Justiției, în care se precizează că pentru personalul Curții de Apel Craiovas-a hotărâtacordarea stimulentelor pentru judecătorii din cadrul judecătoriilor, cu o vechime în funcția de judecător cuprinsă între 0-3 ani, suma netă acordată fiecărui judecător care se încadrează în criteriile menționate fiind de 1700 RON.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin.(1) din OG nr. 137/2000, "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Potrivit art. 2 alin. 3 din OG nr. 137/2000 republicată, sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
În speță, acordarea stimulentelor salariale judecătorilor având o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani reprezintă o faptă de discriminare indirectă, bazată pe un criteriu aparent neutru (criteriul vechimii de 0-3 ani), dezavantajând judecătorii cu o vechime mai mare de 3 ani ce îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia de dreptul la stimulente.
Curtea constată că introducerea acestui criteriu nu poate fi justificată de un scop legitim, metoda utilizată nefiind adecvată și necesară.
Este adevărată susținerea recurentului în sensul că ordonatorii de credite au posibilitatea de a stabili și alte criterii decât cele enunțate cu titlu exemplificativ în Ordinul nr. 2404/C/2004, criterii pe care le apreciază necesare și utile, însă în niciun caz aceste criterii nu pot excede legii și nici nu pot în mod legal justifica plasarea anumitor categorii de personal în situații nefavorabile, discriminatorii.
Este neîntemeiată critica recurentului cu privire la faptul că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, întrucât actualizarea sumelor își are izvorul în principiul reparării integrale a prejudiciului sub aspectul factorului obiectiv, cauzat de procesul de devalorizare a monedei naționale, proces exterior raporturilor dintre părți și independent de existența sau inexistența unei culpe.
Obligarea debitorului la plata sumei reactualizate la data plății este de natură să evite o scădere a valorii monedei ca urmare a întârzierii la plată și a acțiunii factorilor de devalorizare.
Față de considerentele expuse, Curtea apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut că au fost încălcate prevederile art. 5 alin 1 și 4, art. 6 alin 2 din Codul Muncii și prevederile OG 137/2000, iar această încălcare le-a produs intimaților un prejudiciu egal cu contravaloarea stimulentului financiar în sumă de 1700 RON.
În baza art. 304 rap. La art. 312 Cod pr. civilă se va dispune respingerea recursurilor pârților, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O, împotriva sentinței civile nr.109 din 04.02.2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații, TRIBUNALUL O L T, CURTEA DE APEL CRAIOVA, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.JUd.Fl.
Tehn./Ex.2/04.06.2008
/ și
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Mihaela Cotora, Florica Diaconescu
