Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 368/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA COD OPERATOR 2928
SECȚIA CONFLICTE de muncă
și Asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 368
Ședința publică din 4 martie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihail Decean
JUDECĂTOR: DR. - -
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B împotriva sentinței civile nr.25885/29.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat.
La apelul nominal se prezintă în reprezentarea pârâtei recurente, avocat iar pentru reclamantului intimat, avocat.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta intimatului depune la dosar concluzii scrise, din care un exemplar se comunică cu recurenta, împuternicire avocațială și chitanță reprezentând cheltuieli cu onorariu avocat, apoi nemaifiind alte cereri se trece la dezbaterea recursului.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin sentința civilă nr.2585 din 29.11.2007 a Tribunalului Timișs -a hotărât:
"admite acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA.
Obligă pârâtul să acorde reclamantului drepturile salariale restante și neachitate, reprezentând prime de Paști și de C în cuantum de 9.384,04. lei, pentru perioada 2004 - 2007, sume reactualizate la data plății efective.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocațial.
Definitivă și executorie de drept."
Pentru a pronunța această sentință, instanța a avut în vedere considerentele ce urmează:
"prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr-, reclamantul a solicitat instanței de judecată obligarea pârâtei la plata sumei de 9.384,04 RON, reprezentând drepturi salariale restante și neachitate pe anii 2004 - 2007, anume prime Paști și de
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea cererii reclamantului, ca neîntemeiată, iar în motivare arată că, încă de la începutul anului 2000, între societate și salariații săi s-au purtat negocieri în vederea încheierii unui contractul colectiv de muncă la nivel de unitate; după intrarea în vigoare a contractului colectiv de muncă, prevederile acestuia s-au aplicat la nivelul întregii societăți și în conformitate cu art.9 din Legea nr.130/1996, au produs efecte pentru toți salariații din unitate; în anul 2003 ca urmare a negocierilor dintre reprezentanții societății și cei ai sindicatelor, s-a hotărât, ca, în conformitate cu art.168(1), drepturile salariale suplimentare de C și de Paști să fie incluse în salariul de bază.
Verificând în limitele competenței conferite de lege demersul judiciar dedus judecății, raport la probatoriul administrat ca și la prevederile legale aplicabile speței, acțiunea se privește ca întemeiată, tribunalul urmând aoa dmite, pentru următoarele considerente:
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2004, prevede la art.168(1): "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SNP SA, vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA".
Această dispoziție, clauză contractuală, ce reprezintă voința părților semnatare (a intimatului și a reprezentanților salariaților) s-a menținut și în continuare pe anii următori.
Pârâtul arată că prin demersurile făcute de către comisia paritară pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1 ale art.168, vor fi introduse în salariul de bază, al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Instanța reține de fapt că, comisia paritară s-a pronunțat asupra acestor chestiuni la 31 august 2007, încercând să redea efectele juridice a unor contracte colective ce și-au produs efectele în timp, deci a dat un caracter retroactiv art.168(1) din contractele colective de muncă.
Prin modul de formulare al actului întocmit de comisia paritară cu referire la contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003 - 2006, rezultă că drepturile prevăzute de art.168(1) din aceste contracte au fost incluse în salariile angajaților societăți pârâte doar pentru anul 2003.
Dacă părțile contractante nu ar fi intenționat să convină, acordarea acestor drepturi pe anii 2004 - 2006, pe lângă salariile cuvenite angajaților, ele nu ale-ar mai fi prevăzut la art.168(1).
Pe de altă parte, salariul de bază mediu pe SA, la care se referă art.168(1) din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestui salariu în salariile cuvenite angajaților în anul 2003, reprezintă i executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementate de art.168(1) din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 - 2006; pârâta nu a probat susținerea sa prin aceea că suplimentările prevăzute de art.168(1) din contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2006, se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art.287 Codul muncii.
Pe de altă parte, instanța urmează a respinge apărarea pârâtului prin aceea că reclamantul nu a făcut corect calculul drepturilor salariale restante și neachitate, pe perioada solicitată, deoarece nu a oferit instanței un contracalcul al acestor drepturi salariale și nu a solicitat efectuarea unei expertize de specialitate în cauză.
Anexa nr. 2 la contractul colectiv de muncă, respectiv actul care emană de la Comisia Paritară (decizia nr. 3793/18.06.2007) de care vorbește pârâta în întâmpinare, nu poate produce efecte juridice deoarece el contravine dispozițiilor art. 25 și 31 din contractul colectiv de muncă respectiv Legea nr.130/16.10.1996, republicată, care prevede că contractele colective de muncă se aplică de la data înregistrării, iar art. 31 (2) din Legea nr.130/16.10.1996 prevede că modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
În speță nu s-a făcut dovada înregistrării anexei la contractul colectiv de muncă și astfel, acest act de care se prevalează pârâta nu poate produce efecte juridice, in condițiile legale supra indicate.
În concluzie, instanța retine ca, acțiunea reclamantului întemeiată, pe dispozițiile art.283(1) Codul muncii, art.155 Codul muncii, art.168(1) din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, urmând a fi admisă în sensul obligării pârâtului să achite reclamantului drepturile salariale restante și neachitate cu titlu de prime de Paști și de C pe perioada 2004 - 2007, în cuantum de 9384,04 RON.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, văzând culpa procesuala a pârâtei, instanța obligă pe aceasta la plata către reclamant a sumei de 100 RON reprezentând cheltuieli de judecată-onorariu avocațial."
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând cinci motive de recurs și anume:
1. privind drepturile salariale de C și de Paști s-a convenit cu Sindicatul să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce a căpătat o formă juridică obligatorie în art.168 alin.2 (anexa 1) din Contractul colectiv de muncă și pentru anii la care se referă acțiunea introductivă de instanță, ceea ce instanța greșit nu a luat în considerare;
2. s-a înființat o comisie paritară pentru rezolvarea amiabilă a "eventualelor diferende rezultate din interpretarea și aplicarea" Contractul colectiv de muncă, ale cărei decizii, de asemenea nu au fost avute în vedere de instanță, la rezolvarea litigiului prin sentința recurată;
3. instanța a respins în mod greșit "excepția prematurității acțiunii" fiind de principiu în opinia recurentei că salariații nu beneficiază din oficiu de plata drepturilor suplimentare salariale de C și de Paști, ci ca urmare a "negocierilor purtate";
4. fost respinsă greșit de instanță și excepția prescripției dreptului la acțiune, cu încălcarea dispozițiilor "art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii " și
5. au fost acordate greșit "sumele solicitate în condițiile în care calculul depus de către reclamant se raportează la nivelul salariului mediu brut la nivel de societate", altul fiind nivelul "salariului mediu în perioada anilor 2004 - 2007", potrivit anexei depuse la dosar de pârâtă.
Recursul nu este fondat.
1. este de principiu că numai convențiile legal încheiate au putere de lege între părțile contractante, principiu care fiind consacrat expres în lege (art.969 Cod civil), el este obligatoriu și la încheierea contractelor colective de muncă. Or, includerea în "salariul de bază al fiecărui salariat" a unor drepturi salariale distinct prevăzute în contractul colectiv de muncă, așa cum sunt acelea care formează obiectul pricinii de față, încalcă principiul enunțat, astfel sub acest aspect hotărârea recurată nu este greșită.
2. în privința atribuțiilor comisiei paritare, deciziile acesteia nu pot avea caracterul conferit de lege numai hotărârilor instanțelor judecătorești, în fața cărora și prin care este administrată justiția, așa încât astfel de decizii cad sub cenzura instanțelor judecătorești;
3 și 4 prin încheierea de ședință din 15.11.2007 instanța de fond a respins corect și just, cu motivarea pe care o conține și pe care instanța de recurs o validează, atât excepția prematurității introducerii acțiunii de către reclamant cât și excepția tardivității introducerii acțiunii;
5. modul de calcul al despăgubirilor pretinse de reclamant, admis de instanță și contestat de pârâtă în recurs, nu poate constitui un motiv de recurs și primit ca tare, câtă vreme pârâta însăși nu i-a opus modul său de calcul, ei incumbându-i sarcina probei, așa cum judicios a stabilit și instanța de fond, conform legii.
Așadar, se apreciază că nu este prevăzut în cauză nici unul dintre motivele de recurs invocate de pârâtă, consecința fiind aceea a respingerii recursului, potrivit dispozițiilor art.312 (1) din Codul procedură civilă.
Văzând și dispozițiile art.274(1) din același cod de legi
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta - recurentă SC SA B împotriva sentinței civile nr.2585/29.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamantul - intimat.
Obligă pârâta - recurentă la plata către intimat a sumei de 150 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu
DR.- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.D/.06.03.2008
Tehnored.: I/ 2 ex./19.03.2008
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Jud., jud.
Președinte:Mihail DeceanJudecători:Mihail Decean, Carmen Pârvulescu, Sandovici Vasilica
