Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 3712/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1759/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3712R
Ședința publică de la 25 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Călin Dragoș Alin
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurentul Inspectoratul de Stat în Construcții -, împotriva sentinței civile nr.7185/19.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul,având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCȚII, prin consilier juridic, ce depune împuternicire de reprezentare juridică, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură s-a depus la dosar la data de 13.05.2009 de către intimat, întâmpinare, în dublu exemplar.
Curtea comunică un exemplar al întâmpinării reprezentantului recurentului.
Recurentul INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCȚII, prin consilier juridic, arată că la acest termen este viciu de procedură cu intimatul și solicită amânarea cauzei. De asemenea, întâmpinarea este semnată de un avocat, care nu are delegație în dosar.
Curtea deliberând apreciază procedura legal indeplinita avand in vedere ca intimatul a fost legal citat la domiciliul ales prin cererea de chemare in judecata și dispune strigarea cauzei la ordinea listei.
La a doua strigare, se prezintă recurentul INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCȚII, prin consilier juridic, lipsind intimatul.
Recurentul INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCȚII, prin consilier juridic depune la dosar un înscris reprezentând foaie colectivă de prezență pentru luna iulie 2005.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul recurentului în susținerea recursului.
Recurentul INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCȚII, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7185/19.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost admisă cererea precizată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcții - C, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile și celelalte drepturi de care a fost lipsit reclamantul pe perioada 30.05.2005-18.07.2005, drepturi ce vor fi actualizate în raport cu rata inflației la data plații efective și care reprezinta: salariul de încadrare pentru funcția de inspector județean, sporul de vechime și indemnizația de conducere, precum și la virarea la bugetele speciale ale statului a contribuțiilor datorate de reclamant aferente salariilor susmenționate.
Prin aceeași sentință a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că eclamantul a fost salariatul pârâtei pe funcția de inspector șef, specialitatea inginer hidrotehnic, în baza contractului de muncă nr.1/04.42/1.11.2001.
Prin Decizia nr.221/6.06.2004 s-a dispus suspendarea contractului de muncă al reclamantului ca urmare a plângerii penale formulate de angajator împotriva salariatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.249 Cp, 215Cp. Și 214 Cod penal.
Prin rezoluția din data la 15.05.2005 pronunțata de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 B s-a dispus neînceperea urmării penale față de reclamant pe motiv că nu erau întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor.
Plângerea formulată de împotriva acestei ordonanțe a fost respinsă ca inadmisibilă prin sentința penală nr.2407 din 5.10.2005 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1
Prin Decizia nr.270//14.07.2005, emisă de intimată s-a dispus încetarea suspendării contractului de muncă al reclamantului începând cu data de 18.07.2005.
Prin sentința civilă nr.2464/16.04.2007, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a, în dosarul nr.36384/2006, rămasă irevocabilă, s-a admis cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata unei despăgubiri egală cu salariul de care a fost lipsit reclamantul pe perioada ce reprezintă o porțiune din durata suspendării contractului, respectiv 16.06.2004 - data suspendării contractului individual de muncă - 19.05.2005 data soluției de neincepere a urmaririi penale.
Perioada 30.05.2005 - 18.07.2005 se încadrează în intervalul de timp în care contractul individual de muncă al reclamantului a fost suspendat în baza dispozițiilor art.52 litera c Codul muncii, ca urmare a plângerii penale, formulate de angajator împotriva salariatului.
Nu are relevanță împrejurarea că reclamantul nu a contestat în instanță decizia de suspendare a contractului său de muncă câtă vreme dispozițiile art.52 al.2 Codul muncii ce reglementează dreptul salariatului de a obține despăgubirea egală cu salariile decare a fost lipsit nu condiționează acordarea acestei despăgubiri de contestarea prealabilă a măsurii suspendării contractului de muncă.
De asemenea, faptul că angajatorul a obținut la rândul său, în favoarea sa, sentințe civile privind obligarea reclamantului la acoperirea unor prejudicii materiale nu înlătură dreptul de acordare a despăgubirilor prevăzute de art.52 al.2 Codul muncii.
Instanța a mai reținut că nu are relevanță de asemenea lipsa vinovăției angajatorului legată de suspendarea contractului de muncă al salariatului său în temeiul art.52 litera c Codul muncii câtă vreme dispozițiile art.52 al.2 instituie măsuri de protecție pentru salariatul față de care s-a stabilit pe calea procesului penal nevinovăția sa penală.
In ceea ce privește componența despăgubirii la care este îndreptățit reclamantul, față de dispozițiile art.52 al.2 coroborate cu dispozițiile Legii nr.142/1998, apreciază că aceasta este următoarea: salariul de bază pentru funcția deținută de reclamant, sporul de vechime și indemnizația de conducere.
Instanța a exclus din componența despăgubirilor tichetele de masă, de care ar fi beneficiat reclamantul întrucât scopul acordării tichetelor de masă este asigurarea cheltuielilor cu hrana salariatului pentru zilele lucrate efectiv, iar pe de altă parte, conform dispozițiilor art.8 al.2 din Legea nr.142/1998 sumele corespunzătoare tichetelor de masă, nu se iau în calcul pentru salariat la stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial.
Împotriva acest hotărâri a declarat recurs pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcții - C, solicitand modificarea sentintei recurate in sensul respingerii actiunii.
În motivare, recurentul arata ca Tribunalul București în mod greșit a reținut în considerentele sentinței civile faptul că este aplicabil art. 52 alin 2 Codul muncii. In virtutea art. 49 alin. (2) și (4) din Codul muncii, pe durata suspendării, salariatul nu va beneficia de nici un drept care rezultă din calitatea sa de salariat.
Mai mult, intimatul a admis producerea efectelor juridice specifice suspendării contractului individual de muncă constând în suspendarea prestării muncii de către salariat și a plății drepturilor de natură salarială de către angajator.
Mai arata recurentul ca instanta avea obligația să analizeze situația de fapt și prin prisma prevederilor art. 49 alin. (3) din Codul muncii, în virtutea cărora pe durata suspendării pot continua să existe alte drepturi și obligații ale părților - decât prestarea muncii de către salariat și a plății drepturilor de natură salarială de către angajator - numai dacă acestea sunt prevăzute prin legi speciale, prin contractul colectiv de muncă sau prin contractul individual de muncă.
Instanța de fond în mod greșit a reținut și faptul că "dispozițiile art. 52 alin. (2) din Codul muncii instituie măsuri de protecție pentru salariatul față de care s-a stabilit pe calea procesului penal nevinovăția sa penală".
Precizeaza recurentul că art. 52 alin. (2) din Codul muncii nu distinge între vinovăția penală și vinovăția civilă, iar unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie să distingă.
Arata recurentul ca, în mod greșit, Tribunalul Bucureștia admis capătul de cerere având ca obiect obligarea Inspectoratului de Stat în Construcții la plata unei despăgubiri egale cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada 30.05.2005 - 18.07.2005, întrucât la data de 18.07.2005 intimatul a fost prezent la locul de muncă, fiind pontat ca prezent în unitate, așa cum rezultă din colectivă de prezență pe luna iulie 2005.
Considera recurentul ca in cauza este incident si motivul prevăzut la art. 304 pct. 7 din Codul d e procedură civilă - hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Față de dispozițiile cuprinse în art. 261 pct. 5 din Codul d e procedură civilă, instanța era obligată să motiveze de ce au fost respinse susținerile recurentului referitoare la constatarea vinovăției salariatului, concretizată în hotărârile judecătorești prin care intimatul a fost obligat la repararea unor prejudicii produse instituției.
In drept, recursul se intemeiaza pe dispozitiile art. 304 pct. 7 si 9, art. 304ind1 Cpc.
Intimatul depune intampinare prin care solicita respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, in raport de criticile formulate si de temeiurile de drep invocate de către recurent, Curtea reține următoarele:
Prin Decizia nr.270//14.07.2005, emisă de intimată s-a dispus încetarea suspendării contractului de muncă al reclamantului începând cu data de 18.07.2005.
Prin rezoluția din data la 15.05.2005 pronunțata de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 B s-a dispus neînceperea urmării penale față de reclamant pe motiv că nu erau întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor.
Plângerea formulată de împotriva acestei ordonanțe a fost respinsă ca inadmisibilă prin sentința penală nr.2407 din 5.10.2005 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1
Reluarea efectiva a activitatii de catre intimatul reclamant a fost dispusa prin decizia nr. 270/14.07.2005 incepand cu data de 18.07.2005.
In consecinta, acesta este in drept sa primeasca despagubiri si pentru perioada de la data pronuntarii solutiei de catre organele de cercetare penala cu privire la plangerea penala formulata de angajator si la data reluarii efective a muncii. la acest moment, salariatul este lipsit fara vreo justificare de dreptul de a presta munca si, implicit, de veniturile pe care aceasta munca i le asigura. Atat timp cat nu exista vreo culpa din partea salariatului pentru nereluarea activitatii, angajatorul nu poate amana acest moment.
Cum rezulta din prevederile art. 52 alin 2 Codul muncii, salariatul are dreptul la despagubiri in baza normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, iar nu la plata de drepturi decurgand din calitatea de salariat la care art. 49 Codul muncii invocat de recurent face referire. Aceasta este situatia generala, insa cea prevazuta de art. 52 Codul muncii reprezinta o ipoteza derogatorie.
In mod corect a retinut prima instanta si faptul ca nu are relevanta necontestarea masurii suspendarii contractului individual de munca, deoarce art. 52 lin 2 Codul muncii nu face vreo distinctie sub acest aspect.
Totodata, in mod corect a interpretat prevederile art. 52 alin 2 Codul muncii prima instanta in conditiile in care ipoteza avuta in vedere de art. 52 lit c) implica savarsirea unor fapte de natura penala, astfel incat si vinaatia este de natura penala.
Producerea unor prejudicii de catre salariat da nastere altor drepturi si obligatii intre parti, care nu pot afecta aplicarea prevederilor art. 52 alin 2 Codul muncii, salariatul urmand sa raspunda civil, in masura in care pentru aceste fapte nu s-a stabilit raspunderea penala.
Cat priveste munca prestata pentru ziua de 18.07.2005, retinem ca nu exist vreo dovada a platii drepturilor banesti pentru aceasta zi, cf. art. 163 Codul muncii. Astfel incat este justificata obligatia recurentului si in privinta acestei zile, cu precizarea ca in aceasta situatie este vorba de drepturi banesti datorate in baza contractului de munca, potrivit art. 154 Codul muncii, iar nu despagubiri cf. art. 52 alin 2 Codul muncii.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul Inspectoratul de Stat în Construcții -, împotriva sentinței civile nr.7185/19.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
25.06.2009
Jud. fond; Dalina
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Călin Dragoș Alin
